ÎCCJ a admis luni, 16 iunie 2025, recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Alba Iulia, în legătură cu polițiștii judiciari din cadrul Direcției Generale Anticorupție (DGA), care au dreptul să facă acte de urmărire penală doar în dosare cu polițiști, jandarmi sau pompieri, adică angajați ai ministerului de Interne.
În urma acestei interpretări a instanței supreme, actele făcute de polițiștii DGA din multe dosare de corupție vor fi declarate nule de judecători. „𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia şi stabileşte că:
Lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie au competenţa să efectueze, prin delegare, în condiţiile prevăzute de lege, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusiv în cauzele privind infracţiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală”, se arată în decizia luată de ÎCCJ.
Citește și: Dosarul comandorului Crețu de la Baza NATO Mihail Kogălniceanu, preluat de superiori
În urmă cu cinci ani spuneau altceva
În baza unei decizii a instanței supreme de acum cinci ani, care a respins această obiecție invocată de avocații suspecților de corupție, anchetatorii foloseau polițiștii DGA în dosare de corupție deoarece erau profesioniști și aveau posibilitatea tehnică de a face percheziții informatice complexe. Acum, ÎCCJ s-a „sucit” și a stabilit că ofițerii DGA pot fi folosiți doar în dosare de corupție cu angajați ai Ministerului de Interne.
„În ultimii ani s-au băgat foarte mulți bani în ofițerii DGA, în aparatura lor și se lucra bine cu ei. Acum nu vor mai putea fi folosiți în dosarele de corupție care privesc medici, profesori, funcționari bancari sau politicieni. Sunt multe județe în țară care nu lucrau cu polișiștii de la economic deoarece nu aveau încredere în ei. Se vor închide alte sute de dosare”, ne-a declarat un procuror.
Politică penală pro-infractori
Practica stabilită de instanța supremă de a fi cercetat de „unul de al tău” este bizară, contraproductivă și se înscrie în linia deciziilor recente și discutabile emise de Curtea Constituțională, sau instanța supremă prin RIL-uri și hotărâri prealabile contrare societății dar benefice inculpaților.
Este vorba despre Decizia 21/2020 a ÎCCJ în care se arată că „or, cu privire la competenţa organelor de cercetare penală este statuat de către legiuitor că organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată, prin lege, în competenţa procurorului, Codul de procedură penală prevăzând de asemenea că atribuţiile organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi în condiţiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori avizul procurorului desemnat în acest sens.
Aşa cum s-a arătat, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Or, în cauzele în care competenţa de efectuare a urmăririi penale este a procurorului, analiza legalităţii administrării probelor se face prin raportare la această competenţă, şi nu a organului de cercetare penală, care nu are nicio competenţă în efectuarea urmăririi penale.
În fapt, ceea ce interesează într-o astfel de analiză este existenţa actului de delegare al procurorului competent, calitatea de lucrători ai poliţiei judiciare a celor delegaţi şi volumul actelor de urmărire penală delegate, întrucât procurorul poate delega doar organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi poate delega efectuarea numai a anumitor acte de urmărire penală, fiind evident că procurorul nu poate delega efectuarea tuturor actelor de urmărire penală (de exemplu, procurorul să efectueze personal doar acele acte de urmărire penală pe care legea i le impune expres, iar restul actelor să fie efectuate prin delegare de lucrători de poliţie judiciară).
Aşadar, dacă procurorii ce efectuează urmărirea penală în cauze de corupţie privind personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu ar delega pentru efectuarea anumitor acte lucrătorilor de poliţie judiciară ce îşi exercită atribuţiile în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, aceştia nu ar mai avea de dus la îndeplinire nicio dispoziţie în materie procesual penală, deci nu ar mai îndeplini atribuţii ce le sunt conferite de Codul de procedură penală”.
Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.
Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
