Într-un context internațional marcat de tensiuni crescânde, conflicte deschise și reașezări geopolitice rapide, poate că doar un istoric ar mai reuși să deslușească adevărul cu limpezime, în încrengătura de decizii, intrigi și interese. Aktual24 s-a adresat istoricului arădean Ovidiu Pecican, autor al numeroase volume din acest domeniu, rugându-l să explice ce se întâmplă – și mai ales de ce se întâmplă – în lumea tot mai „nebună” în care am ajuns să trăim.
Domnul Pecican, trăim ceea ce chinezii ar numi „vremuri extrem de interesante”. Au mai fost în istorie ani în care să se fi petrecut atât de multe evenimente și răsturnări de situații ca în ultimul an?
Au mai fost, dacă nu prin diversitatea și cascada amenințărilor, atunci prin amploarea lor. Din preistorie aș aminti trecerea de la ultima glaciațiune la o climă mai blândă. Sau epoca dispariției neanderthalienilor în folosul lui homo sapiens. Din mitologia (deopotrivă mesopotamiană și biblică) străveche: Potopul. Nici marasmul dispariției marilor entități statale ale trecutului – Imperiul Roman de Apus, de pildă, sau Imperiul Bizantin, sau statele cruciate din Orient, sau Imperiul Latin de la Constantinopol – nu au fost momente prea „platonice”, petrecute într-o dulce apatie, lipsite de stres și de victime. Astăzi însă, într-o lume globalizată, măcar din punctul de vedere al circulației informațiilor și al ecourilor de tot felul (economice, sociale, politice, războinice) ale evenimentelor, totul pare fără precedent; prin viteza de propagare și profunzimea undei de șoc, de exemplu. Acum stați să mă gândesc: ce a venit în ultimul an este mai grav decât pandemia, să zicem? Dar decât Primul ori Al Doilea Război Mondial? Dar decât Marea Ciumă? De reflectat, că material pentru a alimenta reflecția avem din belșug…
Se știe că președintele FD Roosevelt era înconjurat de o mulțime de consilieri și colaboratori care erau de fapt pe statele de plată ale Moscovei – de aici și ajutorul masiv primit de Stalin de la americani, adesea în defavoarea britanicilor. Astăzi, Trump însuși este acuzat că ar fi „pionul principal” al lui Putin în SUA. Credeți că aceste suspiciuni despre „agentul Krasnov” sunt întemeiate?
Nu am citit bibliografia clarificatoare în această direcție, dar chestiunea este dacă acest scenariu este cel mai relevant. În opinia mea, cu structura de personalitate și cu tipul de gândire pe care îl etalează, nu de azi, de ieri, Donald Trump nici nu are nevoie de înrolarea formală printre agenții Moscovei. El admiră modelul tiranului neîmpiedicat de opreliști constituționale din fire, ba chiar – se vede cu ochiul liber – încearcă să îl impună fără ezitări ori menajamente. Cred că așa cum Hitler îl admira sincer pe Mussolini, și Trump încearcă să își depășească admirația față de Putin, încercând să se construiască pe sine ca pe un Putin ameliorat, unul mai performant. Asta înseamnă și că, dincolo de baletul politic al declarațiilor și acțiunilor, nu ar concepe ca Putin să teleghideze în locul lui SUA ori lumea liberă (sau lumea în general). Își rezervă sieși acest rol potențial și utopic.
Citește interviul integral în Aktual24.ro
Citește și: Cine controlează ECRIS? Întrebările incomode ale unei judecătoare
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Muzeul Memorial David Prodan UBB / Facebook)
