Justiția din România se află în centrul unor dezbateri aprinse, după „iertările” pe bandă rulantă decise de Înalta Curte și Curțile de Apel în numeroase cazuri flagrante de corupție, dar mai ales din cauza deciziilor controversate ale Curții Constituționale cu privire la pensiile magistraților.
Pentru a înțelege mai bine impactul acestor hotărâri asupra sistemului judiciar și asupra statului de drept, Aktual24 a discutat cu profesorul universitar Valerius M. Ciucă, expert în drept și fost judecător la Tribunalul Uniunii Europene de la Luxemburg, care a analizat provocările actuale, a explicat consecințele deciziilor recente și a conturat perspectivele pentru o reformă reală în justiție.
Domnule profesor, cum interpretați recenta decizie a Curții Constituționale de a respinge reforma pensiilor magistraților, adoptată de Guvern prin angajarea răspunderii în Parlament?
Decizia Curții Constituționale trebuie privită, mai întâi, prin prisma mecanismului constituțional al separației și echilibrului puterilor în statul român. Chiar dacă efectul ei imediat poate părea contrar spiritului reformei, fapt pe care și eu îl evidențiez, Curtea nu a făcut altceva decât să se retragă într-o zonă mai confortabilă, dar lipsită de curaj civic și juridic, aceea a reafirmării unei aparente exigențe formale, aceea ca modificările majore în arhitectura juridică a statului să fie adoptate cu respectarea strictă a procedurilor „constituționale”, proceduri neprevăzute în Constituție. Nu toate legile au vocație constituționalistă. Nu tot ce este cutumă nelegiferată este în afara Constituției. Cultura constituționalistă cere secole de viață de tip constituțional, precum în Regatul Unit al Marii Britanii. 800 de ani de la Magna Carta Libertatum… .
Dincolo de aparențele conflictului între Guvern și Curte, problema reală nu este fondul reformei — care poate fi, în esență, legitim —, ci forma juridică prin care aceasta a fost impusă. Angajarea răspunderii Guvernului, când este folosită excesiv, poate să devină o substituire periculoasă a dezbaterii parlamentare. Iar Curtea, chiar dacă a acționat cu rigiditate, poate fi, parțial, scuzabilă, dacă a dorit să reamintească, indirect că democrația nu se poate face prin ordonanțe, ci prin deliberare. Dar ar fi trebuit să fie onestă și să spună lucrul acesta ca un filozof. Repet, Curtea nu este compusă din simpli juriști, ci din filozofi ai dreptului. Sau așa ar trebui să fie.
Personal, cred că soluția firească ar fi fost o reformă negociată și etapizată, nu o lovitură de procedură. În caz contrar, riscăm să transformăm principiul constituțional al statului de drept într-o simplă retorică procedurală, lipsită de conținut social și moral, ceea ce de fapt s-a întâmplat, spre disperarea tuturor românilor.
Prima soluție rezonabilă ar fi fost retragerea din contencios, Curtea având, ca orice curte constituțională, dreptul suveran de-a-și limita competențele și de-a selecta cazuistica veritabil constituționalistă. Cum ar fi fost respingerea pretenției absurde a reclamantei (reclamantelor) cu privire la avizul formal al CSM, când, de fapt, acesta, într-o formă de antepronunțare polemică și insolentă față de Executiv, a fost făcut chiar public? Executivul nu putea să contribuie la ridiculizarea vieții instituțional în România prin implorarea unei forme deja golită de conținut, lucru care este valabil și azi.
Continuarea, în Aktual24.ro
Citește și: Horațiu Potra anunță, prin intermediul avocaților, că vrea să revină „voluntar” în țară
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
