În Republica Moldova, ipocrizia nu mai este doar o trăsătură de caracter, ci a devenit o adevărată strategie politică națională. Cu cât criza se adâncește, cu atât se amplifică discursul „neutralității”. Cu cât Rusia intensifică bombardamentele asupra Ucrainei, cu atât mai mulți lideri autohtoni se proclamă „pentru pace”, dar întotdeauna în termeni convenabili Kremlinului. A devenit o artă rafinată să rostești nimicuri îmbrăcate în tricolor, să te declari apărător al suveranității, dar să faci pelerinaje politico-diplomatice la Kremlin.
Acești politicieni spun o poveste, dar acționează altfel. Se proclamă patrioți, însă slujesc interese străine. Cer „pace”, dar doar în condițiile impuse de agresor. Condamnă corupția, dar își construiesc alianțe cu fugari și oligarhi. Vorbesc despre suveranitate, dar își croiesc cariere politice la indicațiile Moscovei. Critică guvernarea pro-europeană, însă nu pentru că și-ar fi trădat idealurile, ci pentru că adesea le apără stângaci, ezitant și prea calculat. În fața unui asalt informațional și financiar orchestrat de Kremlin, noi continuăm să ripostăm cu discursuri blânde și reguli occidentale, într-o bătălie în care adversarul nu respectă nicio regulă.
Să ne înțelegem: nu avem o problemă cu lipsa de opțiuni, ci cu abundența de fețe false. Irina Vlah, care a fost recent la Moscova și care a părut mai deranjată de prețul cartofilor decât de genocidul din Ucraina, nu este un caz singular. Ea e parte dintr-un cor în creștere, care cântă după partitura veche a Kremlinului, dar într-un ritm nou, ambalat în discursuri despre „familie”, „tradiție”, „neutralitate” și „pace”.
Citește și: Summitul UE-Moldova. O palmă peste narațiunile pro-ruse
De la Vlah la Dodon, de la Șor la Tarlev, de la Furtună la o pleiadă de influenceri „patrioți”, vedem conturându-se un front comun pro-rus care, culmea ironiei, se prezintă drept „alternativă sănătoasă” la „ciuma galbenă”. O alianță a nostalgiei sovietice cu populismul de TikTok. Ei nu vorbesc despre Europa, ci despre cum „Occidentul vrea să ne ia copiii” și „ne impune valori străine”. Să fim serioși, acum nici măcar nimeni nu se mai ascunde. Toți sunt pe față în slujirea finanțatorului de la Moscova, care investește enorm în tot felul de conserve politice expirate. Se vede cât de importante sunt aceste alegeri pentru că se investește „all-in”.
Imagini recente ne arată acești lideri, fără nicio legitimitate oficială, la masa cu reprezentanți ai Ministerului rus al Energiei, Agriculturii și Transportului la Sankt Petersburg și Moscova, discutând „relansarea relațiilor economice și energetice”. Declară că Moldova trebuie să cumpere gaze direct din Rusia, fără intermediari, sub pretextul că actuala guvernare „îi îndepărtează de nevoile oamenilor” sau că piața rusă se va deschide pentru Moldova. Și totul în toiul unui război brutal început de Kremlin în Ucraina vecină. Ne spune cineva care sunt consecințele dacă luăm acum gaz de la ruși? Ce credibilitate mai are Moldova? Toată lumea a refuzat orice relație cu statul terorist Rusia, iar noi chiar vrem o relație de subjugare, chiar vrem asta? Dar când vine vorba de securitatea noastră naţională, aceștia tac sau susțin ideea că „nu există agresiune a Rusiei față de Republica Moldova”, citându-l pe Tarlev.
Unde este mobilizarea frontului pro-european?
Dar poate cea mai dureroasă parte a acestui tablou e opoziția pro-europeană. Ce a mai rămas din ea. Fie tace. Fie joacă în aceeași piesă cu actorii Kremlinului, mimând diferențele doar de ochii Bruxelles-ului. Fie se învârte în jurul propriului ego, incapabilă să articuleze o strategie coerentă, să mobilizeze diaspora, tinerii sau măcar cei câțiva intelectuali care nu s-au resemnat. Se creează tot mai des impresia că doar partidul de guvernământ mai vrea cu adevărat în Europa. De parcă, în toată arena politică, doar PAS a mai rămas pe baricadele unui parcurs european autentic, în timp ce restul se complac în tăcere, ambiguități sau flirtează deschis cu discursul rusesc.
Criticăm PAS pentru că a pus pe listă oameni din cultură, sport, educație, ca și cum diversitatea profesională ar fi o crimă. Doamne ferește să greșească cineva din această tabără că este imediat demonizat, de parcă restul partidelor ar fi niște modele de etică și integritate. Uităm convenabil că mulți dintre opozanți fie sunt în siajul Kremlinului, fie stau pasivi în fața unei amenințări geopolitice directe.
Într-un context în care avem partide finanțate ilegal, voturi cumpărate, influenceri plătiți să livreze propagandă și o mașinărie rusească dezinformatoare bine unsă, se lucrează cu instrumentele pe care le avem. Nu pentru că vrem să idealizăm actuala guvernare, ci pentru că alternativa este toxică și periculoasă. Când Doina Sulac îi cântă la lansarea cărții Victoriei Furtună cu tricouri Moldova Mare, toată lumea îl critică pe Nicolae Botgors, că de ce acesta va fi pe lista PAS? Nu e ipocrizie?
Nimeni nu îi idolatrizează pe PAS sau Maia Sandu, dar într-o luptă dezechilibrată, în care democrația se ține în echilibru pe muchie de cuțit, orice acțiune contează. Orice voce curajoasă, orice pas asumat în direcția corectă merită susținut, pentru că nu ne permitem luxul de a fi perfecți într-un război în care cealaltă parte e profund coruptă, antieuropeană și susținută logistic de interese străine.
Ne luptăm cu Rusia în mănuși de catifea?
A sprijini efortul european al Moldovei nu înseamnă să închizi ochii la derapaje. Dar înseamnă să înțelegi că nu avem luxul să fim puri ideologic în timp ce alții cumpără voturi, falsifică sondaje și propagă ură. Dacă mâine PAS va face un pas în spate, cine va rămâne să apere direcția pro-europeană? Unde e acel mare front civic al Europei? Unde sunt vocile care pot să inspire și să mobilizeze în fața valului pro-rus? Până când vor apărea, să nu uităm: nu ne luptăm cu partidele pro-ruse, ne luptăm direct cu Rusia. Iar în această luptă, fiecare alegere și fiecare voce contează. Nu degeaba rușii încearcă să corupă orice politician, blogger, jurnalist, televiziune, cetățean.
Unde sunt vocile ferme, lucide, cu coloană vertebrală, care să spună clar: vrem o Moldovă Europeană pentru că e unica direcție viabilă, suntem cu Ucraina, pentru că suntem cu adevărul, suntem cu statul agresat de Rusia, vrem în UE, pentru că vrem stat de drept și prosperitate; respingem minciunile Kremlinului, pentru că nu vrem să fim colonie?!
Acest editorial nu e doar despre trădări, ci și despre lașitate. Și nu doar a politicienilor, ci și a noastră, a celor care privim, oftăm, dăm din cap și trecem mai departe. Poate că a venit timpul să ne asumăm un lucru simplu: nu poți sta pe margine într-un război care îți bate la ușă. Fie ești cu Europa, fie ești cu Imperiul.
Iar dacă nu poți fi curajos, măcar fii sincer. Nu te mai minți că nu e clar dacă unii sau alții sunt cu Rusia și nu cu Moldova. Se vede foarte clar. Totul. Până și ipocrizia.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
