La 16 ani nu ai voie să conduci o maşină pe drumurile publice, dar poţi pilota singur. În timp ce permisul auto rămâne un obiectiv îndepărtat pentru mulţi adolescenţi, unii dintre ei învaţă deja să decoleze, să aterizeze şi să ia decizii în aer, singuri la manşă. La Ianca, în județul Brăila, pe amplasamentul fostului aerodrom militar preluat de Aeroclubul României şi transformat în Aeroclubul Teritorial „Aurel Răican”, se organizează, începând de anul trecut, cursuri de pilotaj pe aeronave ultrauşoare şi cursuri de paraşutism pentru tineri cu vârste între 16 ani şi 23 de ani, scrie Agerpres.
Drumul către primul zbor începe cu disciplină, teorie şi ore întregi de pregătire la sol, unde fiecare procedură este explicată şi repetată până când devine reflex.
„Prima lecţie este despre responsabilitate. Zborul începe la sol. Un pilot trebuie să ştie exact ce face fiecare comandă înainte să pornească motorul şi să înţeleagă că, în aviaţie, orice detaliu contează”, spune Cosmin Nicolae, comandantul Aeroclubului Teritorial „Aurel Răican” Ianca, instructor din 2008, cu aproape 5.000 de ore de zbor.
Momentul în care instructorul coboară din avion şi îi spune elevului „Acum zbori singur” reprezintă punctul culminant al pregătirii şi este rezultatul a zeci de ore de teorie, verificări şi exerciţii repetate.
În faţa unui avion ultrauşor de tip Savannah, verificarea de dinainte de zbor este tratată ca o regulă de bază, învăţată şi repetată până devine automatism, de la comenzi şi contacte, la roţi, frâne şi suprafeţe de comandă, totul este verificat înainte ca motorul să fie pornit.
„În primă fază ne asigurăm că nu sunt puse contactele, pentru că există riscul să pornească motorul, iar acest lucru este foarte periculos. Verificăm apoi ca turnicheţii să fie închişi corespunzător, controlăm elicea şi roata de bord, să nu aibă joc. Ne uităm să nu fie radiatoarele obturate şi verificăm nivelul uleiului, inclusiv dacă este bine închis capacul. Urmează controlul aripilor, al trenului principal de aterizare, al roţilor şi al presiunii din cauciucuri. În final, verificăm cablurile de comandă, direcţia şi frâna de aterizare, pentru a ne asigura că nu există jocuri sau defecţiuni”, precizează Cosmin Nicolae.
Pentru cei aflaţi la început, bordul avionului pare un labirint de cadrane şi comenzi, pe care instructorul îl descifrează pas cu pas, până când elevii ajung să „citească” bordul ca pe o hartă. Pregătirea începe cu noţiunile generale despre aeronavă, apoi continuă cu prezentarea fiecărui ceas din bord şi a fiecărei proceduri.
„Ne aflăm în avionul ultrauşor de tip Savannah, în stânga este postul de pilotaj al elevului. El are acces la direcţie, la pedale – pe pedale avem frânele. Elevul are acces la manşă, cu ajutorul manşei controlăm avionul în profunzime şi lateral. De la stânga la dreapta avem maneta de gaze, cu ea creştem turaţia motorului, avem contactul general şi demarorul, magnetourile, care sunt circuite de aprindere, avem încălzire carburator, avionixul care alimentează aparatele de bord şi staţia radio. Mai sunt pompa de fum pentru show-uri aeriene, luminile de la capetele aripilor. Pe panoul de bord găsim comanda flapsurilor, vitezometrul în kilometri pe oră, altimetrul, variometrul care indică viteza de urcare, staţia radio, sistemul de siguranţă, aparatele de control ale motorului. Avem două manete, una pentru elev şi una pentru instructor, siguranţe şi inclusiv comanda de deschidere a paraşutei”, detaliază instructorul.
Emoţiile apar încă de la prima urcare în avion, iar cea mai mare frică a elevilor este legată de pornirea motorului, după cum spune Cosmin Nicolae. Este momentul în care zgomotul şi vibraţiile îi fac să simtă cu adevărat responsabilitatea zborului.
„Frica cea mai mare este de pornirea motorului în prima fază. Face zgomot, elicea începe să tragă şi trebuie să ţii frânele, să nu fie prea turat motorul. Dar uşor, uşor se obişnuiesc”, dezvăluie instructorul din culisele pregătirii viitorilor piloţi.
Cursurile îmbină pregătirea teoretică, instruirea la sol şi orele de zbor, iar formarea începe cu 50 de ore de teorie şi continuă cu învăţarea procedurilor, a gestionării situaţiilor de urgenţă şi a planificării unui zbor.
„În prima fază, elevul trebuie să câştige un bagaj de cunoştinţe teoretice, sunt prevăzute 50 de ore de teorie. Teoria constă în materii specifice, cum ar fi legislaţia aeronautică, meteorologia aeronautică, navigaţia aeriană, principiile zborului sau aerodinamica şi alte proceduri operaţionale. Sunt nouă materii care înglobează matematică, fizică şi biologie, pentru că avem aici şi factorul uman, respectiv omul şi limitările lui”, explică acesta.
Comandantul aeroclubului atrage atenţia că, înainte de a ajunge în cabină, fiecare cursant trebuie să treacă printr-o evaluare medicală, în urma căreia se stabileşte dacă este sau nu apt pentru activitatea de zbor.
„Se face o vizită medicală la un medic specialist autorizat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, care stabileşte dacă eşti apt de zbor sau nu. Nu trebuie să fii 100% sănătos, sunt piloţi care poartă ochelari, dar trebuie să te încadrezi în anumite limite. Sunt probleme medicale care nu îţi permit să faci activitate de zbor”, precizează instructorul.
După parcurgerea celor 50 de ore de teorie, elevii susţin un examen care funcţionează ca o etapă de selecţie, în condiţiile în care numărul locurilor pentru pregătirea practică este limitat.
„Elevii fac mai întâi cele 50 de ore de teorie, iar în funcţie de cât de bine asimilează materia dau şi un examen, care este, practic, eliminatoriu. Se face o triere. La Bucureşti, de exemplu, anul acesta avem 1.000 de înscrişi. Aici, la Ianca, sunt 90 de înscrişi şi nu avem capacitatea să-i instruim pe toţi, aşa că încercăm să-i luăm pe cei mai buni să-i formăm ca piloţi. Din cei 90, probabil vor rămâne în jur de 40 după acest examen, iar mai departe vom vedea câţi merg până la final. Mulţi renunţă pe parcurs, pentru că priorităţile diferă şi fiecare ştie ce este mai important pentru el. În cazul meu de exemplu, în anul 2000, când am urmat cursul, am fost singurul care a rămas până la final”, îşi aminteşte Nicolae Cosmin.
Cursurile teoretice se desfăşoară sâmbăta şi duminica, iar pregătirea practică este concentrată în special în vacanţa de vară, când timpul le permite elevilor să poată participa la orele de zbor.
„Orele de teorie sunt sâmbăta şi duminica, iar partea practică se desfăşoară, de regulă, în vacanţa de vară. Încercăm să fructificăm fiecare zi disponibilă de zbor şi să facem ore cu fiecare elev”, mai arată comandantul aeroclubului.
În ceea ce priveşte pregătirea practică, ea începe tot la sol, cu exerciţii şi simulări de situaţii de urgenţă, înainte ca elevii să acumuleze orele efective de zbor.
„Avem un număr de ore de pregătire la sol, unde îi învăţăm situaţii de urgenţă, cum să verifice avionul, cum să pregătească un zbor. După aceea urmează partea practică de zbor, minimum 40 de ore de zbor, dintre care cel puţin 10 ore în simplă comandă. Pe parcursul pregătirii căpătăm încredere în ei, îi vedem că zboară în parametrii corecţi şi noi deja nu mai avem ce indicaţii să le dăm. Automat vine momentul ieşirii la simplă comandă, aşa se spune atunci când elevul se duce şi zboară singur. Instructorul se dă jos, îi dă o misiune şi elevul trebuie să o execute singur”, explică instructorul.
Înscrierile pentru actuala serie au început pe 5 ianuarie şi s-au încheiat pe 6 februarie, iar cursurile teoretice au început pe 7 februarie. În aprilie va avea loc examenul de selecţie pentru locurile gratuite. Cei cu medii mai mici pot continua contra cost şi tot cu plată pot urma cursul şi cei cu vârsta peste 23 de ani.
În 2025 a fost prima promoţie de tineri care a urmat cursurile de zbor la Aeroclubul Teritorial Ianca, trei dintre ei reuşind deja să obţină licenţa, iar ceilalţi fiind în diferite etape ale pregătirii practice.
„Anul trecut a fost prima generaţie, iar trei dintre ei au obţinut deja licenţa. Unsprezece au ieşit la simplă comandă, ceea ce înseamnă că o foarte mare parte dintre ei sunt deja apţi să zboare singuri, dar nu şi-au încheiat încă programul complet de pregătire. O licenţă se poate face într-un an calendaristic, dar de multe ori nu ne putem limita la un an pentru fiecare în parte şi prelungim pregătirea pe anul următor. Depinde foarte mult de situaţia meteo, pentru că un elev începător nu poate gestiona avionul în condiţii de vânt puternic sau temperaturi ridicate. Noi limităm perioadele de zbor în funcţie de condiţiile disponibile”, mai spune acesta.
Unul dintre adolescenţii care au început cursurile la 16 ani şi care a obţinut deja licenţa de pilot este Darius Bobic, elev la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” din Galaţi, care şi-a urmat un vis mai vechi şi îşi doreşte să facă din pasiunea pentru aviaţie o carieră.
„Să devin pilot a fost un vis mai vechi al meu. În 2022, când am aflat despre cursurile organizate de Aeroclub, nu aveam încă vârsta necesară. Anul trecut, când am împlinit 16 ani, m-am înscris şi am început pregătirea. La început, teoria mi s-a părut mai grea, pentru că nu puteam să asociez ce învăţam cu ceva concret. În momentul în care am început să zbor, s-au făcut toate conexiunile şi am înţeles tot ce se predase la teorie. Primul zbor singur a venit cu foarte multe emoţii. Instructorul a coborât din avion şi mi-a spus: ‘Acum zbori singur!’. După ce am decolat, m-am liniştit şi mi-am dat seama că sunt singur şi că responsabilitatea este foarte mare. Cursul nu m-a învăţat doar să zbor, m-a făcut să gândesc din mai multe perspective şi să anticipez situaţii, să mă gândesc cum le pot preveni. Dimineaţa aveam liceu, după-amiaza luam trenul şi veneam la Ianca. Familia m-a susţinut mereu. Mai departe, vreau să mă antrenez în lotul judeţean, să particip la concursuri şi, pe viitor, mi-aş dori o carieră în aviaţie”, spune Darius.
Pentru Robert Ştefan Cristea, în vârstă de 18 ani, elev la Liceul Economic din Galaţi, şi el licenţiat ca pilot, totul a pornit dintr-o încercare care s-a transformat rapid într-o pasiune, fără de care spune că nu se mai vede trăind.
„Am descoperit aviaţia întâmplător, acum un an, când s-au afişat cursurile gratuite de avion ultrauşor la Ianca. Am zis să fac o încercare şi acum nu mai pot trăi fără asta. Chiar astăzi am ridicat licenţa şi am simţit foarte multă mândrie. La început eram confuz, mi se părea că trăiesc un vis şi nu credeam că voi ajunge să zbor singur. Am avut emoţii la primul zbor, mai ales când am fost singur în avion şi era vânt puternic la aterizare. Acolo simţi cât de mare e responsabilitatea. Cursul m-a învăţat să fiu mult mai atent şi mai responsabil, pentru că o singură greşeală în aviaţie te poate costa viaţa. Vreau să intru în lotul judeţean, să particip la concursuri şi, pe viitor, să pot trăi din pilotaj. Dacă vrei să faci asta, trebuie să fii implicat 100% şi să ai pasiune”, spune Robert.
Bianca Bugnar, în vârstă de 17 ani, elevă la Liceul Teoretic „Constantin Angelescu” din Ianca, este una dintre fetele care au ales să urmeze cursurile de pilotaj, într-un domeniu perceput adesea ca fiind destinat mai ales băieţilor. Spune că nu s-a lovit de prejudecăţi, dimpotrivă, a fost susţinută şi încurajată să îşi urmeze pasiunea pentru aviaţie pe care o are de mică.
Astăzi este licenţiată şi mărturiseşte că experienţa obţinută a făcut-o mai responsabilă, mai organizată şi mai sigură pe ea.
„Aviaţia a fost şi este cea mai mare pasiune a mea. De mică mergeam la mitinguri aviatice şi mi-a plăcut foarte mult. Am fost încurajată de toată lumea, dar mai ales de tatăl meu, cred că el mi-a transmis această pasiune. Primul zbor singură a fost una dintre cele mai intense experienţe. Am fost foarte fericită şi mândră că am ajuns acolo. Lecţia cea mai grea a fost să învăţ să am încredere în mine şi să respect fiecare procedură cu maximă atenţie. Cursul m-a făcut mai responsabilă, mai organizată şi mai sigură pe mine. Am învăţat să îmi gestionez emoţiile şi să iau decizii corecte. Fetelor care îşi doresc să devină pilot le spun să aibă încredere în ele şi să încerce, pentru că, dacă îşi doresc cu adevărat, pot reuşi. Pentru mine, zborul înseamnă libertate. Mai departe vreau să urmez o carieră în aviaţie, fie în cadrul aeroclubului, fie, de ce nu, ca pilot de linie”, dezvăluie Bianca.
Povestea instructorului Cosmin Nicolae începe tot la 16 ani, într-o zi în care bunicul său l-a dus la Aeroclubul Teritorial „Aurel Vlaicu” din Bucureşti, fără să ştie că acel drum avea să-i traseze destinul profesional.
„În anul 2000, m-a dus bunicul meu la Aeroclubul Teritorial ‘Aurel Vlaicu’ Bucureşti, pentru că eu sunt din Bucureşti. Unchiul meu era pilot, iar bunicul ţinea o machetă de avion acasă; de fiecare dată când mergeam la el, mă jucam cu ea şi îmi plăcea ideea. Nu pot spune că îmi doream asta când eram mic, dar am încercat şi mi-a plăcut foarte mult. M-am înscris acolo, am urmat cursurile şi în anul 2000 am obţinut licenţa. Ulterior am intrat în lotul judeţean, unde am practicat partea sportivă. Până prin 2011 am activat pe partea de planorism şi ca instructor, şi ca pilot sportiv. Am fost şi în lotul naţional o bună perioadă de timp. Şi mai departe mi-am luat uşor licenţă de avion, de avion ultrauşor, m-am făcut din nou instructor şi în prezent instruiesc pe avionul ultrauşor”, dezvăluie Cosmin Nicolae.
Despre tinerii care trec pragul aerodromului, el spune că pregătirea lor depăşeşte cu mult lecţiile de pilotaj: „Viaţa de aerodrom e efectiv un stil de viaţă. Pe lângă faptul că îi învăţăm să zboare, suntem cumva şi mentorii lor şi îi educăm, îi responsabilizăm”.
Pe lângă cursurile de pilotaj, la Aeroclubul Teritorial Ianca se fac şi cursuri pentru obţinerea licenţei de paraşutist. Pentru paraşutişti, pregătirea include obligatoriu o componentă sportivă şi probe de aptitudine fizică, deoarece aterizarea se face pe propriile picioare, iar autocontrolul este esenţial încă din momentul părăsirii avionului.
Pentru obţinerea licenţei sunt necesare 25 de salturi progresive, iniţial la automat, apoi în cădere liberă.
„Pentru paraşutişti este obligatorie şi o pregătire sportivă, pentru că, în momentul când sari din avion, tu eşti singurul care poate să facă ceva. Ai paraşuta, dar ai nevoie să fii suficient de elastic, suficient de bine pregătit. Şi când aterizezi, aterizezi pe propriile picioare. Adică automat trebuie să ai un trend de aterizare solid. Şi ei fac la fel ca şi piloţii o parte de pregătire teoretică şi pe urmă salturi. Ei au un număr de 25 de salturi. La ei obţinerea licenţei nu se contorizează în ore de zbor ca la piloţi, ci în numărul de 25 de salturi. La partea sportivă, la fel ca la piloţi, avem aterizare la punct fix. Ca să înţelegeţi genul de performanţă, un paraşutist foarte priceput poate să aterizeze pe o monedă de 50 de bani”, spune Cosmin Nicolae.
Aeroclubul Teritorial Ianca funcţionează pe amplasamentul fostului aerodrom militar, preluat de Aeroclubul României, după ce, în perioada 2009-2022, s-a aflat în administrarea Consiliului Judeţean Brăila. După desfiinţarea fostei unităţi militare de aviaţie, aerodromul a rămas în conservare.
În 2009, el a trecut din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Consiliului Judeţean Brăila, cu intenţia declarată de a fi transformat într-un aeroport civil, însă proiectul nu s-a materializat, iar infrastructura s-a degradat treptat, fiind invadată de vegetaţie.
În 2022, aerodromul a revenit în administrarea MApN, care l-a transferul către Ministerul Transporturilor, el fiind preluat de Aeroclubul României, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor.
Aeroclubul României a reabilitat pista şi a extins-o de la 1.000 la 1.200 de metri, căile de rulaj şi hangarele, a amenajat săli de curs, spaţii de cazare şi spaţii administrative, iar din primăvara anului 2024 aici funcţionează oficial Aeroclubul Teritorial Ianca.
Înainte de primul rulaj, elevii învaţă şi „geografia” locului, pentru a înţelege exact cum se desfăşoară fiecare etapă a zborului la nivel de aerodrom. Instructorul le prezintă schiţa cu pista, căile de rulaj şi hangarele şi explică traseele pe care le vor urma la sol şi în aer.
„Aici avem o schiţă a aerodromului: pista, calea de rulaj, hangarul 1 şi hangarul 2. Ne asigurăm să nu vină vreun avion la aterizare, explicăm cum se solicită aprobarea pentru decolare, unde este punctul de start unde stau elevii şi cum se execută turul de pistă pentru a învăţa tehnicile de decolare şi aterizare, inclusiv aterizarea la punct fix”, detaliază Cosmin Nicolae.
În hangare, printre planşe cu schiţa pistei şi explicaţii despre turul de pistă şi aterizarea la punct fix, adolescenţii şi tinerii învaţă că zborul nu înseamnă doar cer şi adrenalină, ci disciplină, proceduri şi decizii corecte.
La Ianca, fiecare decolare începe, fără excepţie, la sol.
(Sursa fotografiilor: Aeroclubul Teritorial „Aurel Răican” Brăila-Ianca / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
