Comisia Europeană își ia angajamentul să lupte mai activ împotriva homofobiei și retoricii discriminatorii. Se mai încearcă, totodată, combaterea inegalităților socio-economice. Deși se cere tuturor statelor membre să adopte o strategie națională de protejare a comunității LGBTQ+, proiectul Comisiei nu are efect juridic obligatoriu.
Strategia pentru 2026 / 2030 a fost adoptată marți, 8 octombrie și are trei direcții principale: protejare, emancipare, implicare, relatează 2EU.Brussels.
Protejare
Comisia a propus o serie de acțiuni în vederea protejării comunității LGBTQ+, între altele interzicerea terapiilor de conversie. Aceasta este o practică pseudoștiințifică prin care se încearcă modificarea orientării romantico-sexuale sau identitatea sexuală a unei persoane. Ele sunt folosite aproape exclusiv pentru a preveni persoanele LGBT din a-și exprima identitatea.
Așa-numitele „practici de conversie” pot varia de la forme „benigne”, cu am fi rugăciunea, la forme extreme, care pot include violență fizică, exorcizare, etc, relatează BBC.
Comisia a propus, de asemenea, o reglementare mai atentă pentru combaterea discursului discriminator sau instigării la ură. Aceasta se referă la sancționarea lor atât în public, cât și în online. În acest sens, Comisia își propune să realizeze un hub informațional care să supravegheze derapajele din online.
Emancipare
Măsurile de emancipare se referă la asigurarea egalității de șanse în educație, piața muncii și locuire. Comisia își propune să asigure egalitatea și incluziunea ca valori ale angajării.
De asemenea, se propune eliminarea discriminării când vine vorba de găsirea unei locuințe.
Implicare
Prin aceasta, Comisia dorește să protejeze organizațiile non-guvernamentale și să asigure alinierea statelor membre la respectarea drepturilor omului.
Reacția societății civile din România
„În timp ce, la nivel european, se consolidează un cadru comun de acțiune împotriva urii și discriminării, România continuă să întârzie adoptarea unor măsuri esențiale pentru protejarea și incluziunea persoanelor LGBTQ+, precum legislația de protecție a vieții de familie și a unei proceduri de schimbare a documentelor pentru persoanele trans”, se arată într-o luare de poziției a organizației ACCEPT, cel mai mare ONG din România care apăra drepturile comunității LGBTQ+.
„Lipsa unei strategii naționale, a unei coordonări guvernamentale dedicate și a unei legislații clare împotriva discursului urii arată un decalaj periculos față de angajamentele europene.”
Totodată, Victor Ciubotaru directorul executiv al organizației a subliniat și disponibilitatea asociației de a se implica în procesul adoptării unei strategii naționale.
„Asociația ACCEPT salută inițiativa Comisiei Europene și își exprimă disponibilitatea de a colabora cu Guvernul și Parlamentul României pentru a transforma această strategie europeană într-un plan național concret, care să garanteze demnitatea, siguranța și egalitatea tuturor cetățenilor, indiferent de identitatea lor.”
Interviu cu Florin Buhuceanu, activist pentru drepturile omului, asociat Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală și Accept
PressHUB: La ce ajută strategia comunitățile? Respectiv, cum se „traduce” ea în România?
Florin Buhuceanu: Strategia, fie că vorbim de drepturile femeilor si egalitatea de gen, fie că vorbim de minorități, ajută la îmbunătațirea vieții cetățenilor din varii tari prin tactici și actiuni care să-i apere de violență și discriminare. România nu se află în rândul țărilor care să ia in serios strategiile europene, oricare ar fi ele, neaplicându-le, în cazul strategiei de care vorbim. Cu siguranță, Strategia pe egalitate in cazul persoanelor LGBTQ+ nu e luată în serios la nivel național. Suntem repetenți, cu alte cuvinte.
PressHUB: Aici voiam să ajungem. Deși Comisia a recomandat fiecărui stat membru să adopte o strategie națională, directivele sale nu au obligativitate legală. Deci, ce putere au ele, având în vedere acest context?
Florin Buhuceanu: Puterea lor e de recomandare și exemplu. Cum ar putea România să urmeze asemenea strategii când este țara care nu aplică sute de hotărâri definitive ale curților europene?
România e țara în care un Premier a spus explicit, recent, că nu e dispus să aplice hotărâri judecătorești definitive. Ăsta e nivelul democrației din România, să nu ne amăgim. Obligația noastră ca cetățeni este să punem mai multă presiune pe autorități, Guvernul, în primul rând, să fie primii care aplică legea. Comisia Europeană are evident rolul ei, timid însă dacă e să ne uităm la modul în care a tratat Ungaria.
Să ne uităm însă și la ce nu a făcut bine Comisia Europeană. De la ce s-au inflamat mai exact unii dintre bravii noștri și bravele noastre europarlamentari? Un birocrat al Comisiei Europene a omis să menționeze explicit în textul Strategiei vizând drepturilor persoanelor LGBTQ+ că în toate cazurile în care au existat adolescenți care au făcut tranziția de gen, acordul parental a existat. Nu poți vorbi de o asemenea tranziție la minori, în afara unui consens între persoana minoră-familie-medic.
Nicăieri in Uniunea Europeană nu există tranziție de gen la minori care să nu implice acordul parental. Părinții sunt evident implicați acolo unde există asemenea proceduri. Sprijinul părintelui este esențial în viața adolescentului și tânărului trans atunci când vorbim de acces la servicii medicale, psihologice ori de prevenirea atacurilor violente din școală sau liceu care le afectează direct copii. Părintele își va sprijini copilul indiferent de ce spun Șoșoacele politicii romanești.
PressHUB: Ați dat exemplul șefului guvernului. Am văzut o retorică homofobă în ambele tabere (pro-europenii și suveraniștii) la ultimele alegeri. Există vreo șansă ca pro-europenii să ia o atitudine mai clară și mai pozitivă față de comunitate, fie și fățișă, din rațiuni politice?
Florin Buhuceanu: Există șanse dacă pro-europenii nu apelează la fumigene politice care divizează și mai mult societatea, în primul rând, dar mai ales dacă iau in serios agenda drepturilor omului la nivel național. Ca exemplu, dreptul la sănătate sexuală şi reproductivă şi dreptul la educație fără discriminare al adolescenților si tinerilor din Romania sunt călcate în picioare.
Tinerii nu au acces la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă, pe măsură și în acord cu nevoile lor specifice, căci sistemul de sănătate sexuală și reproductivă din Romania s-a prăbușit în lipsa finanțării venite de la Ministerul Sănătății. Adolescenții și tinerii nu au acces la ore de Educație despre sănătate, în ciuda promisiunilor eterne făcute de Miniștrii Educației și ai Sănătății. Suntem țara europeană cu numărul cel mai mare de sarcini la minore, dar România nu adoptă după mai bine de un deceniu o Strategie pe sănătate sexuală – chiar dacă o va adopta, nu o va finanța, așa cum face cu strategie HIV/SIDA, deși numărul de infectați cu virusul HIV crește constant. România atacă azi toate instituțiile egalității, ANES care există pentru respectarea drepturilor femeilor și a egalității de gen e pe cale sa moară prin fuziune cu te miri ce altă agenție si riscă sa fie anexă a unui minister și a deveni exclusiv prestator de servicii sociale, CNCD – instituția care ne apară dreptul tuturor la egalitate și nediscriminare, se clatină.
Astea sunt problemele reale ale României, țara care refuză să aplice sute de hotărâri definitive ale Curților Europene, după ce a fost dovedită că a încălcat brutal drepturilor concetățenilor noștri. Nu ar fi timpul ca politicienii noștri, înainte de a emite aberații, să se afle chiar de la cei despre care vorbesc ce trăiesc și cum trăiesc în sistemul medical și legal din Romania? Cum respecți ca politician interesul superior al Copilului dacă nu te intâlnești în prealabil pe un asemenea subiect cu adolescenții trans și părinții lor? Sunt intrebări retorice evident, căci mulți dintre politicienii noștri folosesc subiectul adolescenților și tinerilor doar în campania electorală, atunci când sunt disperași să obțină voturi. E realmente trist să vezi parlamentari de la PSD și PNL pe aceleași aliniamente politice cu AUR atunci când abordează subiecte ce țin de drepturile minorităților, drepturile sexuale și reproductive ale adolescenților și tinerilor ori acces la justiție pentru toți, fără discriminări.
PressHUB: Martin Macko, directorul principalului ONG pentru drepturile comunitătii LGBTQ+ din Slovacia, a declarat, pe fondul restrângerii recente a drepturilor comunității de către guvernul FICO, că acest demers a avut loc deși societatea slovacă devine mai tolerantă. Cum se explică acest fenomen? Și ar trebui România să se teamă de un scenariu slovac?
Florin Buhuceanu: Da, e de luat foarte în serios precedentul Slovaciei. Suntem permanent în pericolul de a deveni noua Ungarie sau noua Bulgarie, acolo unde legislația s-a schimbat toxic după chipul și asemănarea Moscovei. Poate e bine să ne amintim aici de restrângerea dreptului la liberă exprimare și asociere prin propunerea legislativă a UDMR, înaintată Parlamentului în 2022, sub același pretext mincinos al drepturilor copiilor.
Cu atât mai mult, cu cât știm prin ce a trecut România sau Republica Moldova în alegeri, unde drepturile LGBTq+, genul și identitatea de gen au fost intens exploatate pentru a crește influența grupărilor de extremă dreapta și a partidelor aservite Kremlinului. De asta avem nevoie ca România să abordeze comprehensiv realitatea extremismului prin strategii și grupuri de lucru dedicate, fără să o mai reducă la dimensiunea antisemitismului. Xenofobia și homofobia sunt în creștere graduală în societatea noastră prin tactici induse, ele alimentând subteran antisemitismul, islamofobia, ajungându-se până la atacarea celor identificați ca diferiți, precum migranții aflați la noi temporar din rațiuni economice. Toate aceste dimensiuni trebuie integrate și coroborate efectiv, procuratura nu mai poate dormi când primește astfel de cazuri. Dacă nu ne vom trezi, vom fi conduși în curând de rinoceri, cu deplina noastră complicitate.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sursă foto: Accept/Facebook (Oradea Pride)
