Mai mult decât un restaurant: cum Bistro Roșia Montană rescrie viitorul local

Roșia Montană a fost din nou gazda unui eveniment care celebrează cultura și comunitatea. La sfârșitul lui iulie, satul – devenit simbol al patrimoniului salvat – a găzduit Lumen Festival, un prilej de reflecție, film și întâlnire sub cerul liber. Într-o atmosferă senină, într-un loc unde fiecare colț spune o poveste, festivalul a adus împreună vizitatori, localnici și inițiatori de proiecte care construiesc, discret, o altă Roșia — una vie, solidară și ancorată în propriul patrimoniu.

Am stat de vorbă cu Andrei Mocanu, organizatorul festivalului, pentru a afla ce l-a motivat să creeze un eveniment care îndeamnă la liniște și relaxare. Acesta și-a dorit să „aducă cultura mai aproape de oamenii din zona montană” și să „promoveze turismul patrimoniului local”, în special după anii dificili prin care a trecut întreaga comunitate.

„Am așteptat atât oamenii din orașele mari care doresc să descopere Roșia, cât și localnici sau vecini din zonele de munte apropiate, iar ideea era să se uite la filme și să se deconecteze de grijile cotidiene”, a subliniat Andrei, evidențiind rolul festivalului ca o oază de respiro și conectare culturală.

Printre colaboratorii evenimentului a fost și Bistro Roșia Montană, deschis și manageriat de nimeni altul decât Tică Darie.

Lansarea oficială a restaurantului s-a făcut într-o atmosferă foarte prietenoasă, în care au venit apropiații familiei, dar mai ales cei din comunitatea din Roșia care participă la diferite evenimente acolo, cum sunt cei de la Adoptă o casă la Roșia Montană. Aceștia l-au susținut mereu pe Tică în toate demersurile lui prin care a încercat să construiască proiecte noi.

Bistro-ul este un loc de întâlnire și socializare, dar se concentrează și pe restaurarea patrimoniului local: acesta funcționează într-o clădire monument istoric, construită în 1867. Prin reabilitarea atentă a acestei clădiri, proprietarii au contribuit la păstrarea și valorificarea patrimoniului arhitectural al zonei, folosind chiar și meșteri locali.

Acest efort de conservare este esențial pentru un loc precum Roșia Montană, cunoscut pentru istoria sa bogată și pentru lupta de a-și proteja moștenirea.

Proiectul bistro-ului se leagă de inițiative mai ample de dezvoltare locală, inclusiv „Made in Roșia Montană”, o companie care produce haine din lână merinos la nivel local. Spațiul bistro-ului găzduiește, de asemenea, un Centru Scout, unde se desfășoară evenimente și activități de educație, implicând activ tinerii din comunitate.

Astfel, Bistro Roșia Montană se vrea mai mult decât un restaurant; este un ambasador al spiritului comunitar și un exemplu de cum se pot reface și revitaliza locurile cu o istorie complexă. Am stat de vorbă cu Tică Darie, chiar în seara deschiderii oficiale a restaurantului:

De unde dorința unui bistro în Roșia Montană?

De când m-am mutat aici, mi-am dorit să aduc centrul istoric la viață și să fac asta atât pentru localnici, cât și pentru turiști. Aici au o experiență mai plăcută și, cel mai important, primesc informații turistice despre zonă.

Dacă venim la tine în vizită pentru o masă bună, ce găsim pe meniu?

Recomandarea mea, din feedback-ul clienților, este burgerul. Este vedeta noastră și e cel mai căutat. Avem și un risotto bun, în weekenduri facem goulash, avem bruschete bune, avem humus.

Evident că avem și produse din bucătăria zonală și aici vă recomand lichiu, o plăcintă cu brânză de burduf și ceapă pe care o facem la cuptor. Când vine mai multă lume, gatim mese specifice, iar de băut avem de la cocktalis la ceaiuri și limonadă. Tot tradițional, de băut avem siropuri din zona Sălciua, cu care am făcut recent un contract; siropuri care sunt toate naturale și gustoase.

În acest fel, am reușit să combinăm bucătăria tradițională românească cu cea clasică și oferim tuturor câte o variantă din orice își doresc să servească.

Cat de greu e sa deschizi un Bistro la Roșia?

A fost într-adevăr o provocare. A fost, în primul, rând foarte greu de cumpărat. A fost și o oportunitate, dar a durat 6 ani să ajungem azi, în acest moment. Asta pentru că ne-am dorit foarte mult să restaurăm locul și să păstrăm cât de mult putem din vechea structură, din ziduri și să fie aceeași clădire ca pe vremuri, dar cu o prezență a trecutului. Un an de zile am petrecut doar cu această restaurare, care s-a realizat în parteneriat cu cei de la Adoptă o Casă la Roșia Montană cu care am lucrat din 2019. La acest proiect au contribuit sute de oameni: cercetasi prieteni, familie, familiile și prietenii lor. Am avut oameni care ne-au ajutat de la meșteri locali din Roșia, la voluntari și activiști din Franța, Belgia, Germania. Și toate astea s-au făcut cu resursele financiare destul de limitate. Mare parte din investiție a fost din made in Roșia Montana, magazinul pe care îl avem deschis. Mare parte din profitul de acolo, l-am reinvestit în restaurare.

Și cum te simți acum, după tot acest timp în care ai investit financiar și emoțional în acest proiect?

Aștept să vină oameni! E un loc cu istorie, care datează de la 1867, casă care a fost a familiei Bocaniciu, o casă naționalizată care a fost destul de greu de cumpărat și, mai apoi, de restaurat. Eu am venit aici prin Fân Fest când aveam 14 ani. Spun adesea că tot ce mi s-a întâmplat bun a plecat de atunci și că ăsta e ”efectul Fân Fest”, cum ne place nouă să îi spunem. Prin asta înțelegem un spirit comunitar care s-a aprins aici și încă contiună să dea roade. Vedem asta în activitățile ONG urilor care fac aici o treabă foarte bună cu restaurările și cu taberele de vară, și o vedem și la oamenii care au început încet să deschidă câte un mic business, fie că oferă cazare sau vând diferite obiecte artizanale la evenimentele ce se petrec aici. Totul e să începi de undeva, și au am ajuns la concluzia că trebuie să începi tu ca ceilalți să își dorească și ei să te urmeze. E important să fie cineva cu inițiativa și, după, va veni totul de la sine, chiar dacă nu este ușor. Există ceva deosebit la Roșia, un farmec al locului care pe câțiva ne-a ținut aici și ne-a dat o alternativă și ne-a făcut să vrem să ne implicăm în reclădirea lui. La 19 ani am început să susțin campania ”Salvati Roșia Montană” și, după, am decis să nu plecăm și să facem ceva aici. Și am făcut cât de mult am putut: de la tururile pe bicicletă Roșia – Copenhaga, prin care încercam să facem proiectul cunoscut, la activismul de stradă, acum am ajuns la perioada de reconstrucție care, consider eu, e la fel de importantă ca cea de activist.