Guvernul de la Chișinău a aprobat Strategia militară a Republicii Moldova 2025–2035, documentul care schimbă paradigma de apărare: accent pe profesionalizare, digitalizare și interoperabilitate cu standardele europene, menținând ferm postura exclusiv defensivă și statutul de neutralitate. Este o reacție pragmatică la riscurile curente, de la războiul din Ucraina și prezența militară rusă în regiunea transnistreană, până la atacuri informaționale și cibernetice, și o încercare de a aduce planificarea apărării pe un orizont de zece ani, coerent cu celelalte politici strategice ale statului. Pe fondul recentelor alegeri parlamentare, este un răspuns clar la militarizarea politicii externe a Federației Ruse din ultimele decenii.
Substanța strategiei este clară, iar prioritățile tehnico‑operaționale sunt apărarea aeriană, capabilitățile ISTAR (informații, supraveghere, detectare, identificare, cercetare), arhitectura modernă de comandă‑control‑comunicații‑computere (C4) și apărarea cibernetică. Se propune un management centralizat al spațiului aerian, integrarea senzorilor și a dronelor pentru avertizare timpurie și scurtarea lanțului decizional. Instruirea, evaluarea și dotarea unităților trebuie aliniate standardelor occidentale, pentru a face trecerea de la o armată „de hârtii” la una cu capabilități reale, verificabile. Prezența contingentului militar rus de ocupație din Transnistria este o amenințare conștientizată de autoritățile de la Chișinău.
Pe componenta de personal, este extrem de importantă o nuanță. Deși discursul public vorbește despre „armată profesionistă”, documentul menține sistemul mixt de completare cu personal. Serviciul militar în termen rămâne instrument de instruire a tinerilor și de constituire a rezervei, în paralel cu recrutarea prin contract care creează nucleul profesionist. Ținta pe timp de pace este o structură de 8.500 de militari (în termen și prin contract) și 2.000 de civili în sprijin, ceea ce fixează ambiția la o scară realistă pentru un stat cu resurse limitate.
Când vine vorba de bani, abordarea este graduală. Se dorește creșterea alocărilor pentru apărare până în jur de 1% din PIB până în 2034, cu implementare în trei etape (infrastructură și pregătire 2025–2027; achiziții și mentenanță 2028–2031; atingerea capacității operaționale 2032–2035). Semnalul politic e că investițiile merg cu prioritate în oameni, apărare aeriană, digitalizare și logistică. În același timp, o parte a comunității de securitate avertizează că 1% e minimul absolut și riscă să nu acopere nevoile reale, mai ales la apărarea antiaeriană de bază.
Dimensiunea externă este construită în jurul cooperării cu UE (PSAC), ONU și OSCE, precum și a parteneriatelor cu România, Ucraina și alți parteneri europeni, fără a contraveni neutralității, o linie susținută și de jurisprudența Curții Constituționale. Urmează etapa dificilă, iar în 12 luni Guvernul trebuie să adopte Programul de implementare și Planul pe termen lung al capabilităților, momentul unde se va vedea dacă prioritățile (mai ales apărarea aeriană, C4 și componenta umană) sunt finanțate și secvențiate credibil. Aici se va juca diferența dintre un document bine scris și schimbarea efectivă în teren. Neutralitatea rămâne o temă sensibilă în politica internă moldovenească, folosită de partidele pro-ruse pentru a contesta consolidarea arhitecturii de securitate a statului.
Strategia mută accentul de la volum la calitatea capabilităților defensive.
Miza reală nu este doar aprobarea documentului, ci și execuția, mai ales când vorbim de achiziții transparente, instruire coerentă, retenția cadrelor și întărirea rețelei de parteneriate, toate calibrate la un buget care, deocamdată, rămâne strâns.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Ministerul Apărării al Republicii Moldova / Facebook)
