În pregătirea alegerilor generale din 28 septembrie, pe scena politică din Republica Moldova se reinventează sau recalibrează partide minore – multe creații ale platformelor sociale – care încearcă să apeleze la electoratul dezamăgit de actuala guvernare pro-europeană a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS -creat de președinta Maia Sandu), fără a se profila deschis drept anti-europene sau orientate spre est. Spre Rusia.
Este cazul partidul „Moldova Mare”, relansat sub conducerea Victoriei Furtună. Fostă procuror anticorupție (2008 – martie 2024), Furtună a candidat ca independentă la alegerile prezidențiale din toamna lui 2024, din Republica Moldova, obținând circa 4,45% din voturi.
A fost asociată de analiști cu orientări pro-ruse, abordând teme precum „recuperarea Bugeacului de sud” și exprimând retorică critică la adresa susținătorilor Ucrainei. „Mare” din titulatura partidului „Moldova Mare” nu este de inspirație MAGA (deși asocierea sigur nu strică), ci sovietică. După al Doilea Război Mondial, diverși oameni politici din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSS Moldovenească) au încercat să obțină teritorii ce fuseseră date de Stalin RSS Ucraineană, explică analista politică Ileana Racheru pentru Comunitatea liberală.
În 1946, Nikita Sologor (secretar II al PC din RSS Moldova) și Nicolae Caval (președintele Sovietului de Miniștri al RSSM) chiar i-au trimis o scrisoare lui Stalin prin care i-a solicitat să examineze problema readucerii din componența RSS Moldovenești a județelor Hotin, Akkerman și Ismail ale Basarabiei, actualmente incluse în RSS Ucraineană. Povestea s-a încheiat cu schimbarea din funcție a lui Sologor.
Iredentismul sub cupola Moldovei Mari ar putea să includă, în funcție de emitent, Basarabia, Moldova Occidentală, Bucovina, Bugeacul, ținutul Herța, Transnistria și uneori județul Maramureș, județul Bistrița-Năsăud și Pocuția.
Moldova Mare este strâns legată și de moldovenism – „curent ideologic” inventat în perioada sovietică pentru a credita ideea că există „poporul moldovenesc” și „limba moldovenească” diferite de poporul român și limba română.
După 1991, Moldova Mare a fost reînviată prima dată de Mircea Snegur, primul președinte al RM, după ce a abandonat tabăra pro-românească în favoarea proiectului „Casa Noastră – Moldova”, cu scopul de a obține o bază unitară a noului stat R. Moldova pe baza ideologică a moldovenismului.
„Se încearcă a fi scoase din vorbire cuvântul „moldovean” şi derivatele lui, smulse din cărţile şcolilor şi instituţiilor de învăţământ superior, şterse de pe paginile presei, înstrăinate la radio şi televiziune. (…) De ce tac istoricii noştri de astăzi, istoricii nepărtinitori, care n-au apucat a face conjunctură politică?”, spunea Snegur în 1994.
Ex-președintele comunist pro-rus, Vladimir Voronin a reanimat și el Moldova Mare în 2007, și a declarat că „în România sunt 10 mil. de moldoveni”, a vorbit despre „Moldova, de la Carpați la Marea Neagră”. Voronin și-a organizat chiar și o întâlnire cu niște „conducători ai comunității de moldoveni din România”, prilej cu care s-a declarat uimit de: „sinceritatea acestor oameni, curajul lor, dorinţa lor de a restabili echitatea istorică în privinţa moldovenilor, a limbii moldoveneşti şi a istoriei moldoveneşti în România modernă. Cunoaştem cu toţii destul de bine că în România zilelor noastre, până nu demult, nu era chiar atât de simplu să-ţi declari pe faţă identitatea moldovenească”.
Continuarea în Comunitatea Liberală
Citește și: Cum a ocupat UDMR conducerea fondului de garantare a creditelor cu membri de partid
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: pixabay.com/ Semppis)
