S-a încheiat ediția cu numărul 29 a celui mai important și logeviv festival de jazz open-air. Încă 2-3 zile după finalul din 14 iulie, Poiana Lupului este cuprinsă de forfotă: cu 25 de voluntari, organizatorii în frunte cu Marius Giura și familia sa adună PET-uri, ajută la desfacerea scenei, pun rânduială în toate.
Publicul îndrăgostit de acest festival, care își face rezervări și cumpără abonamente cu un an înainte (au fost aproape o mie de abonamente), savurează jazzul până târziu în noapte. Poiana se umple invariabil cu mii de oameni, iar în ultimii ani fanii vin cu scaunele lor pliante, pentru a lăsa loc pe buturugi altor spectatori.
„În culise este diferit de cum se vede din fața scenei. E cu multă alergătură, suntem cu telefonul mereu în mână și în același timp vrem să ne asigurăm că toți artiștii sunt bine primiți, că instrumentele ajung și ele în siguranță la noi, sau că le recuperăm la timp, cum a fost cazul în acest an. Pe scurt, facem zeci de mii de pași în același perimetru, multe zile înainte și multe după festival”, mărturisește Simona Giura, care a preluat în parte ștafeta de la tatăl său, Marius Giura, directorul festivalului.
Povestea cu instrumentele care sosesc cu întârziere se repetă aproape la fiecare ediție. „Vă spunem sincer, contrabasul lui Arild Andersen a decis să facă o mică escală neplanificată prin aeroporturile mioritice. Așa că, până ajunge la noi (estimăm ora 18:00), am fost nevoiți să jonglăm puțin cu programul, ca să nu dăm peste cap întreaga seară”, anunțau cu umor organizatorii în ziua a patra a festivalului.
Citește și: România, țara celor 1,7 milioane de case de lut: un patrimoniu redescoperit
Artiștii prestigioși ai jazzului modial revin
Și în acest an au revenit câțiva din artiștii faimoși care au urcat pe scena din Poiana Lupului, semn de apreciere pentru acest festival. Legendarul contrabasist norvegian Arild Andersen este de cinici decenii apreciat pentru forța improvizației și sensibilitatea melodică aparte. Sau trompetistul Niels Petter Molvaer, tot norvegian, de șase ori câștigător al premiilor Spellemannprisen, echivalentul norvegian al Grammy. Au revenit pentru atmosfera specială din poiană, pentru reacțiile entuziaste ale unui public care discerne momentele de măiestrie muzicală.
Deși nordicii au prevalat în program, pe scenă au urcat artiști și din alte țări, 12 în total, țări ca Franța, Polonia, Grecia, Olanda, Turcia, S.U.A. Un proiect româno-ungar a adus Cári Tiborsub titlul Sculpting Sounds, o combinație de jazz și muzică clasică. Alți artiști români din program: Răzvan Florescu Quartet, Torsan / Juan / Bălan, Mischa Blanos.
Americanii Robben Ford, Chris Minh Doky, Ricky Peterson, Keith Carlock au impresionat publicul cu un recital de excepție. Robben Ford este unul dintre cei mai influenți chitariști ai generației sale. Are în palmares 5 nominalizări la Grammy și o listă de colaborări legendare, de la Joni Mitchell, Miles Davis, George Harrison,Michael McDonald și Bob Dylan până la Eric Clapton.
De altfel, toți au făcut spectacol, toți au oferit publicului momente de încântare și merită amintiți: Superless (Norvegia), EABS (Polonia), Josefine Opsahl (Danemarca), WAAN (Olanda), Håkon Kornstad Trio (Norvegia), Korhan Futacı (Turcia), Andreas Polyzogopoulos Trio (Grecia), Smag På Dig Selv și OTOOTO (Danemarca), Arild Andersen / Bugge Wesseltoft / Gard Nilssen (Norvegia), Airelle Besson Quartet.
Numărătoarea inversă a început
„De 30 de ani, Poiana Lupului respiră jazz. În tot acest timp, sute de artiști din toate colțurile lumii au lăsat o amprentă unică pe scena Gărânei. Trei decenii în care peretele de la intrarea în festival s-a umplut cu numele a 441 de trupe. Le-am numărat, și tot ni se pare ireal”, au scris organizatorii pe site.
Pe pagina de Facebook a festivalului este postat un cronometru care derulează timpul rămas până la ediția cu numărul 30. „Va fi o ediție aniversară, tot în perioada aceasta a lunii iulie, al doilea weekend, cu un număr mai mare de zile, probabil cinci, cu invitați speciali. Pregătirile încep de acum”, ne-a declarat Marius Giura.
Și în viitor bisericile catolice, unele părăsite de germanii care au emigrat, vor răsuna de muzica altor sfere. Anul acesta la biserica din Văliug au fost programate două proiecte jazzistice: Scenes from memory by Kusak, cu pianul acustic și o varietate de exerciții de sunet construite și redate în timp real, precum și David Luca Quartet care abordează un stil ce îmbină tradiția jazzului cu influențe contemporane de blues și elemente etno.
Alte proiecte, nu neapărat incluse în festival, dar inspirate de acesta, se vor desfășura și în viitor în curțile înverzite, din care se văd colinele dulci ale Weidenthal-ului (azi Brebu Nou) și ale Wolfsberg-ului, numele originar al Gărânei.
Ne-am dus să vedem ce se întâmplă în curtea bateristului veteran Puba Hromatka la Brebu Nou, sub un generic care circulă, „Cultură-n șură”. Cândva aici au sunat acorduri de jazz, cu Puba Hromatka, Eugen Gondi și Paul Weiner. Cei care își mai amintesc spun că era în 1995, scânteia care a făcut flamă în 1997 la Hanul de la Răscruce al regretatului Gigi bijutierul.
Istoria scurtă înscrisă pe pagina festivalului sună așa:„Jazz-ul s-a auzit pentru prima dată la Gărâna în 1997, într-un jam session improvizat de prieteni în Hanul La Răscruce. Povestea a continuat în următorul an și în următorii de ani, transformând un sat din Munții Semenic în locația celui mai important festival de open air jazz din Europa Centrală și de Est”.
În șura lui Puba a ținut acum recital extraordinar Horea Crișovan și s-au desfășurat artiștii Corina Nani, cu un omagiu lui Pollock și IRLO&EEA, doi artiști diferiți. IRLO cunoscut pentru lucrările lui de street art, EEA, o artistă delicată, cu picturi fluide, de unde și titlul Apă, zână și țărână.
IRLO a pus pe pereți și garduri lucrări modulare care permit recombinarea pentru a întregi o poveste și un mesaj. Câteva lucrări sunt puternic impregnate de sugestii naționale, steaguri, uniforme etc., IRLO păstrându-și nota rebelă cunoscută.
IRLO și Corina Nani sunt coautori la mai multe lucrări de street art în Timișoara, lucrări gigantice, de o rară expresivitate. I-a pus cândva în legătură neobositul Sergio Morariu, inițiatorul Enduromaniei chiar la Brebu, dar și organizator al unui festival de artă stradală, FisArt.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Surse foto: Andrei Infinit, Daniel Nechita, Brîndușa Armanca)
