Sute de vizitatori au păşit miercuri, pe poarta Palatului Brukenthal, din Piaţa Mare din centrul istoric al municipiului Sibiu, unde accesul a fost gratuit, cu ocazia împlinirii a 209 ani de la deschiderea celui mai vechi muzeu din România şi din sud-estul Europei – Muzeul Naţional Brukenthal.
„În urmă cu 209 ani, ceremonia organizată în aula Gimnaziului Evanghelic a fost marcată de mesajul prim-preotului Johann Filtsch, un îndemn pentru cultivarea valorilor moral-spirituale ce ghidează comportamentul şi sensul vieţii, formează caractere, facilitează convieţuirea armonioasă şi se regăsesc deopotrivă în educaţie şi cultură, în speranţa ca muzeul ‘căruia fondatorul i-a oferit spaţiosul său palat spre a-i fi templu, să fie patriei de folos şi să se înalţe spre perfecţiune (…) Indiferent de barierele naţionale şi religioase dintre locuitorii acestui oraş şi acestei patrii, vizitarea muzeului să constituie un prilej fericit pentru ca oamenii de reală valoare morală şi spirituală să se cunoască şi să se respecte'”, este mesajul publicat pe Facebook, de reprezentanţii muzeului de la Sibiu.
Brukenthalul rămâne şi după 209 ani „muzeul cu cele mai diversificate colecţii din România. Vizitatorii pot descoperi totul, de la artă europeană şi românească, la arheologie, numismatică, mineralogie, cartografie, istoria farmaciei şi paleontologie dar nu numai, toate găzduite în nouă clădiri a căror istorie începe încă din secolul al XIII-lea”, a declarat, pentru AGERPRES, managerul muzeului, istoricul Raluca Teodorescu.
Fondat pe moştenirea unui fost guvernator sas din Transilvania, Samuel von Brukenthal, care şi-a lăsat toată averea Bisericii Evanghelice din România, cu condiţia ca muzeul să fie unul public, deschis vizitatorilor, Muzeul Naţional Brukenthal are în colecţiile sale piese unice, care pot fi admirate doar la Sibiu. În ciuda noilor atracţii reprezentând reţelele de socializare, inteligenţa artificială, muzeul continuă să atragă anual, sute de mii de vizitatorii din toată lumea. Şi mulţumită promovării în reţelele de socializare şi chiar folosind inteligenţa artificială pentru a prezenta în on-line tablourile, într-un mod inedit, mult mai dinamic.
„În condiţiile în care în anul 2025 am înregistrat o creştere cu 26% a încasărilor din bilete, în perioada imediat următoare pregătim proiecte interesante bazate pe tehnologii moderne, cu implicarea directă a vizitatorilor noştri în activitatea de vizitare. Astăzi, tehnologia ne permite să aducem arta mai aproape de fiecare dintre noi, dar esenţa rămâne aceeaşi: să trezim curiozitatea, să învăţăm din trecut şi să ne bucurăm împreună de frumuseţea creaţiei”, a arătat managerul Raluca Teodorescu.
Istoria de peste două secole a muzeului de la Sibiu înseamnă şi descoperirea unor picanterii mai puţin cunoscute publicului larg. Palatul Brukenthal care este sediul principal al muzeului cu acelaşi nume, este printre puţinele palate urbane din Europa.
„Eu astăzi o să vă spun numai aşa numitele picanterii sau lucruri pe care oamenii nu le ştiu în general despre muzeul Din Sibiu. În primul rând este un palat urban în centrul oraşului, nu avem grădini de jur împrejur cum sunt alte palate în Europa. Prin urmare, din acest punct de vedere este aproape unic în ţara noastră. El este un palat vienez la scară mai mic. El s-a construit pe parcursul a zece ani”, a explicat, pentru AGERPRES, muzeograful Alexandra Poponea, curatorul mai multor expoziţii importante din muzeu.
Samuel von Brukenthal s-a născut la ţară, în Nocrich judeţul Sibiu. El nu şi-ar fi putut construi Palatul Brukenthal, devenit ulterior unul din muzeele de referinţă din Europa, fără ajutorul socrului său, fost primar al oraşului. Practic, Palatul de la Sibiu este amplasat pe două parcele de pământ deţinute de socrul baronului Brukenthal. Pasionat de artă şi nu numai, baronul Samuel von Brukenthal a adus de la Viena, spiritul iluminist şi o scânteie din ce însemna în capitala Austriei, palatele, lumea elevată. Obiectele decorative, inclusiv sobele din palat, provin de la Viena. Palatul Brukenthal este o clădire cu două etaje: primul etaj a fost clădit pentru familia Brukenthal şi musafirii lor, iar celălalt etaj, exclusiv pentru colecţiile baronului transilvănean. Când a deschis etajul al doilea pentru vizitatori, Brukenthal avea 18 săli cu colecţii, printre care 800 de tablouri. Când a decedat, colecţia de tablouri numără 1.200 de opere.
„Brukenthal a colecţionat artă, cărţi, minerale, arme, monede etc. A fost un om complex, a luat din toate câte puţin, motiv pentru care a investit mulţi bani în palatul său”, a remarcat muzeograful Alexandra Poponea.
Vizitatorii Muzeului Naţional Brukenthal pot vedea doar aici tapetul original pe pereţii unui palat european.
„De exemplu, tapetul pe care îl vedem în anumite camere şi se mai păstrează în alte palate, nu mai există în Europa. A fost dat jos pentru păstrare. Noi ne mândrim că încă se păstrează şi s-a conservat foarte bine”, a subliniat muzeograful Alexandra Poponea.
Brukenthal era cotat în vremea lui, după 1700, unul din primii trei cei mai valoroşi colecţionari din Europa, potrivit înscrisurilor vremii.
Un alt detaliu mai puţin cunoscut este faptul că Samuel von Brukenthal, în tinereţe, când s-a întors la Sibiu, de la studiile făcute în străinătate, nu a reuşit să aibă un statut egal cu cei din oraş, cum s-ar spune astăzi nu avea buletin de Sibiu. „Şansa lui maximă a fost Sophia, soţia sa, care era cea de a doua fiică a primarului şi căsătorindu-se cu ea a obţinut, cum zicem noi, buletin de Sibiu”, a relatat muzeograful Alexandra Poponea.
Cum a ajuns România să se mândrească de 209 ani cu cel mai vechi şi unul din cele mai valoroase muzee din Sud-Estul Europei? Simplu. Soţii Brukenthal, Samuel şi Sofia, au avut o singură fiică, care a decedat la vârsta de patru ani, fiind bolnavă. Astfel, neavând moştenitori, baronul, căruia i-a murit şi soţia, a decis să lase toate colecţiile sale pentru ca publicul să se bucure de ele.
În anul în care şi-a pierdut unicul copil, Brukenthal a plecat la Viena, cu o delegaţie de saşi şi aşa a cunoscut-o pe împărăteasa Maria Theresa. Practic, destinul lui Brukenthal a fost marcat de două femei puternice şi bogate: soţia, cea care se ocupa şi de finanţele familiei şi împărăteasa de la Viena, care l-a ajutat şi cu bani.
„Baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) a fost singurul exponent al comunităţii săseşti transilvănene căruia i s-au atribuit importante funcţii publice în cadrul statului austriac condus de împărăteasa Maria Theresa (1717 – 1780), cea dintâi funcţie ocupată fiind aceea de cancelar aulic al Transilvaniei. Perioada petrecută la Viena în această calitate coincide cu perioada constituirii colecţiei sale de pictură, menţionată în 1773 în Almanach de Vienne drept una dintre cele mai valoroase colecţii particulare ce putea fi admirată în mediul cultural vienez al vremii”, potrivit site-ului muzeului de la Sibiu.
Cei care intră în Palatul Brukenthal, pot vedea portretele familiei Brukenthal, cei doi soţi şi fiica lor, însă puţină lume ştie că Sophia şi Samuel Brukenthal şi-au comandat aceste tablouri la 20 de ani după ce le-a murit copilul, când aveau vârsta de peste 40 de ani. Portretul fiicei lor o înfăţişează pe fetiţă cu o floare în mână, într-o rochiţă gri, ceea ce ne spune că „ea era pe moarte sau chiar murise” când s-a făcut tabloul, potrivit muzeografului Alexandra Poponea.
O altă picanterie este faptul că în salonul dedicat exclusiv doamnelor din Palatul Brukenthal s-a băut pentru prima dată ciocolata caldă pe teritoriul actual al României. Tot în Palatul Brukenthal se pot vedea şi unele dintre cele mai rare covoare anatoliene din Româna, care mai există doar în Braşov.
Vizitatorii au ocazia să mai vadă în Palatul Brukenthal, cum arătau băile în urmă cu secole, încăperi fără canalizare, cu nişte oale în care puneau apă şi se spălau.
Tot în Palatul Brukenthal se poate vedea modelul unui dulap din epocă, ale cărui uşi conţin carapace de broaşte ţestoase. De asemenea, vizitatorii sunt fascinaţi să descopere stră-străbunicul biroului din ziua de azi. Oamenii nu stăteau pe un scaun la birou neapărat, ci îl foloseau mai mult stând în picioare şi ce este cel mai interesant acest aşa-numit birou conţinea un „secreter”, adică un spaţiu gen seif, pe care îl puteai deschide doar dacă ştiai unde să ciocăni în lemn, asta ca servitorii să nu poată fura din el.
Un strămoş al fierului de călcat din zilele noastre poate fi admirat pe unul din paturile expuse în Palatul Brukenthal, unde poate fi văzută şi cum arătau bucătăriile din acele timpuri, nu doar saloanele. Strămoşul fierului de călcat era folosit pentru a încălzi aşternuturile, ceea ce în prezent poate face o pernă electrică.
Ce care reuşesc să vadă tablourile din toate încăperile din Palatul Brukenthal, pot vedea şi „cărţile de vizită” ale baronului, care sunt tot nişte tablouri. Spre exemplu există şi portrete imperiale.
Din obiectele personale ale baronului, se mai păstrează unul din ceasurile sale originale, care din păcate nu mai funcţionează, dar care aveau dublu mecanism: unul de ceas, celălalt de cutie muzicală.
Pasionaţii de istorie pot vedea salonul bărbaţilor din palat, locul unde s-au luat cele mai importante decizii politice ale vremii, desigur aici s-a băut cel mai rafinat coniac şi s-au fumat cele mai scumpe trabucuri din acea perioadă, din zonă.
Brukenthal poate fi văzut în câteva portrete. În unul din ele, baronul Brukenthal este arătat în momentul pensionării.
Desigur, cele mai valoroase tablouri sunt capodoperele colecţiei Brukenthal, din care vedeta este „Omul cu tichie albastră” realizat de Jan van Eyck. Acest autor a realizat puţine portrete, se mai păstrează 20 în toată lumea, printre care şi cel de la Sibiu. În plus, albastrul din tablou, când a fost folosit, a costat mai mult decât gramul de aur.
Tot din tablouri vizitatorii află o parte din plantele aduse la Sibiu de baronul Brukenthal: cartoful, ananasul, portocalul, lămâia, pe care le-a cultivat prima dată la Avrig.
Înainte de a părăsi Palatul Brukenthal, una din încăperile care este recomandat să fie vizitată este cea denumită „Cabinetul de curiozităţi”. Vedeta din această încăpere este craniul unui elefant care a fost la Grădina Zoologică din Sibiu, cea mai veche din ţară. Tot aici, se poate admira un tablou unic, care conţine păr uman, de la persoane decedate.
Un om învăţat al vremii, Brukenthal a lăsat moştenire şi 16.000 de volume, vizitatorii putând intra şi în biblioteca baronului.
Lăsând în urmă saloanele Palatului Brukenthal, în care se mai păstrează şi rochii care amintesc de casele de modă de la Paris şi balurile din acele timpuri, vizitatorul de acum părăseşte o lume exclusivistă.
Samuel von Brukenthal a decedat în 1803, însă Palatul de la Sibiu a putut fi vizitat abia în 1817, după ce a fost administrat de nepoţii lui din partea fratelui. Ultimul moştenitor pe linie masculină al baronului Brukenthal a murit fără să aibă niciun copil şi astfel averea baronului, colecţia sa imensă au ajuns să fie văzute de milioane de oameni, pe parcursul a peste două sute de ani. Ceea ce poate părea un blestem pentru fostul baron transilvănean, să nu aibă niciun moştenitor al averii, a fost o binecuvântare şi aşa s-a deschis în 1817 primul muzeu din România şi următorul după Luvru.
„Vizitând muzeul, nu veţi vedea doar obiecte valoroase, ci veţi descoperi piese unice, pe care le găsiţi doar la Brukenthal. Muzeul nu este o destinaţie, ci o călătorie spirituală şi istorică”, a adăugat managerul muzeului din Sibiu, istoricul Raluca Teodorescu.
Întorcând capul încă o dată pentru a admira Palatul Brukenthal, vizitatorul poate vedea în faţa clădirii o statuie a baronului Brukenthal care a lăsat moştenire comunităţii nu doar averea, ci viziunea sa progresistă.
25 februarie 1817 este o zi istorică pentru Sibiu şi pentru istoria muzeelor din Europa. Este ziua în care s-a îndeplint dorinţa lui Brukenthal, lăsată scrisă în testament. Astăzi, în Piaţa Mare a fostei Capitale Culturale Europene Sibiu, turişti din toată lumea, indiferent de religie, cultură, continent, vin să vadă moştenirea lui Brukenthal.
„Dorinţa noastră fierbinte este ca, indiferent de barierele naţionale, şi religioase dintre locuitorii acestui oraş şi acestei patrii, vizitarea muzeului să constituie un prilej fericit ca oamenii de reală valoare morală şi spirituală să se cunoască şi să se respecte”, scrie Gudrun Ittu în lucrarea „Muzeul Brukenthal de la constituirea colecţiilor până în zilele noastre”.
(Sursa fotografiilor: Muzeul Național Brukenthal / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
