În anul şcolar 2024-2025 în şcolile din judeţul Dolj s-au înregistrat 446 de cazuri de violenţă, de şapte ori mai multe decât în perioada 2021-2022 când au fost înregistrate 64 de cazuri.
Din cele 446 de cazuri, 249 au avut loc în şcolile din mediul rural şi 197 în şcolile din mediul urban.
Potrivit datelor furnizate AGERPRES de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, cele mai multe au fost cazuri uşoare de violenţă între elevi – atingerea nedorită fără conotaţie sexuală, scuiparea, îmbrâncirea, trântirea, aruncarea cu obiecte etc., ton ridicat cu intenţie, tachinare, ironii, insulte/înjurături, poreclire, intimidare – 314 cazuri, din care 190 în rural şi 124 în urban.
Totodată, au fost 35 de cazuri de bullying (din care 22 în rural, 13 în urban), 32 au fost cazuri de vătămare corporală, lovire, aruncarea cu obiecte (din care 14 în rural şi 18 în urban), 3 cazuri de automutilare (în urban), 2 cazuri de cyberbullying (în urban), un caz de consum substanţe psihoactive (în urban), un caz de tentativă de suicid (în rural), un caz din categoria agresiunii sexuale (în mediul urban), 2 cazuri de instigare la violenţă şi discriminare (în urban), un caz de incendiere sau tentativă de incendiere.
Directorul Centrului Judeţean de Resurse Educaţionale şi Asistenţă Psihopedagogică (CJRAE) Dolj, Mariana Pădureanu, afirmă că pandemia a fost un factor declanşator, în special pentru dezvoltarea cyberbullyingului.
„Perioada în care copiii au fost izolaţi şi nevoiţi să-şi desfăşoare activitatea exclusiv online a favorizat manifestarea agresivităţii în mediul virtual. În spatele unui ecran este mult mai uşor să emiţi jigniri, ameninţări sau comentarii răutăcioase. După încheierea pandemiei, însă, majoritatea cazurilor raportate sunt legate de violenţa produsă efectiv în unităţile de învăţământ, acolo unde pot fi înregistrate oficial”, a declarat pentru AGERPRES directorul CJRAE Dolj.
Chiar dacă statisticile arată un număr redus de cazuri de cyberbullying raportate, Pădureanu subliniază că acest lucru nu reflectă neapărat realitatea completă.
„Este posibil ca, în realitate, numărul cazurilor să fie mai mare decât cel raportat”, afirmă conducerea CJRAE, explicând că nu toate situaţiile ajung să fie înregistrate sau să parcurgă integral procedura anti-violenţă.
În ceea ce priveşte cauzele violenţei, directorul CJRAE vorbeşte despre o combinaţie de factori: economici, sociali, familiali şi de mediu, dar subliniază că fiecare caz are particularitatea sa, iar identificarea exactă a cauzelor ar necesita analize detaliate la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin comisiile constituite pentru astfel de situaţii.
Un obstacol major în intervenţie îl reprezintă lipsa de colaborare a familiilor. „De multe ori este foarte greu să contactăm familia sau să o convingem să vină la consiliere. Fără acordul părinţilor, consilierul şcolar nu poate interveni”, explică directorul. Excepţie fac doar cazurile de forţă majoră, precum tentativele de suicid, unde intervenţia este permisă pentru protejarea vieţii copilului.
Deşi CJRAE Dolj s-a extins ca număr de angajaţi, Marian Pădureanu afirmă că volumul problemelor a crescut semnificativ. În multe situaţii, un consilier deserveşte mai multe unităţi de învăţământ, ceea ce limitează intervenţia constantă şi aprofundată.
Pentru a sprijini şcolile, CJRAE Dolj a derulat programe finanţate de Ministerul Educaţiei, precum „Împreună prindem curaj”, prin care unităţile de învăţământ au primit fonduri pentru activităţi de prevenire a violenţei.
„Prioritate au avut şcolile care au raportat cazuri de violenţă, tocmai pentru a încuraja asumarea şi raportarea corectă a fenomenului. Şoala sau consilierul şcolar nu pot rezolva singuri această problemă. Este nevoie de implicarea întregii comunităţi – familie, şcoală, autorităţi, societate civilă şi mass-media. Fără această colaborare, fenomenul nu poate fi ameliorat”, mai spune Pădureanu.
Conducerea CJRAE Dolj susţine că violenţa şcolară se află pe un trend ascendent, chiar dacă datele statistice nu surprind întotdeauna dimensiunea reală a problemei. „Ceea ce este esenţial nu este doar raportarea, ci intervenţia corectă, respectarea procedurilor şi sprijinul constant pentru copiii aflaţi în dificultate”, punctează directorul centrului.
Din perspectiva conducerii unităţilor de învăţământ, fenomenul violenţei este analizat prin prisma procedurilor, a cadrului legal şi a măsurilor instituţionale. Directorul Colegiului „Ştefan Odobleja” Craiova, Georgiana Firescu, susţine că la nivelul unităţii pe care o conduce situaţia este sub control.
„Nivelul violenţei în colegiul nostru se menţine la un nivel scăzut, fără incidente grave care să afecteze siguranţa elevilor sau a personalului. Cele mai multe situaţii semnalate sunt conflicte verbale sau relaţionale, specifice adolescenţei, care sunt gestionate prin intervenţii educative şi consiliere, fără a degenera în acte de violenţă fizică”, spune directorul.
Citește și: Se reiau negocierile trilaterale de pace pentru Ucraina: poate administrația Trump obține un angajament credibil din partea Kremlinului?
Conducerea colegiului subliniază că schimbările sociale şi influenţa mediului digital modifică semnificativ comportamentele elevilor, ceea ce impune o atenţie sporită asupra prevenirii bullyingului.
„Acţionăm constant în direcţia prevenţiei, nu doar a sancţionării. Aplicăm proceduri clare de prevenire şi intervenţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare – Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, ROFUIP şi metodologia privind prevenirea şi combaterea violenţei şi a bullyingului în mediul şcolar. Există un plan de intervenţie funcţional, iar fiecare caz este analizat individual, cu respectarea confidenţialităţii şi a interesului superior al elevului”, mai spune prof. Georgiana Firescu.
Potrivit sursei citate, un accent important este pus pe parteneriatul cu familia. „Regulamentele sunt aduse la cunoştinţa elevilor şi părinţilor la începutul fiecărui an şcolar şi consolidate prin întâlniri periodice, ore de dirigenţie şi activităţi educative. În cazurile sensibile, dialogul cu familia este prioritar, iar soluţiile sunt stabilite împreună”, precizează directorul colegiului.
Pentru director, conceptul de „şcoală sigură” înseamnă mai mult decât absenţa incidentelor grave, înseamnă „un mediu în care elevii se simt respectaţi, protejaţi şi încurajaţi să se dezvolte armonios”, non-violenţa fiind prezentată ca „o valoare educaţională asumată zilnic, nu doar ca un mesaj formal”.
Un profesor diriginte de la un liceu din Dolj vorbeşte deschis despre experienţele trăite în ultimii ani, experienţe care arată cât de fragil este echilibrul într-o colectivitate de elevi.
„M-am confruntat cu bullying-ul şi la seria trecută, şi la seria aceasta. La una din clase, un elev era agresat constant în timpul orelor, fiind lovit cu hârtiuţe, până când, epuizat, a cedat şi a povestit totul în faţa colegilor. I-am văzut pe toţi cum s-au coalizat împotriva lui”, îşi aminteşte dirigintele.
Un exerciţiu aparent simplu – cererea de a scrie anonim numele agresorilor – a scos la iveală realitatea. „Jumătate de clasă a scris numele victimei”. Abia după ce profesorul a transmis un mesaj ferm pe grupul clasei, unde erau incluşi şi părinţii, comportamentele s-au mai temperat.
La actuala serie, situaţia nu este cu mult diferită. În cei patru ani de liceu, la clasă au fost semnalate trei cazuri de bullying. „Am primit poze de la părinţi. Copilul fusese lovit intenţionat cu mingea în figură. I s-au spart ochelarii, cu lentile făcute pe comandă. Totul era de durată şi costisitor”, mai spune dirigintele.
Dirigintele povesteşte că, la începutul carierei, încerca să rezolve singur conflictele, discutând cu părinţii şi cu elevii. „Nu ştiu în ce măsură puteam schimba lucrurile. Soluţia care funcţionează cel mai rapid rămâne confruntarea directă între părinţi. Discuţiile devin tensionate, uneori se ajunge la ameninţări cu judecata, dar, paradoxal, aşa se potolesc lucrurile”, mai spune dirigintele.
Într-unul dintre cazuri, părinţii agresorului şi-au cerut scuze, iar copilul a plâns. La şcoală, însă, dirigintele şi-a dat seama că agresorul a jucat teatru, că nu avea niciun regret.
„Chiar şi aşa, presiunea exercitată de familie a dus la reducerea comportamentelor agresive. De obicei violenţa ia forma unei hărţuiri constante, care ajunge frecvent la lovituri, chipurile neintenţionate. Reacţia părinţilor apare doar atunci când sunt anunţaţi de consecinţe concrete: scăderea notei la purtare, referat disciplinar, implicarea poliţiei sau a instanţei. Cauza este lipsa de educaţie din partea agresorilor, inclusiv a părinţilor acestora. Deşi, la nivel declarativ, părinţii par să înţeleagă gravitatea situaţiei, în practică nu intervin consecvent. Se potolesc doar când aud de poliţie sau de judecată. Trebuie să recunoaştem că violenţa din şcoli nu este doar o problemă de comportament a copiilor, ci rezultatul unui lanţ de slăbiciuni – de la familie, la şcoală şi până la instituţiile care ar trebui să ofere sprijin. Iar, de multe ori, profesorul rămâne singur, încercând să stingă conflicte cu mijloace limitate, într-un sistem care reacţionează mai degrabă la criză decât la prevenţie”, mai spune dirigintele.
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
