„Este anormal ca 9800 de dosare în România să se prescrie”.
Justiția nu mai e doar o temă de reformă internă, ci o chestiune de securitate națională: aceasta a fost tema principală a dezbaterii „Justiția, încrederea în stat și securitatea națională”, găzduită vineri, 16 ianuarie, la Cluj-Napoca, de Facultatea de Studii Europene (UBB). Într-o sală în care discuția a plecat de la încrederea publică erodată și a ajuns la război hibrid și influență externă, foștii magistrați Crin Bologa (fost procuror-șef DNA), Andrea Chiș (fostă judecătoare, fost membru CSM) și Cristi Danileț (fost judecător, fost membru CSM) au descris mecanismele prin care „defecțiuni aparent minore” se pot transforma în blocaje sistemice, dar și în breșe exploatabile geopolitic.
Bjola: „haosul” ca simptom și ca instrument
În deschidere, Corneliu Bjola a încercat să scoată discuția din registrul emoțional, fără a o „steriliza”. A pornit de la ideea că dezvăluirile recente și conflictele din spațiul public au împins tema justiției într-un punct de ruptură: „tăcerea a devenit adesea mai comodă decât claritatea”. În lectura sa, problema nu este doar instituțională, ci strategică: „criza justiției nu este doar o problemă internă… ci și o vulnerabilitate strategică a statului”.
Bjola a insistat pe un concept care, spune el, revine în analiza mediului internațional: haosul. Nu ca metaforă apocaliptică, ci ca proces: un sistem poate părea stabil, cu reguli clare, și totuși „să devină gradual imprevizibil”. Iar imprevizibilitatea este exact spațiul în care se insinuează influența: când statul nu mai produce ordine, altcineva produce narațiuni, presiune, frică.
În logica războiului hibrid, a argumentat el, exploatarea vulnerabilităților interne e mai ieftină decât orice confruntare directă. Și tocmai de aceea „slăbirea justiției” devine problemă de securitate: afectează capacitatea statului de a acționa „coerent, credibil și predictibil” – în interior și în exterior.
Citește și: BREAKING CCR a amânat decizia privind pensiile magistraților
Bologa: de la „dosarele pe care le visam” la contrareforme
Crin Bologa, fost procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, a adus discuția în concretul mecanismelor și în memoria instituțională a ultimelor două decenii. A vorbit despre perioada în care presiunea externă și mecanismele de verificare au funcționat ca un „cadru de disciplină” pentru reforma justiției și pentru anticorupție. În opinia sa, una dintre marile erori ale sistemului politic a fost convingerea că odată intrată România într-o etapă de normalitate, progresul devine automat și ireversibil. „Mergeam înainte și ne imaginam că acest proces este unul ireversibil”, a spus el, descriind apoi surpriza amară a „reversibilității”.
Bologa a insistat pe ideea că atacurile asupra justiției nu vin mereu frontal. Uneori sunt proiectate ca „optimizări” procedurale, ca schimbări tehnice, ca ajustări „de eficiență” care, puse cap la cap, produc exact efectul dorit: încetinire, oboseală, confuzie, iar în final – impunitate. Într-un pasaj care a stârnit reacții în sală, el a descris ținta acestor dinamici ca fiind „imunitate de facto pentru vârful piramidei politico-economice”, obținută nu prin abolirea legii, ci prin deformarea mecanismelor ei.
În același timp, Bologa a subliniat că atunci când încrederea se prăbușește, reparația devine mult mai grea decât distrugerea: poți produce „atâtea daune” încât societatea are nevoie de ani ca „să-și mai recapete încrederea în sistemul de justiție”.
Citește și: Analiză | Cine și de ce vrea să elimine un judecător CCR?
Chiș: „politicienii au nevoie de liniște” și „calul troian” al puterii din sistem
Andrea Chiș, fostă judecătoare și fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a pus accentul pe întrebarea centrală din agenda evenimentului: cine trebuia să oprească derapajul, la timp? Pentru Chiș, răspunsul începe cu instituțiile care au putere directă asupra carierelor și conducerilor: CSM, dar și mediul profesional care poate sancționa sau tolera abaterile.
Ea a descris, pe scurt, traseul unei independențe câștigate și apoi „re-atașate” intereselor de putere: „justiția devine independentă cât devine independentă din celelalte puteri și o aservezi din nou”. A plasat ruptura vizibilă în jurul anului 2017, când, spune ea, după un deceniu de progres post-aderare, România a intrat pe un drum de „backsliding”, o regresie instituțională pe care o vedem și în alte state.
Într-un pasaj tăios, Chiș a rezumat resortul politic: „politicul nu a putut să lase lucrurile să meargă așa… pentru că avea nevoie de liniște”. Iar liniștea, în logica ei, nu vine din funcționarea sănătoasă a instituțiilor, ci din absența consecințelor: „nu ne poate aduce liniștea decât faptul de a nu mai fi condamnați”. Pentru Chiș, aici se întâlnesc anticorupția, carierele și dorința de control.
A vorbit și despre un „cal troian” – nu neapărat o singură persoană, ci o tehnică: să introduci schimbări care par administrative, dar care mută în timp centrul de greutate al puterii. Iar când gardienii sunt slăbiți, instituțiile reacționează prea târziu sau deloc.
Danileț: „legea tăcerii”, Inspecția ca „terorizare” și cele „9.800 de prescripții”
Cristi Danileț a venit cu o intervenție amestecând umorul defensiv cu o listă de acuzații directe despre cum se fabrică frica în interiorul sistemului. A ținut să precizeze de la început că invitații nu s-au coordonat și „nu sunt implicați politic”, anticipând ceea ce el numește „atacurile care vor veni”.
Danileț a descris cultura internă a sistemului drept una dominată de ceea ce a numit „legea tăcerii”: „n-avem voie să spunem ceva public dacă nu ni se dă voie”. A susținut că s-a inventat și o „obligație de rezervă” interpretată arbitrar: „nu știm ce ai voie să spui, spune totuși, pe urmă să-ți zicem dacă aveai voie”. În lectura lui, regula devine instrument: se aplică selectiv, tocmai pentru a produce autocenzură.
Cea mai dură parte a intervenției a vizat Inspecția Judiciară. Danileț a afirmat că „toată inspecția judiciară este vinovată de terorizarea magistraților cu acțiuni disciplinare” și a descris mecanisme prin care sesizări anonime sau proceduri inegale devin presiuni repetate asupra magistraților vocali. În același registru, a atacat dublul standard: într-un caz se pornește cercetarea, în altul se clasează, iar criteriul pare mai degrabă poziția celui vizat decât fapta.
Danileț a legat apoi tema de prescripții și de efectul în lanț al deciziilor instituționale. Într-o continuare a intervenției, a rostit de mai multe ori cifra care a devenit un refren al serii: „9.800 de prescripții”. A formulat-o ca simptom al blocajului și al lipsei de asumare: „Este anormal ca 9800 de dosare în România să se prescrie”. Iar când un asemenea număr devine normalitate, a sugerat el, mesajul transmis societății nu este doar despre eficiență, ci despre impunitate și despre capacitatea statului de a-și face ordine în propria curte.
Dincolo de justiție: încrederea ca infrastructură de securitate
În ansamblu, vorbitorii au descris o ecuație simplă, dar incomodă: atunci când justiția devine imprevizibilă, percepută ca selectivă sau capturată în noduri de putere, încrederea publică se prăbușește, iar această prăbușire devine teren fertil pentru influențe ostile și campanii de dezinformare.
„În anul 2022, spre final, văzând ce se întâmplă cu legile justiției, în Parlament fiind, am avut contacte cu șefii de partide (…) și le-am explicat cât de nociv poate fi dacă se adoptă acele prevederi. În comisia juridică am avut impresia că i-am convins pe cei de acolo. Când s-a votat însă, toți cei din Comisia Juridică au început să primească mesaje pe telefon și au votat cu totul altceva (…) Ne-am avut încotro și am cerut o întrevedere cu președintele României. I-am explicat tot ceea ce se întâmplă, iar președintele mi-a spus că «oamenii politici au nevoie de liniște»”. (Crin Bologa, fost șef al Direcției Naționale Anticorupție)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
