La conferința RSVO din Capitală, un proiect susținut de USAMV Cluj-Napoca propune ceva ce medicina veterinară românească nu a avut până acum la scară națională: un registru al cancerului la animale, capabil să transforme mii de cazuri disparate în informație utilă pentru diagnostic, cercetare și practică medicală.
La București, într-un eveniment profesional dedicat tehnicilor de chirurgie avansată și managementului durerii în oncologia veterinară, unul dintre subiectele care au ieșit din logica strict a unei conferințe de nișă și au căpătat miză națională a fost prezentarea proiectului ROncoVet – Registrul Cancerului la Animale din România.
Proiectul a fost prezentat de prof. dr. Marian Taulescu și este inițiat cu sprijinul USAMV Cluj-Napoca, în parteneriat cu RSVO. Ideea de bază este colectarea, centralizarea și analiza datelor privind incidența și tipologia afecțiunilor oncologice la animale, printr-o bază de date modernă și standardizată, gândită să sprijine cercetarea, practica medical-veterinară și educația continuă.
Aici începe partea cu adevărat importantă. În România, multe cazuri de cancer la animale trec prin clinici, spitale veterinare, laboratoare de anatomie patologică și cabinete individuale, dar rămân, în mare măsură, fragmente de realitate medicală fără o imagine de ansamblu la nivel național. Un registru precum ROncoVet ar putea schimba exact acest lucru: ar permite, în timp, să se vadă ce tipuri de tumori apar mai frecvent, la ce specii, în ce zone, cu ce particularități și, eventual, cu ce tendințe. Altfel spus, medicina veterinară ar începe să lucreze nu doar cu cazuri, ci și cu tipare.
Importanța unui asemenea demers este susținută și de tendințele internaționale. Global Initiative for Veterinary Cancer Surveillance (GIVCS), o rețea internațională dedicată registrării și epidemiologiei cancerului la animale, descrie registrele oncologice drept instrumente-cheie pentru supravegherea cancerului și pentru standardizarea raportării la scară globală. Faptul că ROncoVet apare în acest moment, într-un cadru profesional specializat și într-o perioadă în care standardizarea datelor devine esențială în medicină, arată că inițiativa românească se aliniază unei direcții deja vizibile în afara țării.
Miza nu este doar veterinară, ci și științifică, într-un sens mai larg. Literatura de specialitate discută tot mai des despre animalele de companie ca despre „santinele” ale mediului în care trăiesc și oamenii. Câinii și pisicile respiră același aer, locuiesc în aceleași spații, sunt expuse la factori de mediu similari, iar datele despre cancerele lor pot deveni utile inclusiv în cercetarea comparativă și în abordările de tip One Health, unde sănătatea umană, animală și mediul sunt privite împreună. Asta înseamnă că un registru veterinar bine construit poate avea valoare dincolo de cabinetul veterinar.
De aceea, prezentarea de la București poate fi citită și ca un semnal de maturizare a oncologiei veterinare românești. Un astfel de proiect nu rezolvă peste noapte problemele de diagnostic, tratament sau acces la îngrijire, dar creează infrastructura de cunoaștere fără de care orice discuție despre incidență, distribuție geografică, prevenție sau factori de risc rămâne aproximativă. Cu cât datele sunt mai bine culese și mai uniform descrise, cu atât profesia poate ieși mai ușor din impresii și poate intra în zona concluziilor bazate pe evidență.
Analogia cu registrele umane de cancer este simplă și utilă: așa cum registrele oncologice umane din Europa transformă cazurile individuale în statistici comparabile, tendințe și instrumente pentru politici de sănătate, un registru veterinar precum ROncoVet ar putea face același lucru pentru animalele din România, oferind o hartă reală a bolii, nu doar o succesiune de cazuri izolate.
În cazul medicinei umane, această logică este deja consacrată la nivel european prin ECIS – European Cancer Information System și prin rețeaua ENCR, care armonizează și folosesc datele registrelor pentru analiză, comparații și politici publice. Și în România se lucrează la acest registru, dar este incomplet și încă nefuncțional la nivel național.
Momentul de la București este important pentru medicina veterinară pentru că marchează trecerea de la ideea că „există multe cazuri” la ambiția mai serioasă de a ști câte sunt, unde sunt, ce sunt și cum evoluează. Pentru medicina veterinară din România, aceasta ar putea fi diferența dintre o realitate intuită și una, în sfârșit, măsurată.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Tima Miroshnichenko / Pexels.com)
