Planul autorităților de la Chișinău de a „reorganiza” Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul prin absorbția acesteia în Universitatea Tehnică a Moldovei a declanșat o reacție puternică în mediul academic și în societatea civilă.
Pentru mulți experți, nu este vorba despre modernizare, ci despre o desființare mascată a unei instituții cu rol strategic în sudul Republicii Moldova și despre ruperea unei legături esențiale cu România. În locul centralizării la Chișinău, tot mai multe voci propun o alternativă cu miză istorică și europeană: transformarea universității într-un proiect transfrontalier Cahul–Galați, capabil să păstreze autonomia locală, să consolideze cooperarea româno-moldoveană și să ofere sudului Basarabiei un viitor academic real.
O pledoarie pentru proiecutul academic Cahul-Galați, semnată de analistul Mihai Isac, pentru „Deschide.md”.
Universități fără granițe: De ce ne blocăm la Prut în educație?
Planul controversat de desființare a Universității de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul prin absorbția acesteia de către Universitatea Tehnică a Moldovei (UTM) tulbură societatea din R. Moldova. Această decizie, prezentată drept o „reorganizare” menită să modernizeze învățământul superior din sudul țării, este privită de numeroși experți, academicieni și lideri de opinie ca fiind profund greșită. Anexarea propusă nu doar că echivalează cu lichidarea unei instituții academice autonome cu rol strategic regional, dar reprezintă și o lovitură gravă dată relațiilor culturale și educaționale dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului.
Universitatea din Cahul nu a apărut dintr-un moft, ci dintr-o necesitate reală pentru sudul Republicii Moldova. Înființată în 1999 ca extensie a Universității din Galați, ea a fost gândită de la bun început ca un liant educațional și cultural între România și Republica Moldova. De-a lungul anilor, numeroși profesori români, în special de la Universitatea „Dunărea de Jos”, au predat la Cahul, iar studenții de aici au participat la stagii de cercetare și schimburi academice la Galați. Prin urmare, universitatea cahuleană a funcționat ca o punte vie peste Prut, integrând comunități academice de pe ambele maluri și întărind identitatea culturală românească în Basarabia de sud.
Desființarea acestei instituții ar însemna distrugerea acestei punți și pierderea unui simbol al cooperării noastre.
Academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, avertizează că dispariția Universității din Cahul, chiar și „sub o formă voalată” precum absorbția în UTM, ar rupe legături fundamentale între românii de pe cele două maluri ale Prutului și „nu anunță un viitor așa cum s-ar cuveni” nici pentru integrarea europeană, nici pentru idealul unirii naționale. Cu alte cuvinte, în loc să ne apropie de Europa și să consolideze relațiile dintre România și R. Moldova, închiderea (mascată) a universității ar transmite un semnal negativ, de regres. Să nu uităm că o universitate este lumină pentru comunitate. Or, a stinge această lumină echivalează cu condamnarea regiunii la „întunericul ignoranței”, după cum subliniază retoric semnatarii unei petiții publice împotriva anexării.
Mai mult, contextul demografic actual impune păstrarea, nu eliminarea instituțiilor de învățământ. Populația studențească este în scădere în întreaga regiune, iar exodul tinerilor continuă.
În asemenea condiții, „orice școală desființată, orice facultate închisă ne împinge în zid”, afirmă Ioan-Aurel Pop, subliniind că nu ne permitem luxul de a pierde centre de educație, dimpotrivă, avem nevoie disperată să le consolidăm.
Universitatea din Cahul nu este de prisos, ea trebuie să existe și să meargă înainte. Aceasta este o instituție care formează specialiști locali, sprijină viața culturală și administrația regională și oferă tinerilor o șansă de afirmare la ei acasă. Desființarea sau centralizarea sa la Chișinău riscă să accentueze depopularea zonei și declinul socio-economic al sudului R. Moldova.
Autoritățile de la Chișinău susțin că integrarea universității din Cahul în cadrul UTM ar aduce resurse suplimentare, investiții în infrastructură și chiar deschiderea unor noi facultăți. De asemenea, ministrul Educației Dan Perciun a insistat că „nu este vorba de închidere”, afirmând că „centrul universitar rămâne, campusul, studenții și profesorii rămân”, doar „dispare ștampila și funcția de rector”, iar în locul acestuia ar exista un prorector la Cahul. Cu alte cuvinte, ni se spune că universitatea va supraviețui ca subdiviziune a UTM, chiar dacă își pierde personalitatea juridică proprie.
Aceste argumente sunt însă profund înșelătoare. Autonomia universitară și identitatea locală nu sunt simple „ștampile” de care ne putem lipsi fără consecințe. Dimpotrivă, așa cum arată chiar reprezentanții comunității academice din Cahul, transformarea instituției într-un centru subordonat UTM ar însemna pierderea bugetului propriu și a capacității de decizie locale, aspecte pe care o eventuală „reprezentare” simbolică (printr-un prorector și câțiva membri în Senatul UTM) nu le poate compensa. Semnatarii petiției locale subliniază că sudul Republicii Moldova are nevoie de instituții universitare autonome, capabile să susțină dezvoltarea regională policentrică, să rețină tinerii în zona și să sprijine administrația publică, mediul economic și viața culturală locală. Or, tocmai această autonomie și ancorare locală ar fi anihilate prin absorbția în structura unui mega-universități centralizate la Chișinău.
Există și un risc academic major, și anume diferența de profil și misiune între cele două instituții. UTM este o universitate cu profil preponderent tehnic și ingineresc, pe când la Cahul funcționează programe diverse (științe ale educației, economie, drept, litere, etc.) adaptate nevoilor regionale. „Integrarea unei universități cu profiluri multiple într-o universitate cu profil strict tehnic nu este de bun augur”, avertizează Ioan-Aurel Pop. Această fuziune ar risca să distrugă un mediu universitar local bine individualizat, care funcționa după reguli proprii și era deschis cooperării internaționale, în special cu România.
Sub umbrela UTM, e foarte posibil ca specializările neinginerești de la Cahul să fie neglijate sau închise treptat, iar personalul academic local, deja insuficient, să nu aibă prea multă influență în deciziile de la centru. Pe scurt, absorbția poate echivala cu o lichidare treptată a universității, exact ceea ce criticii reformei denunță, și anume reorganizarea planificată echivalează cu lichidarea universității.
Nu pot fi trecute cu vederea nici semnele de întrebare privind motivele reale ale acestei reorganizări. Deși oficial se invocă eficiența administrativă și creșterea calității, presa și societatea civilă au remarcat o coincidență suspectă și anume faptul că modificările propuse ar permite aceluiași rector să obțină un al treilea mandat la conducerea UTM, lucru interzis de legislația actuală. Concret, reorganizarea ar reseta practic numărătoarea mandatelor, permițând actualului rector al UTM, Viorel Bostan, să își prelungească șederea în funcție.
Astfel de suspiciuni, coroborate cu contradicțiile din discursul oficial erodează serios încrederea în bunele intenții ale reformei. Cum se face că Ministerul Educației de la Chișinău lăuda în octombrie 2025 modernizările de la Cahul și numărul record de studenți atins, peste 1000, pentru prima oară în ultimii patru ani, iar în decembrie același minister eticheta universitatea drept „mică” și „ineficientă”.
Dacă guvernanții chiar doresc dezvoltarea centrului universitar din Cahul, de ce condiționează investițiile de pierderea autonomiei locale? Nimic nu i-a împiedicat să aloce fonduri pentru modernizarea campusului și în absența fuziunii, așa cum corect a întrebat și primarul municipiului Cahul, pro-europeanul Nicolae Dandiș.
Există o cale mult mai benefică și vizionară de a asigura viitorul Universității din Cahul prin transformarea sa într-o filială a Universității „Dunărea de Jos” din Galați sau chiar într-o instituție de învățământ superior administrată în comun de România și Republica Moldova. Această idee nu este nouă. Astăzi, când universitatea se află „în pragul desființării”, voci din mediul civic și academic propun să inițieze consultări cu Universitatea „Dunărea de Jos” în vederea preluării Universității din Cahul ca extensie universitară a acesteia. Aceasta ar însemna, în practică, ca universitatea din Cahul să devină o filială oficială a universității gălățene, beneficiind de expertiza, sprijinul academic și eventual finanțarea partenerilor din România.
Articolul integral AICI
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
