R. Moldova s-a „întors” oficial la limba română cu grafie latină pe 31 august 1989, cu doi ani mai devreme decât proclamarea independenței de URSS, dar „Ziua limbii române”, marcată din 1990, a trecut Prutul 13 ani mai târziu, devenind o sărbătoare comună, în R. Moldova și România.
Divorțul juridic de URSS, proclamarea independenței în 1991, a avut loc într-o atmosferă mult mai tensionată, pentru că s-a făcut la mai puțin de o săptămână de la puciul de la Moscova. Iar gruparea militară care dorea să preia puterea în centrul unional își propunea readucerea cu forța în interiorul URSS a republicilor care își proclamaseră suveranitatea.
În acele condiții, când nimeni nu știa cum se vor comporta forțele armate și comandamentul militar al Uniunii Sovietice, a fost un act de curaj din partea deputaților din primul Parlament de a proclama independența tânărului stat Republica Moldova, declară într-un interviu pentru RFI România analistul politic Igor Boțan, directorul Asociației pentru Democrație Participativă ADEPT de la Chișinău. ADEPT reflectă alegerile din Republica Moldova pe pagina alegeri.md și cei care sunt interesați pot vedea acolo cum are loc campania și alegerile prezidențiale.
„Există acum tot felul de narative care spun că deputații din primul Parlament de la Chișinău ar fi ezitat. Ezitarea a avut loc, dar ea a avut această cauză, care, din punctul meu de vedere, este una esențială și ea trebuie înțeleasă și luată în considerație. A fost un act de curaj din partea deputaților, care, cumva, este umbrit de faptul că Ucraina a luat-o înainte. Ucraina, care și-a proclamat independența cu 3 zile mai devreme, pe 24 august, a fost ca un fel de barieră care ne despărțea de Rusia”, spune Igor Boțan.
După proclamarea independenței nu a urmat și Unirea cu România, cerută de o parte importantă a societății, pentru că Bucureștiul nu era pregătit pentru un asemenea pas, susține Igor Boțan. Acest lucru s-a văzut și la alegerile prezidențiale din România din 1992, când reprezentantul Basarabiei, Micea Druc, considerat un simbol al Unirii, a luat doar 3 la sută. Ulterior, în joc a intrat Rusia, cu regimurile separatiste din Transnistria și Găgăuzia, dar și cu un război pe Nistru care a ținut Republica Moldova departe de orice proiect european.
Pe parcursul celor 34 de ani de independență, numărul susținătorilor unei eventuale uniri cu România a crescut de la 10-12 la sută la 30-40 la sută. Integrarea Republicii Moldova în UE pare în acest moment un parcurs mai firesc pentru reunificarea spațiului românesc.
„Deci, eu nu mi-aș dori o unire făcută în grabă care ulterior să fie contestată și să aducă probleme și bătăi de cap României, subminând-o din toate părțile. E mai bine ca să mergem pe calea integrării europene și în cadrul Uniunii Europene pas cu pas să soluționăm problemele. Să aibă loc acest proces poate un pic mai lent, dar, în lentoarea sa, să scoată în evidență toate stâncile subacvatice care pot dăuna acestui parcurs”, spune Igor Boțan.
Igor Boțan: Este adevărat că autoritățile din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au ezitat puțin, au așteptat ca Ucraina să-și declare independența. Dar trebuie să înțelegem că circumstanțele au fost foarte, foarte specifice.
Atunci, Republica Moldova deja avea conflicte separatiste pe teritoriul său și era amenințată direct de la Moscova. Acest lucru nu s-a întâmplat în cazul Ucrainei.
Iar dacă vorbim de țările Baltice, acestea aveau pretexte mult mai serioase, pentru că în perioada interbelică țările Baltice au fost recunoscute internațional. Ulterior, li s-au impus tratate de către Uniunea Sovietică, care a deschis baze militare pe teritoriul lor. Aveau oarecum un alt statut.
RFI: În acea perioadă administrațiile din Transnistria și Găgăuzia au susținut deschis puciul de la Moscova.
Igor Boțan: Exact. Există acum tot felul de narative care spun că deputații din primul Parlament ar fi ezitat. Ezitarea a avut loc, dar ea a avut această cauză, care, din punctul meu de vedere, este una esențială și ea trebuie înțeleasă și luată în considerație.
„A fost un act de curaj din partea deputaților. Nimeni nu știa cum se vor comporta forțele armate ale URSS”
Și a fost nevoie ca actul de declarare a independenței Republicii Moldova să fie susținut de către mulțime, de către cetățeni. Piața Marii Adunări Naționale a fost arhiplină și acest lucru a imprimat o mai mare legitimitate pentru votul deputaților în Parlament.
Din punctul meu de vedere, a fost un act de curaj din partea deputaților, care cumva, este umbrit de faptul că Ucraina a luat-o înainte și Ucraina, ca și cum a fost un fel de barieră care ne despărțea de Rusia.
Atunci acest pericol era unul presant. Avuse loc puciul de a Moscova. Nimeni nu știa cum se vor comporta forțele armate și comandamentul militar al Uniunii Sovietice. După puci, un Consiliu de stat la 6 septembrie 1991 deja acceptase independența acestor trei republici Baltice. Iar celelalte republici sovietice au fost recunoscute drept state independente abia peste o zi după ce Gorbaciov a demisionat și a anunțat dizolvarea Uniunii Sovietice.
Declarația de Independență – primul pas către Unire sau punct final?
RFI: În acel moment, domnule Boțan, independența era privită la Chișinău din două perspective, existau două tabere. În percepția mea, majoritatea erau cei care considerau că acesta este un punct necesar juridic pentru a se rupe de Moscova, de Uniunea Sovietică, și pasul logic imediat următor era unirea cu România. Perspectiva a doua era cea de creare a unui stat independent, care a dus ulterior la revenirea Chișinăului în orbita Rusiei prin aderarea la Comunitatea Statelor Independente, un fel de nouă URSS. Unul din dezideratele celor care se adunaseră în Piața Marii Adunări Naționale pentru a susține Declarația de Independență era Unirea cu România.
Igor Boțan: Da, a fost unul din deziderate, dar existau temeri că un proces de acest gen, care nu este foarte bine pregătit, poate mai degrabă dăuna decât ajuta. Și aici trebuie să înțelegem câteva lucruri.
Republica Moldova și-a declarat independența și dacă ne uităm la documentul adoptat de către Parlament, vedem că Republica Moldova acceptă Actul Final de la Helsinki. Deci, modificarea hotarelor în Europa poate avea loc doar cu acceptul comunității respective. Deci, trebuia să aibă loc discuții, trebuia să aibă loc aranjamente și respectiv, actul Unirii ar fi trebuit să aibă loc cu acceptul statelor membre ale OSCE. Republica Moldova nici nu era stat membru al OSCE atunci. Asta este una din explicații.
A doua explicație era legată de temerile că pe teritoriul Republicii Moldova încă erau unitățile armate ale Uniunii Sovietice. Republica Moldova nu avea nici armată, nu avea nici poliție și o eventuală revoltă în rândul ofițerilor din unitățile armatei sovietice pe teritoriul Republicii Moldova ar fi putut duce la procese imprevizibile.
Și al treilea lucru care trebuia luată în considerație era cel legat de modul în care se comportă România. România a fost prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova. Ce urma după asta, care erau planurile administrației de la București, nimeni nu știe.
Peste un an de zile după declararea independenței au avut loc alegerile prezidențiale în România la care a participat reprezentantul Basarabiei, fostul prim ministru Mircea Druc. Atunci am fost cu toții uimiți că Mircea Druc, ambasadorul Unirii, speranța noastră, a basarabenilor, a acumulat doar 3 procente. Și era evident că nici cetățenii României nu erau pregătiți, nu mai vorbim de administrația de la București, să dea un vot acestui candidat care ar fi fost simbolul Unirii Basarabiei cu România. Deci, circumstanțele au fost așa cum au fost.
Au trecut anii. De-a lungul anilor ne convingem că este în creștere constantă numărul cetățenilor din Republica Moldova care își doresc Unirea. Dacă acum 15 ani erau 10-12 procente care își doreau Unirea cu România, acum acest procentaj variază între 30 și 40 de procente.
„O unire pe care mi-o doresc trebuie să aibă loc doar în condiții în care avem certitudinea că nu va dăuna României”
RFI: Republica Moldova acum este în proces de negociere cu Uniunea Europeană. Poate fi o cale mai sigură către reunificarea spațiului românesc în interiorul Uniunii Europene, care este acum cu ușile deschise pentru Republica Moldova?
Igor Boțan: Ceea ce spuneți dumneavoastră este adevărat. Și ceea ce ni s-ar potrivi nouă, eventual, ar fi ca Republica Moldova să fie ajutată să devină țară membră a Uniunii Europene. Și deja în cadrul Uniunii Europene cred că vom avea o cu totul altă situație, cu totul alte circumstanțe, ca să medităm și asupra acestei probleme.
Părerea mea este că o unire pe care mi-o doresc trebuie să aibă loc doar în condiții în care avem certitudinea că această reunire nu va fi contestată de actori importanți externi și nu va fi contestată serios în interior. Pentru că Germania, când s-a unificat, a fost acest consens între patru mari puteri învingătoare în război, dar și în interiorul Germaniei nimeni nu a contestat.
Dacă vorbim de România și Republica Moldova, avem Găgăuzia, avem nesoluționată problema transnistreană. Deci, eu nu mi-aș dori o unire făcută rapid, care ulterior să fie contestată și să aducă probleme și bătăi de cap României, subminând-o din toate părțile. E mai bine ca să mergem pe calea integrării europene și în cadrul Uniunii Europene pas cu pas să soluționăm problemele. Să aibă loc acest proces poate mai lent, dar în lentoarea sa să scoată în evidență și să soluționăm toate stâncile subacvatice care pot dăuna acestui parcurs.
„Aș vrea să fiu optimist și să estimez un rezultat de 60 la 40 în favoarea partidei europene. Dar va fi mult de muncă”
RFI: Suntem la aproximativ o lună distanță de momentul în care vom afla în ce direcție o va lua Republica Moldova pentru următorii patru ani sau poate chiar următoarele decenii. Ce estimare aveți pentru rezultatul acestor alegeri? Aveți acces la sondaje, cunoașteți stările de lucruri din partide, starea de spirit din societate. Are partida europeană șanse să câștige aceste alegeri?
Igor Boțan: Dacă mă întrebați despre șanse, eu le-aș estima ca 60 la 40 în favoarea partidei europene. Eu nu am certitudinea că actualul partid de guvernământ ar putea să obțină majoritatea absolută, deși și această șansă nu o exclud. Dar aceste șanse sunt mult mai reduse decât cum au fost acum patru ani. E vorba despre propaganda rusească, care este extrem de agresivă, penetrantă aici, în Republica Moldova, care spală creierii oamenilor.
Și această propagandă este destul de elaborată pentru a inocula nu doar dubii, dar și frică că parcursul european al Republicii Moldova ar putea să atragă Republica Moldova în conflict cu Federația Rusă. Nu mă întrebați cum, dar atunci când discutăm cu oamenii invocă astfel de argumente: „De ce ne-ar trebui? Poate mai bine mai lent? Nu e nevoie ca autoritățile să critice Rusia pentru ceea ce face Ucraina, nu e treaba noastră”. Deci, treptat, treptat, această retorică, din păcate, a luat proporții aici, în Republica Moldova și sperie oamenii.
Dacă ne uităm la sondaje, vedem că există frica de un eventual conflict cu Federația Rusă. Aceste narative sunt alimentate cu dibăcie.
Nu știm cum se vor comporta de această dată și cetățenii noștri care votează în străinătate. Eu nu îi numesc aici pe ai noștri diasporă, pentru că diaspora paradigmatice sunt cele armenești, evreiești și grecești. Noi avem migranți, cetățeni care sunt la munci peste hotare sau la studii. Aceștia au votat de regulă pro-european, dar există totuși un trend descendent.
Dacă în 2020 pentru candidații pro-europeni votau 85% din cei aflați peste hotare, la prezidențialele de anul trecut deja această cifră a scăzut până la 75-76 la sută. Și acolo Rusia lucrează împotriva Republicii Moldova și vectorului european, sunt abordați liderii comunităților de moldoveni din țările Uniunii Europene.
Înțeleg că suntem în preajma unui eveniment foarte, foarte important, solemn. Vreau să fiu optimist, dar vreau să fiu și onest cu mine și cu ascultătorii noștri și să le spun că trebuie să dăm din coate, trebuie să muncim, trebuie să fim perseverenți pentru a ajunge la izbândă.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
