E decembrie și una din cele zile în care oamenii își amintesc de morții Revoluției.
Lângă Monumentul Stâlpilor Împușcați apar lumânări și coronițe de flori. Nimeni nu știe cine le pune și când. Durerea se strecoară discret. Cineva a legat și câte o panglică tricoloră pe „trupurile” stâlpilor, simboluri ale victimelor. Alături, încă mai poți să vezi urmele gloanțelor în pereți.
Ne îndreptăm spre Cinematograful Arta, la câțiva pași de locul în care Călin Nemeș a ieșit, acum 36 de ani, cu pieptul gol, în fața puștilor. Aici s-a murit pentru libertate, stă scris pe ziduri. Din forfota și strălucirea străzii mulțimea alunecă în penumbra sălii de cinematograf.
E seara în care, în premieră pentru România, într-un cinematograf se va proiecta o investigație de presă: documentarul Recorder, „Justiție capturată”.
De ce ai venit la film?, o întreb pe Irina care este studentă la Drept, după ce aflu că l-a văzut deja acasă, pe internet. „Pentru că am vrut să-l văd și împreună cu alți oameni și să aud opiniile și întrebările de la sfârșit. Mi se pare important ce se discută despre film, în general, și ce urmează”, spune Irina.
Larisa a venit pentru film, dar și ca să o revadă și să o asculte pe fosta sa profesoară de la Drept, Andrea Chiș: „ Mă simt foarte încurajată de puterea dânsei! Întotdeauna a fost o inspirație pentru noi, ne-a inspirat valori, iar asta mi se pare foarte important!”
Documentarul Recorder „Justiție capturată” a revoltat opinia publică, a redeschis o discuție pe care sistemul judiciar românesc a evitat-o ani la rând. Și iată că, de aproape o săptămână, seară de seară, în marile orașe au loc manifestații publice de susținere a unei justiții corecte.
„Când credeam că presa a dispărut, că justiția și societatea civilă au adormit, iată că e nevoie de o singură scânteie, de un fulg și se creează o avalanșă. A venit vremea să se audă vocile, a venit vremea să vorbim”, a început Andrea Chiș, fostă judecătoare și fostă membră a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), o voce importantă în filmul documentar, prezentă la proiecția filmului.
Timp de două ore, o sală tăcută urmărește documentarul. La finalul proiecției, tăcerea continuă, apăsătoare. Ca după un șoc.
Apoi, dialogul dintre public și fosta judecătoare Andrea Chiș continuă până târziu în seară.
Andrea Chiș a fost membru al CSM în perioada 2017- 2023, iar la sfârșitul mandatului a făcut public un studiu-raport despre disfuncțiile Justiției, care a devenit, în sine, o radiografie lucidă a unui sistem aflat în derivă. Nimeni nu a luat în discuție aspectele sesizate în articolul ei de atunci, nicio instituție nu s-a sesizat și niciun coleg din CSM nu a făcut vreodată vreo referire la el. Până când presa, realizatorii Recorder, au documentat și intervievat autoarea.
Cei care nu tac
Pentru Andrea Chiș, curajul nu este o virtute opțională, ci o obligație profesională. „Curajul trebuie să fie în fișa postului unui judecător”, spune ea, explicând că libertatea de decizie – limitată doar de lege și de propria conștiință – a fost motivul pentru care a ales magistratura. Dar libertatea, subliniază Chiș, vine inseparabil cu responsabilitatea: asumarea greșelilor și datoria de a spune adevărul atunci când sistemul derapează.
Experiența de șase ani în CSM a fost, pentru fosta judecătoare, una frustrantă. A intrat în Consiliu cu speranța de a reforma din interior un sistem pe care îl criticase anterior ca lider de asociație profesională la Cluj. A descoperit însă un mecanism rigid, dominat de jocuri de putere și de o majoritate care blochează schimbarea. „Am reușit mai degrabă să frânez unele lucruri decât să construiesc”, recunoaște ea, explicând că sensul acelui mandat a devenit clar abia ulterior: acela de a vedea, a înțelege și a depune mărturie.
Raportul din 2023: un avertisment ignorat
Cu doi ani înainte de ancheta Recorder, Andrea Chiș a publicat un raport care descria exact problemele scoase acum la lumină: controlul ierarhic excesiv, lipsa transparenței, manipularea procedurilor de promovare și folosirea administrativă a Inspecției Judiciare. Documentarul nu a făcut decât să confirme public ceea ce era deja cunoscut în interiorul sistemului, inclusiv de către factorul politic, spune Chiș.
Un punct important al discuțiilor de la Cinema Arta a fost formarea profesională, pentru că în sală se aflau și mulți studenți la Drept. Facultățile de Drept și Institutul Național al Magistraturii (INM) eșuează, în opinia profesoarei Andrea Chiș, în a cultiva etica profesiilor juridice.
Nu există cursuri dedicate eticii judiciare, iar formarea continuă este uneori deturnată de interese de moment. Chiș a dat exemplul seminarelor în care sunt promovate interpretări juridice controversate, cu efecte directe asupra prescripției și tergiversării dosarelor penale.
Schimbarea completurilor și haosul procedural
Unul dintre cele mai grave fenomene descrise de film și confirmate de fosta judecătoare este schimbarea netransparentă a completurilor de judecată. Procese-verbale inexistente, detașări inexplicabile, decizii administrative care duc la reluarea proceselor de la zero, toate acestea creează premisele prescripției și subminează încrederea publică. În penal, unde schimbarea judecătorului duce automat la reluarea judecății, efectele sunt devastatoare.
Discuțiile au scos la iveală și mecanismele opace ale promovărilor. Interviurile de „integritate” se bazează pe rapoarte netransparente ale Inspecției Judiciare, iar deciziile sunt luate adesea în componențe care ridică serioase suspiciuni de conflict de interese. Andrea Chiș atrage atenția asupra suprapunerii rolurilor: președinți de instanțe care sunt simultan lideri de asociații profesionale, un paradox instituțional tolerat de sistem.
Politicul știa. Acum nu mai poate ignora. Ce pot face cetățenii
Poate cea mai dură afirmație este aceea că politicul a știut întotdeauna ce se întâmplă în Justiție, dar a ales să nu intervină. Diferența, spune Chiș, este că acum nu mai poate pretinde necunoașterea. Presiunea publică face imposibilă amânarea, iar soluțiile reale nu pot veni decât prin măsuri urgente, inclusiv asumarea răspunderii guvernamentale. Altfel, Parlamentul va fi cel care va trebui să răspundă politic pentru blocaj.
Din sală vin întrebări despre ce ar trebui făcut. „Noi, cei de aici și cei din stradă, ce putem face? Cum putem noi schimba lucrurile?”
Fosta judecătoare respinge ideea neputinței civice. Protestele sunt doar una dintre formele de presiune. Petițiile, solicitările de informații publice, acțiunile în instanță și monitorizarea deciziilor administrative sunt instrumente legitime. Există, subliniază ea, numeroase cazuri în care judecători au câștigat în instanță procese împotriva CSM, dovadă că Justiția nu este complet capturată.
„A fost foarte util să văd filmul”, îmi spune Remus, economist de profesie. „Am avut confirmarea că ceea ce am văzut și analizat eu, cu mintea mea, chiar așa era. Însă documentarul mi-a dat o imagine de ansamblu, a făcut o sinteză pe care nu am fi avut-o altfel. În fond, a dovedit că presa contează și curajul contează. Eu chiar acum donez pentru presa independentă și cred că asta putem face, să încurajăm libertatea și să votăm cu mintea limpede. Ce s-a întâmplat acum cred că este un punct de inflexiune de unde poate începe schimbarea”.
Ceea a spus la sfârșitul întâlnirii Andrea Chiș reprezintă o temă de gândire esențială: fără curaj nu poate exista libertate și fără adevăr nu poate exista Justiție. Fără transparență, nu poate exista încredere. Iar pentru acesta, accesul real la hotărârile judecătorești, la motivări și la traseul deciziilor administrative este esențial.
Un sistem care se declară independent, dar refuză să se lase văzut, riscă să se prăbușească sub propria opacitate.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
