România între vulnerabilitate climatică și tranziția verde: analiza OCDE care ar putea să rescrie agenda publică pe mediu

Data:

Raportul OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) despre starea economiei României, prezentat recent la București, nu este doar o analiză economică, ci un document de avertizare strategică. Dincolo de indicatorii macroeconomici, OCDE descrie o Românie aflată într-un moment critic: presată simultan de schimbările climatice, de necesitatea decarbonizării și de propriile întârzieri structurale în modernizarea sistemului energetic și a infrastructurii de mediu.

Mesajul central privind mediul este formulat indirect, dar ferm: România are oportunități reale de tranziție verde, însă ritmul actual al reformelor este insuficient, iar contradicțiile din politicile publice riscă să blocheze progresul. Într-un context european și global în care decarbonizarea devine criteriu de competitivitate economică, întârzierea nu mai este doar o problemă de mediu, ci una de dezvoltare.

„În calitate de coordonator național al aderării la OCDE pe domeniul mediu, mă bucur să constat importanța acordată protejării mediului în studiul economic, care este în sine o strategie națională de dezvoltare și un document programatic” a declarat la lansare Alexandru Avram, secretar de stat în Ministerului Mediului.

„Tranziția verde nu este doar o temă secundară, este una dintre marile transformări economice ale secolului și România are șansa de a fi astăzi parte a acestei transformări. Avem unul dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale din Europa, pădurile, care sunt un patrimoniu de neegalat pentru regiunea noastră și un potențial semnificativ pentru dezvoltarea energiei verzi și a economiei circulare. Aceste avantaje vin însă și cu responsabilități, asa cum reiese și din raportul lansat astăzi și vom depune toate eforturile pentru a ne alinia la aceste standarde”, a subliniat Alexandru Avram.

Încă din ianuarie, Ministerul Mediului anunța că România a primit avizul formal pentru îndeplinirea condiţiilor de mediu în procesul de aderare la OCDE, după ce a îndeplinit condiţiie necesare, iar ministra Mediului, Diana Buzoianu precizat că „este unul din cele mai complexe dosare de îndeplinit” pentru aderarea, necesitând adoptarea a peste 12 acte normative.

Revenim la raportul OCDE lansat la București pe 16 martie și aspectele legate de mediu.

România, una dintre cele mai expuse economii la schimbările climatice

OCDE plasează România printre statele europene puternic expuse la efectele schimbărilor climatice, subliniind că intensitatea fenomenelor extreme este deja peste media OECD. Creșterea temperaturilor, frecvența valurilor de căldură, secetele prelungite și riscurile de inundații creează un cumul de presiuni asupra economiei și societății.

Raportul notează explicit că: „România este foarte expusă încălzirii globale și fenomenelor meteorologice extreme, în special valurilor de căldură, secetei și inundațiilor.”

Această vulnerabilitate nu este doar teoretică. Costurile economice ale fenomenelor climatice au ajuns la niveluri semnificative, afectând infrastructura, agricultura și resursele de apă. În lipsa unor măsuri rapide de adaptare, aceste costuri vor crește exponențial.

„Conform datelor CATDAT, pierderile economice ale activelor cauzate de evenimente meteorologice și climatice în România s-au ridicat la 19,6 miliarde EUR (în prețurile anului 2023) în perioada 1980–2023 (6% din PIB-ul din 2023), reprezentând o pondere relativ ridicată în comparație cu alte țări din UE.

În România, aproximativ 60% din pierderile totale sunt atribuite evenimentelor hidrologice (inundații), care implică adesea daune fizice semnificative. Totuși, pierderile cauzate de evenimente climatologice, în special valurile de căldură, sunt în creștere și reprezintă deja restul de 40% din pierderile economice totale.”

Mai grav, OCDE subliniază că problema nu este doar expunerea, ci capacitatea insuficientă de răspuns a statului. Strategiile există, dar implementarea lor este fragmentată, iar coordonarea instituțională rămâne deficitară.

Raportul OECD stipulează că „printre riscurile legate de climă, România este deosebit de expusă la inundații fluviale, secete, valuri de căldură și alunecări de teren. În ultimii cinci ani (2020–2024), țara a înregistrat, în medie, peste 18 zile suplimentare de expunere la stres termic comparativ cu perioada de referință 1981–2010 (date actualizate până în 2024).

Astfel, totalul ajunge la 48 de zile de stres termic anual, plasând România printre țările cele mai afectate de valurile de căldură. Numărul mediu de nopți tropicale (temperaturi care depășesc 20°C) aproape s-a dublat în aceeași perioadă, ajungând în medie la 13 nopți pe an, comparativ cu nivelul istoric. Valurile de căldură au un impact negativ semnificativ asupra activității economice prin reducerea productivității, crescând în același timp incidența bolilor legate de căldură și absenteismul la locul de muncă și provocând perturbări ale infrastructurii critice, precum transportul și sistemele de alimentare cu apă.

Creșterea temperaturilor a contribuit, de asemenea, la intensificarea frecvenței și severității secetelor și a proceselor de deșertificare.

În medie, în ultimii cinci ani (2019–2023), aproximativ 6% din suprafața terenurilor agricole din România a fost afectată de secetă (Agenția Europeană de Mediu, 2024). România a înregistrat, de asemenea, o scădere semnificativă a umidității solului pe terenurile agricole, de aproximativ 7% în medie în ultimii cinci ani (2020–2024) comparativ cu nivelul istoric, cea mai ridicată valoare în comparație cu țările OCDE. Umiditatea solului este un factor esențial pentru productivitatea vegetației, iar abaterile de la nivelurile normale – fie din cauza secetei, fie a altor factori climatici – pot avea efecte importante asupra producției agricole și sănătății ecosistemelor.

O creștere globală a temperaturii de 2°C ar putea reduce producțiile de porumb și grâu în România cu peste 10%, chiar și în condiții de irigare, iar pierderile ar fi semnificativ mai mari în scenarii fără irigații.

Acest aspect este deosebit de relevant pentru România, unde agricultura continuă să joace un rol important în economie, reprezentând 3,6% din valoarea adăugată brută (media UE: 1,8%) și asigurând locuri de muncă pentru o pondere semnificativă (peste 20%) din forța de muncă.”

Citește și: Majoritatea românilor văd energia regenerabilă drept cheia independenței energetice (studiu GREENPEACE)

Un paradox energetic: emisii relativ scăzute, dar o economie intensivă în carbon

Unul dintre cele mai relevante paradoxuri evidențiate de raport este faptul că România are emisii totale mai reduse decât multe economii dezvoltate, dar rămâne intensivă energetic și dependentă de combustibili fosili.

OCDE explică această situație prin structura economică și nivelul de dezvoltare:

„Dacă este măsurată per unitate de PIB, economia României rămâne relativ intensivă în consum de energie și emisii.”

Aproximativ 70% din mixul energetic provine încă din surse fosile, iar cărbunele, deși în declin, continuă să aibă un rol disproporționat în generarea emisiilor. Situația este și mai problematică dacă privim eficiența energetică: economia produce relativ multă poluare raportat la valoarea economică generată.

Acest model nu mai este sustenabil într-un context european în care competitivitatea industrială este din ce în ce mai legată de performanța climatică.

Decarbonizarea: obiective ambițioase, dar lipsă de execuție

România și-a asumat ținte importante privind reducerea emisiilor și atingerea neutralității climatice până în 2050. Cu toate acestea, OCDE atrage atenția că traiectoria actuală este insuficientă.

Raportul este explicit: „România nu va reuși să îndeplinească cerințele pentru 2030 impuse de legislația UE, rămânând mult în urmă.”

Deși emisiile au scăzut semnificativ față de anii ’90, acest progres a fost în mare parte rezultatul restructurării economice post-comuniste, nu al unor politici climatice coerente. După 2010, ritmul reducerii emisiilor a încetinit considerabil.

Mai mult, lipsa unei legislații climatice cu ținte obligatorii și întârzierile în implementarea strategiilor existente creează un decalaj între angajamente și realitate. România are planuri, dar nu are încă mecanismele eficiente pentru a le pune în practică.

Energia regenerabilă: un potențial major blocat de probleme administrative

Unul dintre cele mai importante atuuri ale României este potențialul ridicat pentru energie regenerabilă. În prezent, aproximativ jumătate din producția de electricitate provine din surse regenerabile, în special hidroenergie, urmată de eolian și solar.

Cu toate acestea, OCDE subliniază că dezvoltarea este sub nivelul necesar:

„Capacitatea ar trebui să crească de mai mult de două ori până în 2030 pentru a rămâne pe traiectoria către emisii nete zero.”

Blocajele sunt multiple și bine identificate:

  • rețele electrice insuficient dezvoltate
  • întârzieri în autorizarea proiectelor
  • lipsa forței de muncă specializate
  • instabilitate legislativă

Aceste probleme nu țin de lipsa resurselor, ci de capacitatea administrativă și de coerența politicilor publice. Cu alte cuvinte, România nu duce lipsă de potențial, ci de implementare.

Citește și: România și energia regenerabilă: primul program de stocare a energiei electrice aprobat în baza „Pactului pentru o industrie curată” (CISAF)

Politici publice contradictorii: subvenții care încetinesc tranziția

Raportul OCDE critică explicit unele măsuri adoptate în contextul crizei energetice, care au avut efecte negative pe termen lung.

De exemplu: „Plafonările de prețuri… au slăbit stimulentele pentru economisirea energiei sau pentru schimbarea tipului de combustibil.”

Plafonarea prețurilor la energie, deși justificată social pe termen scurt, a redus stimulentele pentru eficiență energetică și investiții în surse alternative. În paralel, taxarea redusă a combustibililor fosili continuă să favorizeze un model energetic poluant.

OCDE recomandă o schimbare de paradigmă:

  • introducerea unei taxe pe carbon
  • eliminarea subvențiilor pentru combustibili fosili
  • utilizarea veniturilor pentru investiții verzi și protecție socială

Fără aceste reforme, tranziția energetică va rămâne incompletă și ineficientă.

Transporturile: cea mai rapidă sursă de creștere a emisiilor

Sectorul transporturilor este descris ca unul dintre cele mai problematice din punct de vedere climatic.

Datele sunt relevante: „Emisiile au crescut cu 65% în România, comparativ cu o scădere de 5% în UE.”

Creșterea este alimentată de:

  • extinderea rapidă a parcului auto
  • dependența de transportul individual
  • lipsa infrastructurii pentru mobilitate verde

Vehiculele electrice reprezintă sub 1% din total, iar sistemul fiscal nu stimulează suficient reducerea emisiilor. În absența unor politici ferme, acest sector va continua să anuleze progresele realizate în alte domenii.

Eficiența energetică a clădirilor: o oportunitate ratată

Sectorul clădirilor este un alt punct critic. România are un fond construit vechi, ineficient energetic și vulnerabil la schimbările climatice.

OCDE notează: „Rata anuală de renovare a fost în medie de 0,5%… mult sub ținta de 3,4%.”

Programele existente, precum „Casa Verde”, sunt utile, dar insuficiente. Lipsa unui cadru unitar de finanțare și coordonare limitează impactul acestor inițiative.

Investițiile necesare sunt semnificative, dar beneficiile – reducerea consumului energetic, scăderea emisiilor și îmbunătățirea calității vieții – sunt la fel de mari.

Adaptarea: cea mai mare vulnerabilitate structurală

Dacă în privința decarbonizării există întârzieri, în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, situația este și mai critică.

OCDE subliniază că:

  • infrastructura de protecție împotriva inundațiilor este insuficientă
  • planificarea urbană ignoră riscurile climatice
  • gestionarea apei este ineficientă

În plus, România se confruntă deja cu probleme de lipsă (scarcity) locală a apei, pierderi în rețelele de distribuție și tratament insuficient al apelor uzate.

România: între potențial și blocaj sistemic

Analiza OCDE conturează o imagine complexă: România este, mai o economie la răscruce.

Pe de o parte:

  • există resurse pentru energie regenerabilă
  • există finanțare europeană
  • există strategii și obiective clare

Pe de altă parte:

  • implementarea este lentă
  • politicile sunt uneori contradictorii
  • infrastructura și instituțiile sunt insuficient pregătite

Mesajul implicit al raportului este foarte clar: dacă România accelerează reformele, poate transforma tranziția verde într-un avantaj competitiv. Nu exploatează această șansă, riscă să rămână blocată într-un model economic depășit, vulnerabil climatic și tot mai puțin competitiv.

(FOTO: Inquam Photos / Ovidiu Micsik)

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ion Lucian Petraș
Ion Lucian Petraș
Ion Lucian Petraș este editor al publicației bistrițene saptamana.online. A activat ca analist de intelligence mai bine de 20 de ani și în prezent este jurnalist. Are o experiență bogată în analiza de intelligence, este expert în domeniul securității naționale și un activist pentru dezvoltarea spiritului civic. Activitatea sa atinge domenii precum protecția mediului, patrimoniul cultural, drepturi și libertăți, investigații privind actele de corupție și nu numai.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related