În presa din R. Moldova a apărut (s-a scurs), luna aceasta, un așa-numit „non-paper” despre cum s-ar putea structura eforturile autorităților de la Chișinău de a rezolva unul din cele mai vechi conflicte înghețate din fostul spațiu sovietic: reintegrarea regiunii separatiste transnistrene, a cărei independență proclamată în 1991 nu a fost recunoscută de nimeni. Nici măcar de Federația Rusă, deși Moscova este cea care ține în viață, financiar și nu numai, această regiune separatistă. De mai bine de 35 de ani.
Între timp, R. Moldova, alături de Ucraina, este stat candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană, și speră să fie primită înainte de 2030, când se încheie mandatul actualei Comisii.
Acesta este contextul în care se pune acut întrebarea: aderare cu sau fără regiunea separatistă transnistreană, și cine va finanța o eventuală reunificare.
Sunt întrebări vechi și legitime, la care se așteptau de mult răspunsuri. Formulate acum în acest „non-paper”, care nu este, cum explica și fostul ministru de Externe moldovean Nicu Popescu pentru RFI. România, decât un proiect, o schiță de lucru și discuții.
Sau un „balon de încercare”, pentru a testa atât opinia publică de pe ambele maluri ale Nistrului, cât și Bruxellesul – structura care va trebui să accepte și finanțeze în mare parte aceasta reunificare.
Liliana Barbăroșie, corespondenta RFI la Chișinău, explică diferențele de nuanță și, mai ales, ce aduce nou acest „non-paper”.
Președinta Maia Sandu, vicepremierul Valeriu Chiveri și șeful Parlamentului, Igor Grosu, au confirmat autenticitatea documentului, dar au insistat că acesta nu reprezintă o strategie oficială, ci doar un set de idei pentru consultări.
Mesajul comun marchează însă o nuanță importantă: autoritățile par să se îndepărteze de negocierile privind statutul politic al regiunii, considerate riscante și potențial interminabile, în favoarea unei abordări pragmatice, etapizate și ancorate în sprijinul european.
Explicațiile oficialilor pot fi sintetizate în câteva idei-cheie: documentul există, dar nu reprezintă o strategie sau un plan aprobat, ci un punct de pornire pentru consultări cu partenerii europeni; negocierile pentru un statut ar risca să devină interminabile, în condițiile unor obiective diametral opuse între Chișinău și Tiraspol, susținut de Moscova; iar interpretările privind o eventuală administrare internațională sunt, deocamdată, cel puțin premature.
Maia Sandu: Oamenii au nevoie de condiții de viață, iar când Tiraspolul nu le mai poate asigura, soluția poate veni din partea UE
Iată, bunăoară, un răspuns formulat după recenta ședința a Consiliului Național de Securitate de Președinta Maia Sandu, care a fost întrebată despre pretinsa administrare internațională menționată de document: „Această idee a guvernului vine tocmai pentru a rezolva problemele în perioada de demilitarizare, democratizare și deoligarhizare. Suntem încă într-o etapă incipientă de discuție cu UE, pentru că e clar că avem nevoie să obținem angajamentul partenerilor și să implicăm cât mai mulți actori externi. În momentul în care vom avea o discuție mai consistentă, eventual și un angajament al partenerilor noștri, vom putea continua discuțiile. Între timp, oamenii au nevoie de condiții de viață. Atunci când autoritățile de la Tiraspol nu le mai pot asigura, este nevoie de o soluție, iar această soluție poate veni din partea UE.”
„Statutul” nu mai este punctul de pornire. De ce Chișinăul vrea întâi integrare economică și social
Vicepremierul Valeriu Chiveri a confirmat, la rândul său, existența documentului, descriindu-l drept un „non-paper”, un instrument de lucru utilizat pentru a testa idei și scenarii în dialogul cu partenerii europeni. Într-un interviu oferit ulterior Zonei de Securitate, el a explicat și de ce autoritățile au renunțat la negocierile privind statutul politic — o abordare susținută de Tiraspol — argumentând că pozițiile părților sunt incompatibile și ar duce la un blocaj perpetuu:
„Negocierile pentru atingerea unui statut ar însemna o negociere veșnică, ținând cont că obiectivele Chișinăului și ale Tiraspolului, susținute de Moscova, sunt diametral opuse. Noi vorbim de reintegrare, iar Tiraspolul urmărește menținerea status quo-ului. Din aceste motive, am schimbat și perspectiva privind posibilele negocieri: de la un statut politic comprehensiv, la o reintegrare graduală. Considerăm că trebuie să vedem mai întâi ce este realizabil. În sensul că trebuie să identificăm ce este necesar pentru reintegrare și abia apoi să analizăm posibilitatea unui statut. Reintegrarea economică, socială, fiscală etc. va crea un model de reintegrare și un eventual model al statutului sau va demonstra că acest statut nu este necesar.”
Igor Grosu: O eventuală misiune trebuie să fie civilă, nu militară
Și președintele Parlamentului Igor Grosu a subliniat că orice eventuală misiune internațională trebuie regândită, în sensul trecerii de la un format militar la unul civil:
„Trebuie să discutăm despre mandatul care va fi implementat, ce va include acesta, dar, în primul rând, el trebuie să fie un format civil, nu militar. Trebuie să plecăm de la modelul acesta militar, care nu face altceva decât să se plimbe cu armele pe acolo. Trebuie să fie unul civil, care să ofere garanții din partea țărilor care respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova, nu din partea unui stat agresor, care am văzut deja ce presupune. Pe subiecte precum retragerea munițiilor și a armamentului, va fi nevoie de suportul partenerilor internaționali. Evident, acest subiect va fi relevant după încheierea războiului și semnarea păcii în Ucraina, iar noi trebuie să fim pregătiți.”
Scenariul cipriot, luat în calcul de experți
Experții, pe de altă parte, văd în document mai multe nuanțe interesante. Politologul Anatoliy Dirun din regiune vorbește despre un posibil „scenariu cipriot”, adică aderarea Moldovei la UE fără control deplin asupra malului stâng al Nistrului. Fostul vicepremier pentru reintegrare Alexandru Flenchea avertizează că un astfel de transfer de teritoriu sub administrare externă nu poate fi considerat o strategie câștigătoare dacă scopul este suveranitatea deplină. Analistul Dionis Cenusa completează că modul în care documentul a fost scurs ridică semne de întrebare și arată o nevoie de comunicare mai clară din partea guvernului.
Documentul în sine, intitulat „Abordări de bază în procesul de reintegrare treptată a regiunii transnistrene”, reafirmă că regiunea transnistreană este parte a Moldovei, prevede demilitarizarea și democratizarea regiunii și separă ritmul reintegrării de cel al integrării europene. Sunt menționate armonizarea fiscală între malurile Nistrului, crearea unui fond de convergență pentru proiecte comune și ideea unei administrații internaționale temporare, civile, pentru perioada de tranziție.
În ansamblu, oficialii și experții sugerează că e vorba mai degrabă de un „exercițiu de gândire strategică” decât de un plan gata aprobat. Totuși, scurgerea documentului a stârnit reacții și a arătat complexitatea echilibrului între transparență, consultări externe și comunicarea publică, în contextul unuia dintre cele mai sensibile conflicte înghețate din Europa.
(Sursa foto: Comisia Europeană / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
