În timpul dezbaterilor pentru bugetul pe 2026, deputatul AUR Ilie-Alin Coleșa a introdus un amendament prin care cerea alocarea a 25.000 de lei (aproximativ 5.000 de euro) direct pentru asociația Clujul pentru Viață. Amendamentul fusese respins inițial în comisii, dar a fost supus la vot în plenul reunit pe la ora 2 dimineața.
Amendamentul a trecut cu o majoritate uriașă (368 de voturi „pentru”), deși AUR e în opoziție. Practic, toți parlamentarii (PSD, PNL, USR, UDMR) au votat, fără să citească exact ce scrie, pentru că era la pachet cu alte măsuri.
Liderul PSD, Sorin Grindeanu a declarat ulterior că „nu a știut ce votează” și că informațiile primite de la Cluj erau contradictorii. Au amenințat că vor anula suma, dar bugetul trecuse deja.
Organizația Clujul pentru viață a răspuns că nu a cerut banii și că nu a avut nicio discuție prealabilă cu AUR.
ONG-ul pro-viață a menționat că deputatul AUR îi cunoaște personal și a mai făcut donații din banii lui în trecut. A precizat că nu este o organizație „anti-avort”, ci oferă consiliere femeilor care vor să păstreze copilul. Pe site-ul ONG-ului apar texte care critică dur deciziile pro-avort din SUA.
Suma e mică (5.000 euro), dar precedentul ridică probleme serioase de constituționalitate. Potrivit Constituției și legislației privind finanțele publice, fondurile de la buget trebuie alocate pe criterii transparente și nediscriminatorii, nu prin „dedicații” parlamentare către entități private.
O astfel de practică poate încălca principiul egalității în fața legii și obligația de neutralitate a statului, mai ales atunci când beneficiarul promovează o agendă religioasă sau ideologică. deoarece ideea că statul poate finanța direct, prin dedicație parlamentară, ONG-uri cu agendă religioasă sau ideologică specifică este neconstituțională
Cum devine avortul un drept doar pe hârtie
În timp ce mii de femei se lovesc de refuzuri sistematice în spitalele publice, Parlamentul României a găsit resurse pentru a susține „dedicații” ideologice mascate sub forma asistenței sociale. Am cerut punctul de vedere al Centrului FILIA pentru a descifra pericolele sistemice din spatele acestui vot „din greșeală”.
De la barierele religioase din sistemul sanitar, până la tăcerea strategică a partidelor tradiționale, FILIA explică de ce libertatea de a alege în România este astăzi sub un asediu tot mai bine organizat.
PressHUB: Care au fost principalele argumente ale reacției voastre împotriva amendamentului prin care asociația ‘Clujul pentru Viață’ a primit fonduri publice? Dincolo de suma în sine, care este pericolul sistemic pe care îl reprezintă finanțarea directă de către stat a organizațiilor care promovează o agendă restrictivă la adresa drepturilor reproductive?
Centrul FILIA: Se creează un precedent periculos prin acordarea unei sume de bani „cu dedicație” către o organizație, adică o persoană juridică de drept privat fără statut special, iar finanțarea directă de la buget în acest caz nu este legală. Pe lângă asta, este o organizație care promovează activități și un discurs care contribuie la restricționarea accesului la proceduri de sănătate reproductivă și dreptul la o informare corectă, adecvată, bazată pe informații științitifice.
Practic amendamentul susține finanțarea dezinformării în sănătatea publică și ne afectează direct drepturile sexuale și reproductive, care sunt drepturi ale omului. Accesul în practică la avort cuprinde accesul la informații corecte din punct de vedere medical, iar consilierea privind avortul nu trebuie să fie niciodată obligatorie, părtinitoare sau directivă, așa cum recomandă și Comisarul pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei. Aceste obligaţii ale statului corespund dreptului la viaţă privată şi de familie, precum şi dreptului la sănătate şi dreptului de a fi protejată împotriva discriminării.
PressHUB: Cum evaluați în prezent poziția partidelor mainstream față de accesul la avort în siguranță? Observați o deplasare a discursului politic spre zone mai conservatoare sau o teamă de a-și asuma public protejarea acestui drept în context electoral?
Centrul FILIA: 77% dintre femeile din România sunt împotriva interzicerii avortului. Trăim într-o țară care a trecut deja prin experiența interzicerii avortului, timp în care peste 10.000 de femei și-au pierdut viața, iar peste 100.000 de femei au suferit în urma complicațiilor cauzate de avorturi nesigure.
În ciuda faptului că populația își dorește menținerea accesului la avort și chiar îmbunătățirea accesului (deja restricționat), partidele politice nu și-au aliniat discursurile cu nevoile populației.
În general niciunul dintre partidele politice nu își asumă un discurs corect și nepărtinitor despre avortul la cerere, iar această lipsă de asumare și demonizarea unei proceduri medicale la nivel discursiv, nu face decât să contribuie la restricționarea accesului la avort. Femeile care se confruntă cu sarcini nedorite au nevoie de informații corecte, de sprijin și îngrijire medicală oferită cu respect și demnitate, nu de ură, judecată și prejudecăți din partea politicienilor, medicilor, comunității sau din partea organizațiilor anti-avort. Noul mandat al lui Donald Trump a contribuit la înmulțirea și consolidarea inițiativelor anti-avort și în Europa. Organizațiile „anti-choice” care lucrează în România folosesc adesea strategii de lobby din SUA, resurse (inclusiv financiare) și tactici de comunicare abile prin care vor să restricționeze accesul la avort.
PressHUB: În ce măsură astfel de donații și parteneriate între stat și organizații ‘pro-viață’ agravează barierele deja existente (refuzul pe motive de conștiință, costuri mari, lipsa informării) pentru femeile din România care doresc să acceseze proceduri medicale la care au drept prin lege?
Centrul FILIA: Accesul la avort la cerere se îngreunează de la an la an în România. Medicii invocă clauza de conștiință și refuză să facă întreruperi de sarcină la cerere, instituțiile publice refuză să țină cont de recomandările societății civile pentru a îmbunătăți accesul la acest serviciu, nu țin cont de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și permit organizațiilor anti-avort să lucreze alături de spitale, școli și biserici pentru a promova discursuri anti-avort.
În ultimii ani aceste organizații au devenit din ce în ce mai vizibile.
În ultimii ani s-au deschis tot mai multe centre de criză de sarcină șI linii telefonice anti-avort. În acest moment există centre de criză de sarcină în cel puțin 16 din cele 41 de județe; în fiecare județ există o persoană de contact care te poate pune în legătură cu o organizație anti-avort. Există numeroase linii telefonice anti-avort. De exemplu site-urile avort.ro sau infoavort.ro pretind să le ofere sprijin femeilor care vor să facă avort, dar le întâmpină cu un discurs bazat pe frică, rușine șI informații false din punct de vedere medical: „o să mori”, „nu o să mai poțI face copii niciodată”.
PressHUB: Ce ecou are în România inițiativa cetățenească europeană ‘My Voice, My Choice’? Credeți că există voință politică la nivelul decidenților români pentru a accesa fonduri europene destinate garantării avortului sigur, în condițiile în care vedem o influență tot mai mare a grupurilor religioase în Parlament?”
Centrul FILIA:Inițiativa are ecou mai ales în societatea civilă, în rândul organizațiilor feministe și al persoanelor tinere, dar rămâne relativ puțin prezentă în discursul politic mainstream și în spațiul instituțional.
Temele ce țin de drepturile noastre sexuale și reproductive sunt de obicei tratate cu superficialitate sau respingere. Așa am ajuns să fim una dintre ultimele țări din UE care nu oferă acces la educație sexuală comprehensivă în școli și licee.
Așteptăm modelele de bună practică din alte state și modelele de implementare a acestui mecanism.
Și pentru noi este un instrument nou și investim resurse pentru a descoperi cele mai eficiente moduri în care acesta poate fi folosit pentru a accesibiliza accesul la avort în statele membre UE, inclusiv în cele două state în care avortul la cerere este interzis (Polonia și Malta)
În acest context, este dificil să vorbim despre o voință politică reală de a folosi fonduri europene pentru garantarea avortului sigur. Nu pentru că fondurile nu ar fi utile, ci pentru că decidenții preferă să evite conflictul cu grupurile conservatoare și religioase care au o influență tot mai mare în Parlament și în discursul public.
PressHUB: Care sunt pașii necesari pentru a securiza libertatea de a alege și ce speranțe avem pentru o legislație care să protejeze real drepturile femeilor?
Centrul FILIA: Femeile și organizațiile feministe au construit deja rețele informale de sprijin, de informare și de acces la servicii (inclusiv prin medici și clinici care oferă proceduri sigure). Dar acest lucru nu ar trebui să fie o soluție permanentă. Nu e normal ca drepturile fundamentale să depindă de norocul de a avea informația potrivită sau resurse financiare.
Am făcut mai multe recomandări de-a lungul timpului instituțiilor centrale și locale:
- garantarea accesului la avort în spitale publice prin prezența a cel puțin un cadru medical care efectuează avorturi la cerere în fiecare spital public care are infrastructura necesară
- dezincriminarea avortului și reglementarea avortului chirurgical și medicamentos în baza recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății
- plafonarea prețului avortului la cerere, pentru a nu permite impunerea unor prețuri abuzive, care devin adevărate bariere în acces.
- introducerea avortului medicamentos la cerere în lista procedurilor oferite prin telemedicină, pentru a reduce distanțele până la cea mai apropiată unitate medicală care oferă acest serviciu
- reglementarea clară a refuzului în baza clauzei de conștiință și impunerea obligației de a redirecționa pacienta refuzată către cel mai apropiat serviciu de avort la cerere.
- finanțarea contracepției și introducerea educației sexuale
- sancționarea dezinformării medicale și a presiunii exercitate asupra persoanelor care se confruntă cu o sarcină nedorită
Speranța pentru o legislație care să protejeze real drepturile femeilor există, dar ea depinde de presiune constantă: mobilizare civică, advocacy, alianțe între organizații, expunerea publică a abuzurilor și folosirea mecanismelor europene (CEDO, recomandări ale Consiliului Europei, fonduri UE).
Citește și: ”Pe cine cunoști? Unde mă duci? Cât mă costă?”
În lipsa acestor măsuri, dreptul la avort în România riscă să devină un drept formal, dar inaccesibil în practică.
Dreptul de pe hârtie vs. realitatea din spitale: Radiografia unui sistem care refuză femeile
Realitatea: în România, dreptul legal la avort este anulat în practică de un sistem de „refuzuri sistematice” în spitalele publice. Datele scot la iveală un fenomen alarmant: deși avortul la cerere este permis prin lege, majoritatea unităților medicale de stat din județe întregi invocă motive de conștiință sau religioase pentru a refuza pacientele.
Această barieră instituțională forțează femeile să apeleze la clinici private, unde costurile pot fii prohibitive, sau să caute soluții disperate în alte orașe, transformând un drept fundamental într-un privilegiu financiar.
Un aspect central vizează lipsa de transparență și de reglementare a statului, care nu monitorizează corect numărul refuzurilor și nici nu oferă alternative sigure pentru femeile vulnerabile.
Multe dintre spitalele care refuză procedura la stat o efectuează fără probleme în regim privat, sugerând o ipocrizie sistemică unde „etica” se termină acolo unde începe profitul.
My Voice, My Choice este o inițiativă cetățenească europeană care solicită Uniunii Europene să garanteze accesul la avort sigur și gratuit pentru toate persoanele care nu pot beneficia de acest serviciu în propriile țări, prin crearea unui mecanism de finanțare directă și ar putea fi o soluție la aceste probleme dacă ar fi accesat de către administrațiile de la noi.
Proiectul vizează eliminarea barierelor financiare și legislative din statele membre unde drepturile reproductive sunt restricționate, colectând semnături pentru a forța Comisia Europeană să trateze sănătatea reproductivă ca pe un drept fundamental și o prioritate de sănătate publică.
Lipsa de dialog: Întrebările la care asociația „Clujul pentru Viață” a ales să nu răspundă
În cadrul demersului de analiză a modului în care fondurile publice ajung să finanțeze organizații cu o agendă ideologică specifică, am contactat asociația „Clujul pentru Viață” pentru a clarifica modul de utilizare a celor 25.000 de lei și principiile care le ghidează activitatea.
Asociația a refuzat dialogul, invocând faptul că echipa este „prea ocupată” pentru a oferi răspunsuri.
În schimb, pe contul de instagram sunt vocali și răspund la comentarii.
Iată care sunt serviciile oferite de asociație, pe site: consiliere și informare pre-avort, consiliere post-avort, teste de sarcină gratuite, consiliere psihologică, psihoterapie, consiliere psiho-socială, îndrumare duhovnicească și catehizare, consiliere relațională, îndrumare pentru dezvoltarea abilităților parentale, evaluare vocațională, evaluare clinică, educație pentru sănătate sexual-reproductivă, consiliere în alăptare și îngrijirea bebelușului, grupuri de sprijin, ajutor material: lucruri pentru momentul nașterii și îngrijirea bebelușului, trimitere către alte servicii: sociale, medicale, juridice.
La prima vedere, portofoliul asociației pare un „one-stop shop” de asistență socială și medicală, însă mixul de servicii ridică semne de întrebare serioase într-o analiză de rigoare: Alăturarea „evaluării clinice” și a „educației pentru sănătate sexuală” cu „îndrumarea duhovnicească și catehizarea” creează o zonă gri între actul medical/psihologic obiectiv și influența religioasă dogmatică.
Într-o organizație care primește sprijin politic prin filiera AUR și include catehizarea în fluxul de lucru, există riscul major ca această consiliere să nu fie una informată și neutră, ci una direcționată spre descurajarea procedurii.
Ce întrebări rămân fără răspuns
Reticența Asociației de la Cluj de a comunica este cu atât mai problematică cu cât întrebările adresate vizau teme de interes public, de la gestionarea banilor contribuabililor până la etica serviciilor oferite femeilor în situații vulnerabile.
Iată punctele esențiale pe care asociația a evitat să le clarifice:
Destinația banilor publici: Am solicitat confirmarea primirii sumei și o listă a proiectelor specifice către care vor fi direcționați acești bani. Orice entitate privată care primește fonduri prin amendament bugetar direct are datoria de a fi transparentă în privința cheltuielilor.
Poziția față de politicile de sănătate: Am vrut să aflăm dacă asociația militează activ pentru limitarea accesului liber la un avort sigur și dacă recunoaște obligația statului de a garanta acest serviciu.
Rolul consilierului spiritual: Având în vedere că asociația include asistență religioasă în procesul de „criză de sarcină”, am întrebat cum este protejată libertatea de conștiință a femeilor agnostice sau de altă confesiune și unde se termină sprijinul moral și unde începe influențarea deciziei medicale.
Protocoalele de siguranță și transfer: Am încercat să aflăm dacă există protocoale medicale clare pentru cazurile care depășesc competențele asociației.
Absența acestor răspunsuri transformă alocarea bugetară de 25.000 de lei într-un cec în alb oferit unei organizații care pare să evite responsabilitatea publică. Refuzul dialogului spune, uneori, mai multe decât ar fi spus răspunsurile în sine.
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
