Summitul Republica Moldova-Uniunea Europeană, desfășurat pe 4 iulie 2025 la Chișinău, vine să infirme cu forță una dintre cele mai răspândite teze ale propagandei pro-ruse: că Moldova nu va fi niciodată primită în UE, că nu ne vrea nimeni acolo sau că suntem prea mici și prea săraci pentru a fi luați în serios. Realitatea e alta. Iar acest summit a demonstrat-o cu vârf și îndesat. Ce ar mai trebui să facă oficialii europeni ca să demonstreze că aderarea la UE se întâmplă chiar acum? Totul dacă și viitoarea legislatură a Parlamentului, votat de cetățeni pe 28 septembrie, va vrea asta.
Cetățenii moldoveni ar trebui să conștientizeze unicitatea acestei ocazii, acestui eveniment, pentru că nu mai există un alt exemplu de țară de dimensiunile Republicii Moldova care să fi avut propriul summit bilateral, pentru că de obicei UE organizează astfel de întruniri doar cu partenerii strategici de talia Turciei, Japoniei sau a Statelor Unite.
Oportunitățile deschise Moldovei prin acest summit
Comisari europeni, reprezentanți ai instituțiilor de la Bruxelles, diplomați din țările membre, toți au venit la Chișinău pentru a transmite un mesaj clar: Moldova contează. Moldova este un partener serios. Și da, locul ei este în Uniunea Europeană. Acest lucru nu se face doar prin vorbe, ci și prin angajamente concrete, sprijin financiar suplimentar, asistență tehnică, accelerarea etapelor de negociere. Câteva chestiuni concrete au fost anunțate doar pe 4 iulie: Uniunea Europeană sprijină parcursul european al Republicii Moldova prin debursarea prefinanțării de 270 de milioane de euro din Planul de creștere, accelerează sprijinirea reformelor socio-economice și fundamentale, intensifică aportul său pentru reziliența în fața amenințărilor hibride prin Misiunea de Parteneriat UE, elimină roamingului cu statele membre din 1 ianuarie 2026 și include Moldova în programele Creative Europe și Erasmus+, cu siguranță urmând și alte inițiative implementate doar într-un stat UE.
Dar mai ales, președinta Comisiei Europene a afirmat răspicat la Chișinău că Uniunea Europeană este pregătită să apere Republica Moldova de Rusia prin toate mijloacele. Ceea ce ne duce cu gândul atât la intensificarea combaterii propagandei înainte de alegeri, cât și la posibilitatea apărării Moldovei în cazul unei invazii rusești.
În ciuda dificultăților, Moldova a livrat reforme. A început curățenia în justiție, a aplicat legea în dosare sensibile, a arătat voință politică într-un context regional extrem de dificil. Summitul a fost și o formă de recunoaștere a acestui efort. Înțelegem că nu este totul perfect, iar guvernarea de la Chișinău are restanțe, însă a fost nevoie de un efort politic și diplomatic colosal pentru a ajunge aici. Iar când Uniunea Europeană spune că Moldova poate deveni membră până în 2029, nu o spune de complezență. O spune pe baza progreselor făcute, inclusiv raportate la alte state candidate UE.
Ani la rând, propagandiștii pro-ruși au repetat obsesiv ideea că Moldova e folosită și abandonată, că Europa nu ne va deschide niciodată ușa, că aderarea e o iluzie. Dar realitatea summitului din 4 iulie lovește direct în această minciună. Uniunea Europeană nu doar că vrea Moldova aproape, o tratează ca pe o țară candidată prioritară sau aproape ca un stat membru, mai ales în contextul noii arhitecturi de securitate din regiune.
De ce contează acest summit pentru Moscova?
Răspunsul Rusiei la acest summit, prin actorii săi locali de influență, nu a întârziat. O alertă falsă cu bombă pe aeroport, un protest regizat, un val de mesaje false în online. Aceste reacții sunt un indicator clar că evenimentul a avut greutate. Aceste acțiuni nu sunt întâmplătoare. Ele indică faptul că summitul a fost privit cu mare atenție la Moscova și că interesul Rusiei este să compromită orice pas înainte al Moldovei spre UE. Când rușii investesc energie în a discredita un eveniment, înseamnă că acel eveniment contează.
Pentru Kremlin, Republica Moldova este o piesă importantă în jocul de influență din Europa de Est. Dacă Moldova reușește să avanseze pe calea integrării europene, devine un exemplu viu că desprinderea de orbita rusă este posibilă. Iar asta amenință modelul autoritar promovat de Moscova.
În plus, o Moldovă cu instituții funcționale, cu o justiție reformată și cu economie integrată în piața europeană devine mult mai rezistentă la presiuni externe, fie ele energetice, informaționale sau politice. De aceea, Rusia încearcă să împiedice această transformare prin orice mijloace: de la propagandă și finanțare ilegală a unor partide, până la destabilizare prin campanii de frică și manipulare.
Pe fundalul evenimentului, mașinăria propagandistică a Kremlinului a fost activă: de la narațiuni privind „cheltuielile excesive” ale summitului, la insinuări că Moldova „trădează” Ucraina sau că UE impune condiții dure autorităților de la Chișinău. În realitate, aceste mesaje fac parte dintr-o strategie de lungă durată prin care Moscova încearcă să discrediteze parcursul european al Moldovei, prezentându-l ca fiind impus din exterior, corupt sau dezavantajos pentru cetățeni. Această retorică ignoră faptul că reformele solicitate de UE, în justiție, în combaterea corupției, în consolidarea instituțiilor sunt cerute în primul rând de moldoveni. Aceste reforme nu sunt o formă de „dictat european”, ci un efort intern de reconstrucție a statului.
Decuplarea de Ucraina, între speculație și realitate
Un alt subiect fierbinte în marja summitului a fost posibila decuplare a Moldovei de Ucraina în procesul de aderare la UE. Deși nu s-a anunțat oficial o astfel de decizie, mesajele transmise lasă, pe de o parte, loc de interpretări, dar și de campanii false ale Rusiei. Mandatul actualei Comisii Europene nu exclude această opțiune, iar tot mai multe voci din Bruxelles sugerează că Moldova ar putea avansa într-un ritm propriu, în ciuda veto-ului pentru Ucraina din partea Ungariei. Este important ca această discuție să nu fie privită ca o trădare a Ucrainei, ci ca o adaptare realistă la contextul regional.
Din punct de vedere moral, Moldova nu vrea să meargă mai departe fără Ucraina. Cele două țări au colaborat îndeaproape, iar Ucraina a devenit un scut pentru Moldova, protejând-o de agresiunea rusă. Moldova ezită să rupă rândurile și să avanseze pe cont propriu în timp ce Ucraina este blocată în proces, deoarece acest lucru ar putea fi văzut ca o trădare a efortului comun împotriva influenței ruse. Cu toate acestea, Moldova nu își poate permite să facă presiuni publice pentru decuplare, deoarece atenția Uniunii Europene față de Moldova a fost determinată în mare măsură de agresiunea rusă continuă împotriva Ucrainei. În plus, suferința ucrainenilor și lupta lor pentru integrarea europeană au făcut ca UE să fie mai hotărâtă să protejeze Moldova în sfera sa, pentru a garanta stabilitatea în regiune.
În loc de concluzii
Criticii au încercat să transforme summitul într-un eveniment de campanie sau de imagine. Dar Uniunea Europeană nu vine la Chișinău pentru a face campanie electorală cuiva. Vine pentru a sprijini o țară care și-a ales democratic direcția spre Vest. Summitul de pe 4 iulie nu este o iluzie, nu este o regie. Este confirmarea unei alegeri făcute de cetățeni și recunoscută de Europa. Moldova nu mai e doar un stat la marginea continentului, ci un proiect de succes în devenire. Iar pentru cei care încă repetă că Uniunea Europeană nu ne vrea, ar trebui să se uite cu mai multă atenție la cine stă acum la masa negocierilor și cine lovește cu pumnii în pereți la Kremlin.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
