În 12 aprilie au loc alegeri parlamentare în Ungaria. Poate cele mai importante alegeri din istoria recentă, nu doar pentru țara vecină ci și pentru UE și România. Miza externă este uriașă: europenism versus suveranism. Dar și una internă: independența justiției și a presei, apreciată ca fiind tot mai precară în Ungaria.
Un rol important în jocul de putere și electoral din Ungaria îl are și UDMR, formațiunea politică a maghiarilor din România. Despre cum arată relația UDMR -FiDeSz – Orbán am discutat în interviul care urmează cu István Szakáts.
István Szakáts este un activist implicat în viața publică și în creșterea potențialului de angajare civică a cetățenilor de peste 30 ani. Artist, curator și producător cultural, în prezent lucrează la Declic, urmărind tema alegerilor parlamentare din 12 aprilie, din Ungaria.
Vezi și video „UDMR e ca un Moș Crăciun pe dos”:
Implicarea crucială a UDMR în alegerile din Ungaria ridică semne serioase de întrebare.
Principalele declarații:
- Întreg procesul este facilitat cu resurse masive de UDMR, care „îi ajută” pe cei vii ( n.r. alegători), inclusiv ca să nu-și mai ducă plicurile la poștă, ci să le lase la UDMR – c-apăi or face ei pe poștașii intermediari
- „Vorbim de un UDMR care, direct sau prin fundațiile sale, primește miliarde de forinți anual de la FiDeSz . Care face campanie lui Fidesz constant. Și, bonus, al cărui președinte a declarat că „ar fi mai bine” să câștige FiDeSz.”
- Ungaria a investit și investește anual zeci de milioane de euro în afacerile unor nababi transilvăneni maghiari
- „Acum vreo 5 ani, un regizor maghiar-ardelean bine cotat mi-a zis la o bere: „Știi care e singurul lucru care decide dacă iei bani din Ungaria? Dacă bei cu cine trebuie!”
- UDMR livrează loialitate politică către Budapesta, și primește resurse și protecție (aici un bun exemplu este marele nostru corupt Olosz Gergely, acum refugiat în Ungaria de nu l-a scos de acolo nicio poteră română).
- Județele secuiești sunt codașe la mai toate capitolele dezvoltării, iar din acest an, am bătut și un record: numărul firmelor intrate în faliment tocmai s-a dublat.
- Despre UDMR: FiDeSz i-a supus și i-a vasalizat, i-a divizat intern, i-a creat concurenți interni, i-a întors cum a vrut, și până la urmă i-a silit să-i facă brokeraj politic – condiția ca să îi mai lase și să-și mai facă și din treaba de reprezentare a comunității.
- O să-i fie extrem de greu de revenit de aici, mai ales structural, iar pentru asta, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla UDMR-ului ar fi dispariția FiDeSz-ului de deasupra.
- FiDeSz azi abuzează UDMR, și din păcate, prin UDMR, abuzează însăși comunitatea maghiară – pentru că de fapt o ține într-o relație de aservire, în loc să o ajute să se emancipeze
- UDMR dansează pe un câmp de forțe extrem de complicat, între maghiarii săraci, maghiarii țâfnoși de la oraș, propria baronime, baronimea externă mufată direct la FiDeSz, clasa politică românească, clasa politică ungară.
- Iar dacă pică Orbán, și o să pice – pe principiul că toate se gată odată –, o să înceapă hărmălaia. Sunt curios dacă UDMR se pregătește în vreun fel (adică altfel decât instinctiv) de asta, dacă există un plan în pdf, sau hai, măcar o asumare lucidă a nevoii reinventării
- Cheia viitorului maghiarimii nu e FiDeSz sau Tisza, ci felul în care maghiarii transilvani reușesc să se reimagineze ca și comunitate politică
Ruxandra Hurezean: Într-o intervenție publică spuneți că UDMR „adună în sac voturile maghiarilor din Transilvania și le duce la Budapesta”. Care este, în termeni concreți, mecanismul prin care se produce această mobilizare?
István Szakáts: Partea tehnică e una, respectarea principiilor democratice e alta. Maghiarii din Transilvania cu dublă cetățenie votează prin corespondență. Ei primesc plicul cu buletinul de vot prin poștă, îl completează, și apoi îl trimit înapoi, tot prin poștă, BEC-ului ungar.
În ultimii 10 ani au decedat aproximativ 90.000 de cetățeni români cu dublă cetățenie româno-maghiară. Decesele acestora nu sunt raportate automat în evidențele persoanelor din Ungaria.
Consecința:
Ungaria ar putea trimite până la 90.000 de buletine de vot pe adresele unor persoane decedate din Transilvania. Chiar dacă buletinele trebuie returnate împreună cu o declarație pe propria răspundere, această situație creează un risc major pentru integritatea votului și deschide spațiu pentru fraude electorale grave.
Iar întreg procesul este facilitat cu resurse masive de UDMR, care „îi ajută” pe cei vii, inclusiv ca să nu-și mai ducă plicurile la poștă, ci să le lase la UDMR – c-apăi or face ei pe poștașii intermediari.De asta ziceam de sac în clip.
Așa că pe partea respectării principiilor democratice, implicarea crucială a UDMR în proces ridică semne serioase de întrebare. Vorbim de un UDMR care, direct sau prin fundațiile sale, primește miliarde de forinți anual de la FiDeSz. Care face campanie lui FiDeSz constant. Și, bonus, al cărui președinte a declarat că „ar fi mai bine” să câștige FiDeSz.
Cine în condițiile astea își imaginează că UDMR va gira un proces neutru, probabil va fi tentat să creadă și că un partid satelit al AUR, să zicem în Spania, ar organiza alegerile în diaspora într-un mod neutru.
Ruxandra Hurezean: Unde se termină, în opinia dumneavoastră, exprimarea legitimă a unei identități naționale transfrontaliere și unde începe instrumentalizarea ei electorală de către FiDeSz și aliații săi?
István Szakáts: Românul aparține de o națiune, națiunea română. Această națiune română are un stat – statul român. Românul participă, într-un mod organic și relevant, la comunitatea politică întrupată și cadrată de statul națiunii române.
Maghiarul din Transilvania nu are acest „noroc”. Acesta aparține de o națiune – națiunea maghiară. Națiunea maghiară are un stat, și care este statul maghiar. Dar maghiarul din Transilvania nu la comunitatea politică maghiară participă într-un mod organic și relevant, ci tot la comunitatea politică românească – pentru că aici stă, aici își plătește impozitele, aici își votează primarul, etc.
Declarativ, Orbán le oferă maghiarilor tot sentimentul de apartenență la națiunea maghiară, dar performativ, prin votul prin corespondență, nu oferă experiența întreagă a participării la comunitatea politică a maghiarilor. În această ruptură majoră, se zăresc limitările construcției ideologice orbaniene a națiunii transfontaliere și tot aici se poate găsi și suspiciunea instrumentalizării.
Îmi e greu să cred și că statul român nu ar fi conștient de faptul că Ungaria, în siajul discursului cu națiunea transfrontalieră, îi aspiră în Ungaria pe mii de tineri anual, pe care-i integrează cu efort minim în economia proprie. Creșterea acestora, pe statul român l-a costat mult. Dar statului român fie nu-i pasă, fie nu are ce-i face, fie de fapt îi convine. Vorba aia, mai scăpăm de niște unguri.
Nu e de neglijat nici că Ungaria a investit și investește anual zeci de milioane de euro în afacerile unor nababi transilvăneni maghiari. Afacerile cu „frații maghiari de peste hotare”, sunt din nou, unse, comunicațional, de ideologia orbániană a Națiunii. În realitate, de fapt realizează un export de capital.
Ruxandra Hurezean: Alegerile din 12 aprilie 2026 par a fi cele mai dificile pentru Viktor Orbán din ultimii ani. Cât de important credeți că este, în acest context, votul maghiarilor din afara granițelor și mai ales cel din Transilvania?
István Szakáts: Da, vor fi cele mai dificile. Dar voturile maghiarilor din Transilvania vor decide cel mult 1-2 locuri în viitorul Parlament ungar de 199 locuri, adică 1%. Deci matematic mai puțin, ideologic însă Orbán are nevoie de validarea maghiarilor transilvăneni – pentru a-i gira conceptul de națiune transfrontalieră. Dacă maghiarii transilvăneni, cea mai mare diaspora a Ungariei nu ar popula și nu i-ar da viață acestui concept, ar fi o bilă deosebit de neagră și deosebit de vizibilă pentru Orbán.
Drumul complicat al banilor din Ungaria
Ruxandra Hurezean: Dumneavoastră sugerați că UDMR nu doar sprijină participarea, ci livrează loialitate politică către Budapesta. Ce primește concret UDMR în schimb: influență, resurse, legitimitate sau protecție? Ați invocat cifra de 93 de milioane de euro pe an. La ce se referă exact această sumă: fonduri guvernamentale directe, programe de dezvoltare, finanțări prin fundații, bani pentru media, culte, educație, afaceri? Cum ați calculat-o?
István Szakáts: Nu a trebuit să calculez, au calculat și publicat-o jurnaliștii și sociologii de la Átlátszó Erdély și Egyenlőbb Erdélyért Egyesület. Este un studiu vast, temeinic fundamentat. Tot respectul autorilor, sunt eroii mei. Așadar. Sumele, generic vorbind, merg la biserici, la educație, sport, cultură, presă, afaceri, nimic suspect până aici. Însă atunci când ne uităm la detalii, vedem că banii se alocă unor organizații și firme abonate, discreționar, netransparent, și bașca incoerent. Anecdotic, acum o lună am participat la o prezentare a studiului la Odorheiu Secuiesc, unde un specialist care s-a ocupat ani de zile de scrierea unor proiecte pentru finanțările publice din Ungaria, a exclamat: „băi, voi ați lucrat în locul guvernului Ungariei. Ăia pun pariu că nu au nici măcar o evidență comparabilă a acestor finanțări”.
Iar despre cum funcționează finanțările, o altă anecdotă. Acum vreo 5 ani, un regizor maghiar-ardelean bine cotat mi-a zis la o bere: „Știi care e singurul lucru care decide dacă iei bani din Ungaria? Dacă bei cu cine trebuie!”
În decenii, UDMR și-a construit, treptat, poziția din care a putut să influențeze direcția banilor Ungariei. A vasalizat cam tot ce-a putut vasaliza: aproape toată scena culturală, aproape toată scena educațonală. Prin asta, a reușit să controleze ani și decenii de zile tarlaua electorală. Nimic nou până aici, exact la fel fac și partidele românești. Nou este ce-a făcut FiDeSz.
FiDeSz a început o politică de subminare a monopolului de control al UDMR, prin crearea și întreținerea unor canale scurte, directe cu anumiți potentați maghiari, atât dinafara UDMR cât și din interirorul UDMR. Iar astfel, au creat atât contestatari externi ai UDMR – inclusiv partiduțe, cât și lupte interne în UDMR. Principiul divide et impera în acțiune.
Azi, UDMR livrează, da, loialitate politică către Budapesta, și primește resurse și protecție (aici un bun exemplu este marele nostru corupt Olosz Gergely, acum refugiat în Ungaria de nu l-a scos de acolo nicio poteră română).
Resursele? UDMR le convertește, printr-un semi-șantaj, în loialitate, pe modelul „vrei bani? Fă frumos. Nu faci frumos? Vai, vai…” . Dar mai sunt și excepții. UDMR n-a reușit să vasalizeze bisericile tradiționale, și uneori îi mai scapă și instituții educaționale (vezi Mathias Corvinus Collegium) care au sau își creează fire scurte spre Orbán, pe modelul de care am zis mai înainte.
Ruxandra Hurezean: Ce parte din acești bani considerați că ajunge efectiv în proiecte utile comunității și ce parte intră, cum spuneți, în circuite clientelare sau netransparente? Când vorbiți despre „băieții deștepți din anturajul UDMR”, la ce tip de rețele vă referiți: politicieni, oameni de afaceri, fundații, presă de partid, administrație locală?
István Szakáts: Toate acestea. Câți bani ajung la comunitate: depinde de proiect. Cred că organizațiile mici își permit măgării mai mici, organizațiile mai mari sau conectate pe fir scurt la FiDeSz își permit măgării mai mari. Spre exemplu, cumpărarea de limuzine de către Erdélyi Médiatér Egyesület din Cluj, o asociație media ctitorită de Szilárd Demeter – una din mâinile drepte ale lui Orbán. Ca principiu general, nu am motive să cred că UDMR & co ar avea o rată de sifonare mai proastă ca omologii lor din România.
Ruxandra Hurezean: Aveți exemple de proiecte sau fluxuri financiare care arată că finanțarea venită din Ungaria a consolidat mai degrabă dependențe politice decât dezvoltarea reală a comunității maghiare din România? Există, din observația dumneavoastră, o contradicție între amploarea fondurilor venite de la Budapesta și situația social-economică din județe precum Harghita și Covasna? Dacă da, cum se explică această ruptură?
István Szakáts: Sigur. Uite cazul omului de afaceri Attila Balázs, magnatul din Remetea, jud. Harghita, despre care a scris tot Átlátszó. Afacerile lui Balázs – incluzând hotel de lux, aeroport propriu, avioane private, centru wellness, întremat-agonisite cu aporturi consistente de la Fundația Pro Economica (care intermediază banii guvernului maghiar) contrazic flagrant zona subdezvoltată înconjurătoare – într-o derivă tragică, cu un centru de deșeuri construit, inaugurat și abandonat, cu secui care lucrează în construcții în străinătate, etc etc. Județele secuiești sunt codașe la mai toate capitolele dezvoltării, iar din acest an, am bătut și un record: numărul firmelor intrate în faliment tocmai s-a dublat. Cei extrem de puțini dar extrem de bine mufați la NER (Nemzeti Együttműködés Rendszere – Sistemul Cooperării Naționale, cercul zero al anturajului economic Orbán-ian) însă trăiesc literalmente regește.
O șansă de reformă și emancipare: dispariția FiDeSz
Ruxandra Hurezean: Dacă ați fi pus să formulați acuzația centrală într-o singură propoziție, care ar fi ea: că UDMR confundă reprezentarea comunității cu brokerajul politic în favoarea FiDeSz?
István Szakáts: Am motive să cred că UDMR nu confundă cele două, reprezentarea comunității și brokerajul politic. Cred că o mulțime de ștabi UDMR sunt perfect conștienți de această dihotomie tragică. Dar au ajuns să nu mai aibă încotro. FiDeSz i-a supus și i-a vasalizat, i-a divizat intern, i-a creat concurenți interni, i-a întors cum a vrut, și până la urmă i-a silit să-i facă brokeraj politic – condiția ca să îi mai lase și să-și mai facă și din treaba de reprezentare a comunității.
UDMR nu e o mafie din scoarță în scoarță. Știu și azi o mulțime de oameni de bine acolo care inițial chiar au pornit să facă treabă pentru comunitate. Dar care s-au câinit în timp – în sensul tragic. Cinstit, simt o mare empatie pentru mulți dintre ei. Unii au fost oameni lucizi, care, dacă ar avea ocazia, ar face și azi altfel. Dar coregrafia internă deja s-a setat. Dacă vrei, cultura organizațională. O să-i fie extrem de greu de revenit de aici, mai ales structural, iar pentru asta, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla UDMR-ului ar fi dispariția FiDeSz-ului de deasupra.
După aia, să vedem dacă mai și profită UDMR de ocazie. FiDeSz azi abuzează UDMR, și din păcate, prin UDMR, abuzează însăși comunitatea maghiară – pentru că de fapt o ține într-o relație de aservire, în loc să o ajute să se emancipeze.
Ruxandra Hurezean: Relația dintre UDMR și Viktor Orbán a devenit, în ultimii ani, tot mai vizibilă. Credeți că UDMR mai are astăzi suficientă autonomie politică față de Budapesta sau funcționează deja într-o logică de subordonare strategică?
István Szakáts: Subordonarea e strategică, tactică, operațională, toată gama. Dar apropo autonomie, UDMR nu are chiar atât de mult „wiggle room” (marjă de manevră n.r.).
UDMR dansează pe un câmp de forțe extrem de complicat, între maghiarii săraci, maghiarii țâfnoși de la oraș, propria baronime, baronimea externă mufată direct la FiDeSz, clasa politică românească, clasa politică ungară.A, mai pui și bisericile tradiționale. UDMR face o echilibristică deloc demnă de invidiat pentru a se ține în sweet spot-ul supraviețuirii.
Orban „salvatorul”?
Ruxandra Hurezean: Cât din popularitatea lui Orbán în rândul maghiarilor din Transilvania vine din ideea de „națiune unificată” și cât vine din resursele materiale pe care statul maghiar le distribuie în afara granițelor?
István Szakáts: De la caz la caz. Paradoxal, sau poate exact dimpotrivă, în Secuime, în Marea Sărăkie popularitatea lui Orbán vine din „națiunea unificată”.
„Orbán ne-a redat demnitatea” – îmi spun mulți când trec prin Praid, Gheorgheni, Miercurea Ciuc – și trec des, în medie odată la două săptămâni, în ultimii 5 ani, cât face asta, vreo 130 descinderi. În fine. Loialitatea acestor oameni nu trebuie cumpărată în buzunar, a fost cumpărată direct în inimă. Traumele istorice: Trianonul, ceaușismul, și eșecul referendumului din Ungaria privind facilitarea acordării dublei cetățenii maghiarilor din afara granițelor (2004) au consolidat, în rândul maghiarilor din Transilvania, sentimente persistente de nedreptate, umilință și percepția de a fi tratați drept „cetățeni de mâna a doua”.
Pentru o parte semnificativă a comunității maghiare din Transilvania, Viktor Orbán este o figură mitic-salvatoare, și este perceput:
– ca reparator al traumei referendumului din 2004 („Orbán ne-a dat dubla cetățenie”);
– ca figură paternală care sprijină o comunitate istoric marginalizată („Orbán ne aduce bani în Transilvania”);
– ca lider providențial capabil să repare de facto, trauma Trianonului.
Această ultimă narațiune, frecvent întâlnită în Secuime, conferă personajului Orbán o aură mitică.
Reunificarea Transilvaniei cu Ungaria este imaginată nu doar ca o reparație istorică, ci ca sfârșitul „prigoanei” colective și momentul „reînvierii” maghiarimii transilvane. În acest registru simbolic, Orbán apare drept Salvatorul prin care comunitatea este reprimită în sânul națiunii-mamă.
Loialitatea față de Orbán nu este alimentată exclusiv de beneficii materiale – adesea exagerate mediatic –, ci mai ales de o recunoștință profundă, exprimată prin formule precum „Orbán ne-a redat demnitatea” sau „Orbán ne-a redat speranța”.
Dar acest imaginar este mai pronunțat în rândul generațiilor socializate politic înainte de 1989 și în special în comunitățile rurale și semi-rurale din Secuime și din estul Transilvaniei, dar mai puțin dominant în centrele urbane mari.
Ăia, ca să zic așa, sunt mai pragmatici.
Ruxandra Hurezean: Există în interiorul comunității maghiare din Transilvania o alternativă politică, civică sau intelectuală la acest model UDMR–Budapesta, sau vocile critice rămân încă marginale?
István Szakáts: Sigur că există, unele deja auzibile, altele încă nu au curajul. Există și partide mai mici sau mai medii, există și Egyenlőbb Erdélyért Egyesület, există o seamă de politologi și sociologi lucizi, jurnaliști independenți, o clasă de mijloc onorabilă, etc.
Iar dacă pică Orbán, și o să pice – pe principiul că toate se gată odată, o să înceapă hărmălaia. Sunt curios dacă UDMR se pregătește în vreun fel (adică altfel decât instinctiv) de asta, dacă există un plan în pdf, sau hai, măcar o asumare lucidă a nevoii reinventării. E o mare lacună a UDMR că în decenii, s-a înecat din ce în ce mai mult în micro-managementul zilnic al puterii. Nu știu cât mai au capacitatea de a-și ridica capul. Dar sper. Că. dacă nu, va fi nașpa – pentru întreaga maghiarime. Sper să mai licăre suficientă responsabilitate în ei față de comunitate.
De asta vorbesc eu în videourile mele atât de puțin de FiDeSz și atât de mult de UDMR. Cheia viitorului maghiarimii nu e FiDeSz sau Tisza, ci felul în care maghiarii transilvani reușesc să se reimagineze ca și comunitate politică.
(Foto: Viktor Orbán și Kelemen Hunor, la cel de-al 17-lea congres UDMR, 10 octombrie 2025. FOTO: Inquam Photos / Simion Sebastian Tataru)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
