Într-un moment în care politica românească pare dominată de crize și retorică de avarie, UDMR a marcat 35 de ani de existență cu un congres care a părut mai degrabă o demonstrație de longevitate și pragmatism politic decât o sărbătoare.
La Jucu Herghelie, în județul Cluj, formațiunea condusă de Kelemen Hunor a reunit aproximativ o mie de delegați și trei premieri – Ilie Bolojan, Viktor Orbán și Sorin Grindeanu, acesta din urmă în calitate de lider interimar al PSD. Prezența lor a oferit evenimentului o semnificație simbolică: o fotografie de familie a unei coaliții aflate în căutarea stabilității și a unei comunități maghiare care își reafirmă locul într-un context european complicat.
Sub deviza „Uniune pentru viitor”, congresul de la Jucu a confirmat politica binecunoscută a UDMR, formațiune care a transformat pragmatismul în doctrină.
Kelemen Hunor conduce Uniunea din 2011, iar Viktor Orbán se află la putere la Budapesta, aproape neîntrerupt, din 2010. Două constante politice care, privite împreună, spun mult despre felul în care UDMR și-a calibrat identitatea între loialitatea față de comunitatea maghiară din Transilvania și pragmatismul relației cu Fidesz.
Un congres fără miză electorală, dar cu ton strategic
UDMR a ales să nu transforme momentul aniversar într-un exercițiu de imagine. Fără alegeri interne și fără tensiuni vizibile, congresul a avut mai curând aerul unei ședințe de calibrare politică – o reafirmare a rolului Uniunii într-o scenă politică românească tot mai polarizată.
Discursul președintelui Kelemen Hunor a fost echilibrat, calculat. A vorbit despre „reforma statului” inițiată de premierul Bolojan și a promis sprijin loial, o formulă care reia tradiția UDMR de partener pragmatic, nu de opozant zgomotos.
Aceeași atitudine a fost vizibilă și în mesajul final, în care Hunor a vorbit despre contribuția Uniunii la depășirea „crizei bugetare fără a genera una economică”. De remarcat limbajul tehnocratic, dar care trădează, în fond, o dorință de menținere a relevanței guvernamentale.
Viktor Orbán și retorica dublului mesaj
Premierul ungar, Viktor Orbán, a dominat simbolic congresul, cu un discurs tipic pentru stilul său: retoric, calculat și cu multiple straturi de semnificație. Orbán a declarat că „UDMR nu este o organizație minoritară, ci un factor de strategie națională”, formulă care sună onorant pentru publicul maghiar din Transilvania, dar și provocator în contextul românesc.
Mesajul său a fost unul de mobilizare identitară, dar ambalat într-un ton conciliant față de România: „Dacă vecinii noștri o duc bine, și noi o ducem bine. Suntem interesați de succesul guvernului condus de Ilie Bolojan.” Această dublă direcție – solidaritate națională și cooperare regională – definește de altfel strategia Budapestei în relația cu comunitățile maghiare din afara granițelor.
Pentru observatori, discursul lui Orbán a fost o reiterare a doctrinei sale de „naționalism constructiv”: susținerea minorităților maghiare ca parte a unei strategii geopolitice regionale, nu doar ca gest de solidaritate culturală.
Citește și: Premiul Nobel pentru pace. Maria Corina Machado este câștigătoare
Grindeanu și retorica echilibrului precar
Liderul interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a oferit probabil cel mai politic discurs al zilei.
A mulțumit Ungariei pentru sprijinul acordat României în aderarea la spațiul Schengen – un gest diplomatic mai degrabă rar într-un context regional tensionat. Dar tonul său a fost, în esență, un apel la supraviețuirea coaliției: „Dacă noi vom da greș, România va da greș. Dincolo de noi este doar deșertul populismului.”
Într-o perioadă în care alianța PNL–PSD pare mereu pe marginea prăpastiei, UDMR a fost lăudat pentru „moderație, consecvență și respectul pentru cuvântul dat”. Cuvinte care, dincolo de compliment, pot fi citite și ca un reproș diplomatic la adresa partenerilor de guvernare, tot mai tentați de discursuri radicale în fața unui electorat obosit.
O aniversare care ascunde o întrebare
După 35 de ani, UDMR rămâne un paradox: un partid al unei minorități care a reușit să fie constant prezent la guvernare, dar care vorbește despre sine tot mai puțin ca despre o minoritate. Congresul de la Jucu a arătat o formațiune care își conservă identitatea, dar caută sens într-o lume în care etichetele etnice nu mai sunt suficiente.
Kelemen Hunor vorbește despre reforme și responsabilitate, Orbán despre identitate și strategie, iar Grindeanu despre unitate și supraviețuire. Împreună, ele relevă problemele unei Europe Centrale aflate la răscruce, unde loialitățile politice și cele etnice se pliază pe diferite interese.
UDMR pare să fi înțeles un adevăr simplu: într-o politică dominată de zgomot, stabilitatea poate fi o formă de putere.
Dar întrebarea rămâne fără răspuns: cât timp mai poate o formațiune care nu mai vrea să fie percepută ca minoritară să-și justifice existența tocmai prin statutul de voce a minorității?
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Facebook / UDMR)
