Memoria Holodomorului e din nou periculoasă pentru Kremlin. Comemorarea a avut loc acum 2 zile la Kiev. Comunitățile ucrainene din întreaga lume au marcat de asemeni „Holodomor Remembrance Day” pe 22 noiembrie, organizând evenimente de comemorare — slujbe religioase, marșuri, discuții și proiecte educaționale.
Acest genocid planificat de regimul stalinist, care a avut loc între anii 1932-1933, a folosit hrana ca armă împotriva unei mari părți din populația ucraineană, cât și a altor regiuni ale Rusiei. Planul economic sovietic eșuat, a făcut ca Ucraina să fie afectată mai mult deoarece pe teritoriul ei, în anii 20-30, se producea o parte esențială din cerealele URSS (grâu, orz, porumb, secară). Satele au fost deposedate de grâne, populația a murit în condiții inimaginabile, iar memoria colectivă a acestui eveniment a fost sabotată zeci de ani la rând de propagandă și distorsiuni istorice.
Instrumentalizarea actuală
Astăzi, în timp ce Ucraina se află din nou în fața agresiunii externe, Holodomorul rămâne un simbol al rezilienței și al luptei pentru identitate. Monumentele și muzeele dedicate victimelor foametei sunt mai mult decât actuale.
În acest context, Holodomorul nu este doar o tragedie a trecutului, ci și un avertisment despre prețul libertății și al independenței în fața unui regim care încearcă să rescrie istoria prin violență și teroare.
În Kiev, pe strada Lavrska, lângă Muzeul Național al Victimelor Holodomorului, se află sculptura din bronz, ”Memoria Amară a copilăriei” care e reprezentată de o fetiță slăbită care ține la piept cinci spice de grâu. Referirea este făcută la „Legea celor cinci spice” Law of Five Ears of Grain care interzicea să colectezi și să păstrezi chiar și puțin grâu rămas în câmpurile colective.
Acesta este un simbol al memoriei copiilor care au murit în timpul Holodomorului, dar și al celor care au supraviețuit, dar „nu au avut copilărie” din cauza foametei.
Holodomor și propagandă
Rusia continuă să spună că Holodomorul nu a fost un genocid, ci o tragedie pentru „întregul popor sovietic”, nu doar pentru ucraineni. Conform Muzeului Holodomor din KIev, autoritățile ruse și propagandiștii spun că rapoartele despre genocid sunt „falsificări istorice”. Ministerul de Externe ucrainean a declarat că negarea Holodomorului de către Rusia „echivalează cu comiterea acestui crimă” deoarece ignoră voința istorică și trauma națională.
În manualele școlare ruse și în discursurile oficiale, Rusia mută vina de pe regimul sovietic pe țăranii ucraineni, susținând că foametea ar fi fost rezultatul deciziei acestora de a nu coopera cu colectivizarea. Această formulă servește un dublu scop: să discrediteze suferința ucrainenilor și să elimine responsabilitatea morală a Moscovei.
Negarea Holodomorului și minimalizarea crimelor comise de regimul sovietic, face ca Rusia să nege chiar suferința propriului popor — cu atât mai mult cu cât, potrivit retoricii lui Putin, ucrainenii ar fi oricum ‘același popor’. Dacă acceptăm această logică, atunci negarea Holodomorului devine nu doar un atac asupra Ucrainei, ci și un act de auto-negare istorică.
Situația teritoriilor ocupate. Cazul Crimeei
În Crimeea ocupată, autoritățile ruse au început un proces sistematic de ștergere a memoriei Holodomorului prin demolarea monumentelor, eliminarea materialelor istorice și restricționarea comemorărilor. Articolul raportat de PPU arată că ocupanții ruși din Crimeea duc o politică sistematică de schimbare a memoriei colective, prin distrugerea monumentelor, cenzurarea literaturii și suprimarea comemorărilor. Toate fac parte dintr-un efort de a eroda identitatea ucraineană.
Activismul local a fost, de asemenea, reprimat: autoritățile ocupante folosesc legi pentru a bloca evenimente de cinstire a victimelor Holodomorului. Pentru Putin, rescrierea istoriei este la fel de importantă precum câștigarea unui front.
Genocidul nu intră în categoria interpretăilor istorice
Definiția din Convenția ONU pentru prevenirea genocidului, redactată în 1984, prevede printre altele că „supunerea deliberată a unui grup de persoane la condiții de existență care duc la distrugere fizică totală sau parțială, cum e în acest caz, înfometarea, este un act de crimă deliberată”.
Cu toate că există foarte multe dovezi și nu doar pe teritoriul Ucrainei, legat de această perioadă neagră din istorie, până în 2022, doar 27 de țări recunoșteau Holodomorul ca fiind genocid.
România recunoaște evenimentul doar din 23 noiembrie 2022, adică în anul în care a început invazia rusă.
Pe lângă România, alte 12 state au recunoscut Holodomorul ca genocid abia în 2022, printre care R. Moldova, Irlanda și Germania. În prezent, 34 de țări (sau entități politice) îl recunosc, iar numărul este în creștere.
Nu putem schimba tragedia, dar putem refuza uitarea. În fața unui război care vizează nu doar teritorii, ci și identitatea și memoria victimelor, aceasta devine un gest de solidaritate.
Citește și: Zelenski avertizează : „Căutăm compromisuri care să ne întărească, nu să ne slăbească”
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
