Alegerile parlamentare din Republica Moldova readuc în prim-plan un subiect vechi al propagandei sovietice (pentru că nimic nu se aruncă, totul se reciclează): „Moldova Mare”. Sub această etichetă, proiectul Victoriei Furtună, fosta candidată independentă la alegerile prezidențiale din R. Moldova, seamănă izbitor cu retorica lui Călin Georgescu, fostul candidat independent la prezidențialele din România, de marți, 16 septembrie, trimis în judecată pentru bănuite infracțiuni împotriva ordinii constituționale: două campanii cu accente revizioniste, care folosesc simboluri istorice și mesaje aparent patriotice pentru a promova, de fapt, o agendă convenabilă Moscovei. De la invocarea lui Ștefan cel Mare, până la promisiuni de „pâine, apă și viitor”, discursurile lor par a fi scrise în același laborator de propagandă.
Proiectul „Moldova Mare” este o aspirație rusească, pe care propagandiștii pro-ruși au încercat să o împacheteze în mai multe straturi, pentru a crea confuzie, mai ales în rândul celor necunoscători de istorie sau pur și simplu indiferenți. Rusia a avut mereu o obsesie pentru destabilizarea zonei Mării Negre și, implicit, a României. Cum faci asta? Creezi un proiect care să propună restabilirea „granițelor lui Ștefan cel Mare”, pe care propaganda a încercat să îl transforme dintr-un simbol istoric al spațiului românesc într-un simbol al separatismului. Ce ar însemna aceste granițe? Teritoriul Republicii Moldova, Moldova Occidentală, Bucovina, Bugeacul și Ținutul Herța, adică teritorii aparținând astăzi României și Ucrainei, state care se opun ferm expansionismului rus.
Pentru a susține această așa-zisă întregire a Moldovei, este nevoie și de o identitate separată, complet ruptă de România. Astfel, în laboratoarele de propagandă sovietică a apărut ideea unei identități moldovenești distincte. Sovieticii au creat o „limbă moldovenească”, o „istorie moldovenească” și au încercat să răspândească ideea că moldovenii ar fi orice altceva, dar nu români.
Unii ar putea spune că numele unui partid intitulat „Moldova Mare” nu are o semnificație deosebită. Totuși, să vedem ce a declarat chiar președinta partidului, Victoria Furtună. Anul acesta, la 2 iulie, data morții lui Ștefan cel Mare, ea a făcut o declarație la Mănăstirea Putna, locul de odihnă al domnitorului:
„De aici din locul sacrului mormânt ne adresăm tuturor moldovenilor fie că trăiesc la est sau la vest de Prut, fie în nord sau în sud. Noi suntem același neam, cu rădăcini adânci, cu suflet curat și cu o istorie care ne unește, nu ne separă.
Ștefan cel Mare n-a fost doar un domnitor, ci o forță a unității și a demnității. Sub sceptrul lui s-a născut Moldova Mare hotar sfânt între lumi, scut al creștinismului și a valorilor neamului nostru.
Astăzi, când uitarea și dezbinarea încearcă să ne fure identitatea, noi, moldovenii din R. Moldova ne ridicăm și spunem: suntem uniți suntem demni, suntem urmașii strămoșilor noștri.
Cu credință, cu curaj și cu respect pentru jertfa înaintașilor noștri, vom merge mai departe pentru Moldova Mare, pentru viitorul nostru, al tuturor moldovenilor!”
Mesajul este clar: ideea unui revizionism moldovenesc există și prinde contur. Acest narativ se suprapune cu obiectivele Rusiei după anexarea Crimeei din 2014, destrămarea Ucrainei, destabilizarea României este un bonus binevenit.
Numele Victoria Furtună poate nu spune multe românilor, dar fenomenul Călin Georgescu cu siguranță este mai cunoscut. Ambii au fost candidați la prezidențiale, Georgescu a intrat chiar în turul al II-lea al unor alegeri ulterior anulate, iar Furtună a obținut la scrutinul trecut doar 4,45% la nivel național, ambii candidând „independent”.
Ce îi face să semene atât de mult, ca și cum ar fi două clone ieșite din același laborator kremlinesc? Victoria Furtună s-a dovedit revizionistă, iar Călin Georgescu a făcut în repetate rânduri referiri la „reunificarea regiunilor istorice românești”, invocând contextul războiului din Ucraina ca oportunitate pentru România de a „recupera” teritorii. În plus, și platformele lor au accente similare. Dacă Georgescu a candidat cu sloganul „Hrană, Apă, Energie”, Furtună spune despre pământul Republicii Moldova că este „pâine, apă, viitor și însăși esența țării”. În esență, aceeași monedă.
Pe termen scurt, această retorică amplifică fragmentarea electoratului și polarizarea internă, afectând parcursul european al Republicii Moldova. Pe termen mediu și lung, discursul poate produce o confuzie identitară suficient de gravă pentru a submina relațiile cu România și a adânci ruptura dintre cele două maluri ale Prutului. „Moldova Mare” nu este doar un fenomen politic naționalist, ci și dovada clară că patriotismul poate fi pervertit în multiple moduri. România și Republica Moldova se confruntă cu un fenomen complex, în care simbolurile naționale și istorice, în loc să unească, riscă să dezbine.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO)
