Prima vizită externă a premierului Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, la București, nu a fost un simplu exercițiu de protocol. A fost un gest de poziționare strategică într-un moment în care Chișinăul intră într-o etapă de vizibilitate europeană sporită, odată cu preluarea președinției Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. Faptul că acest prim drum l-a făcut peste Prut este, în sine, o declarație politică: Moldova își ancorează mandatul în relația cu România, principalul sprijin și partener de securitate, energie și integrare europeană.
Această vizită are loc însă într-un context social complicat. În România, poate pentru prima dată după 1989, se simte tot mai vizibil un curent de respingere față de tot ceea ce vine dinspre Republica Moldova. Nu știm cât de mare este, dar știm că este vocal, turbulent și dominant pe rețelele sociale, spațiul unde furia, frustrarea și stereotipurile circulă fără filtru. În această parte a societății românești, termenul „ură” nu este exagerat. Mulți au ajuns să se declare „sătui” de moldovenii „din Republică” (numiți așa pentru a-i deosebi de moldovenii din țară), deranjați de faptul că vorbesc în rusă, de dificultățile economice, de ajutoarele primite sau de presupusa „ingratitudine” a unora. Mai nou, apare ideea că moldovenii „ar fi început primii cu ura”. Orice episod izolat devine motiv de generalizare, iar generalizările se transformă repede în aversiune colectivă – fenomen care apare sporadic la noi, mai ales în situații de criză.
Declarația stângace a premierului Munteanu despre pensiile din România a fost imediat folosită ca nou combustibil pentru acest val emoțional. La Chișinău, episodul a fost considerat un accident de limbaj. Dar aici puțini știu că nimeni din Republica Moldova nu se bucură de dificultățile României, dimpotrivă. Dar în România, explicațiile nu mai aveau aceeași greutate. Pentru unii, nu au contat deloc: episodul era deja transformat într-un nou pretext pentru repulsie. Iar propaganda rusă abia aștepta după colț prilejul de a exploata incidentul la nivel emoțional.
Să nu uităm că o parte a acestei ostilități are rădăcini politice. După unele estimări, deja aproape un milion de cetățeni moldoveni au dublă cetățenie (română și moldovenească). Dar nu toți votează și nu cred că au decis de unii singuri rezultatul alegerilor prezidențiale. Dar votul lor a contat suficient cât să irite cealaltă tabără radicalizată, pentru că a optat pentru candidatul perdant. Pentru unii, acesta a fost momentul în care antipatia a fost justificată, iar resentimentul s-a transformat rapid în ură. Problema este că astfel de emoții, odată normalizate, riscă să lase urme adânci în mentalul colectiv și să afecteze una dintre cele mai solide relații simbolice și culturale din regiune: cea dintre România și Republica Moldova.
În acest context tensionat, vizita lui Alexandru Munteanu la București a fost necesară și bine calibrată. Premierul a făcut exact ce trebuia să facă: a clarificat public declarația controversată, a reiterat importanța României pentru dezvoltarea Moldovei și a transmis, atât la București, cât și către partenerii europeni, semnalul continuității. A ales să explice direct, în fața publicului românesc, ceea ce devia deja în spațiul informațional. A fost o decizie strategică, care arată că relația cu România este o linie roșie și că orice vulnerabilitate neclarificată rapid poate deveni muniție pentru propagandiștii ruși.
Din punct de vedere geopolitic, miezul discuțiilor ține de infrastructură și energie. Interconectările electrice, podurile noi peste Prut, rutele feroviare și rutiere, participarea la proiectul de la Cernavodă și cooperarea pe energie verde nu sunt simple proiecte tehnice, ci fundamentul rezilienței regionale. Fiecare cablu, fiecare pod și fiecare investiție realizată în parteneriat cu România rupe din vechile dependențe istorice care au făcut din Moldova o țintă predilectă pentru influențele rusești. De aceea, aceste proiecte sunt atacate constant în spațiul informațional de rețelele pro-ruse din ambele state. Ori, o infrastructură solidă înseamnă o propagandă slăbită.
Independența energetică pe care Moldova a câștigat-o în ultimii ani este reală, dar nu absolută. Rețelele rămân vulnerabile la atacuri cibernetice, la volatilitatea prețurilor și la presiuni informaționale. De aceea, cooperarea aprofundată cu România rămâne elementul central al securității Moldovei.
Citește și: Premierul Republicii Moldova, primit cu onoruri militare la Palatul Victoria | VIDEO
Dar poate mai important decât orice infrastructură este felul în care cele două societăți vor reuși să rămână conectate și solidare. Moscova a schimbat tactica: nu mai vizează doar instituțiile, ci legătura dintre oameni. Dacă va reuși să-i convingă pe românii din România că moldovenii i-ar disprețui și pe moldoveni că românii i-ar privi de sus, atunci putem fi siguri că a câștigat una dintre cele mai importante bătălii ale războiului hibrid. În scenariul acesta, Republica Moldova poate fi pierdută fără ca cineva să apese vreodată pe trăgaci.
Iar pentru a evita acest rezultat, atât Bucureștiul, cât și Chișinăul au obligația de a explica oamenilor, simplu și concret, cum se traduce în viața de zi cu zi fiecare pod, fiecare investiție, fiecare proiect comun și fiecare pas către Uniunea Europeană. Dacă această comunicare va fi constantă, clară și onestă, cele două societăți vor intra într-o fază de maturitate care va face relația lor mult mai greu de sabotat. Este vorba de a trata spațiul informațional comun al celor două țări drept o „infrastructură critică” care trebuie apărată. Așa cum apărăm rețelele electrice sau conductele de gaz, trebuie să ne protejăm de acum alegerile, sistemele electorale și fluxurile informaționale de atacuri cibernetice și manipulare coordonată.
Vizita lui Alexandru Munteanu la București nu este doar un început de mandat, ci un test. Un test al lucidității politice, al capacității de a naviga într-un climat fragil și al abilității de a gestiona o relație esențială pentru securitatea regională. Este și un avertisment: dacă nu suntem atenți la fisurile care se adâncesc între cele două maluri ale Prutului, le vom lăsa exact spațiul de care are nevoie Rusia lui Putin pentru a aplica ceea ce știe cel mai bine. De mii de ani, principiul e același: divide et impera.
Întrebarea, ca întotdeauna, este cine îl aplică și cine îi permite să funcționeze. Oare nu tot noi?
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
