Se împlinesc, în câteva zile, 36 de ani de la prima mea participare la un protest. Nici atunci Craiova nu a cunoscut amploarea protestelor din alte orașe, cum ar fi Bucureștiul sau Timișoara, motiv pentru care orașul apare în istorie la coada localităților după numărul celor ieșiți să-și ia porția de libertate.
Ca un arc peste timp, am participat din nou acum, în prima seară a protestelor îndreptate împotriva celor care au capturat justiția și eliberează pe capete infractori de calibru, speculând lacunele legii. Prost făcute și nu întâmplător. Locul: în fața Judecătoriei Craiova, foarte aproape de locul în care m-am alăturat în decembrie ’89 coloanei protestatarilor de la Fabrica de Avioane și Electroputere. Iar seria coincidențelor continuă.
Decembrie dimineața atunci, decembrie seara acum. La fel de frig, atunci cu mai mult soare. Și atunci, și acum, în jurul meu mulți tineri, doar că atunci eram eu tânăr, iar de această dată le-am stricat media de vârstă. Foarte mulți craioveni ne priveau în decembrie ’89 din spatele perdelelor, acum al tastaturilor sau, și mai mulți, grăbiți să se îmbete cu luminițele din Centru.
Cum să te miri, din vremea conchistadorilor spanioli e cunoscută predilecția indigenilor pentru tot ce strălucește, încât erau dispuși să schimbe aur contra mărgele și cioburi de oglinzi.
Mi-aduc aminte perfect că nu m-am ferit atunci să fiu prins în poze. Văzusem clar pe cineva înarmat cu un aparat foto în spatele unei perdele, aflat într-un apartament de la etaj, situat în blocul de vizavi de Teatrul Național. Sigur nu pregătea vreun reel de interes personal, ci probabil unul comandat de „organe”. Cu toate astea, am început să-i fac frenetic cu mâna. În față, urcat în spinarea cuiva, un domn cunoscut pentru filmările de la nunți, își rotea camera ca să ne prindă pe cât mai mulți în videoclip.
Continuarea, în Stiricraiova.ro
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
