Celebra afacere a Tezaurului României – o cantitate uriașă de aur, bijuterii și bani confiscată de ruși în 1918 – are o intrigă care seamănă, mai degrabă, cu un complicat film de spionaj. Pierderea Tezaurului are legătură cu planurile constante ale Rusiei de a desființa statul român, planuri care au fost preluate de bolșevicii lui Lenin de la Imperiul Țarist.
Evoluția evenimentelor arată că Rusia și-a urmărit cu insistență țintele în România, iar tezaurul a fost una dintre acestea.
Povestea începe în septembrie 1914, la scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial, când România încheie cu Rusia un acord secret, în care țării noastre i se recunoaște pentru prima oară, de către o mare putere, dreptul de a ocupa „părțile din Austro-Ungaria locuite de români” la momentul oportun.
În schimb, România se angajează la o „neutralitate binevoitoare” față de Rusia. Actul e semnat la Sankt Petersburg, pe 18 septembrie (stil vechi)/1 octombrie (stil nou) 1914, de către ministrul de Externe al Imperiului Rus, Serghei Sazonov, și atașatul comercial al României în capitala imperială, Constantin Diamandy.
Prima sugestie a rușilor ca Romania să le trimită „spre păstrare” tezaurul a avut loc în septembrie 1914, când Primul Război Mondial abia a început, iar țara noastră este neutră.
Brătianu refuză
Cu acest prilej, ministrul rus la București, Santislaw Koziell-Poklewski, aduce pentru prima oara în discuție problema tezaurului.
Dar premierul roman Ionel Brătianu refuză propunerile ca imensa comoară să fie scoasă din țară. Liderul liberal nutrește profunde resentimente și o mare neîncredere (care ulterior se va dovedi justificată) față de ruși.
Pentru Ionel Brătianu, amintirile din copilărie sunt încă foarte vii. Șeful guvernului de la București nu poate uita că în 1878, după ce România a intervenit decisiv ajutând Rusia să învingă Imperiul Otoman, rușii au încălcat toate acordurile semnate și au refuzat să mai părăsească țara, anexând Basarabia de Sud.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
