Oare cui i se adresează vocalizele pe care le psalmodiază acum câțiva din tenorii – cam răgușiți – ai PSD? Electoratului propriu, cu siguranță, numai că acesta votează oricum așa cum cere conducerea partidului, chiar dacă în ultimul timp parte din acest electorat a dat semne de emancipare. Publicului captiv al postului Realitatea și care declară că votează AUR – în nici un caz: e un public fanatizat, orbit de înțelepciunea lui Călin Georgescu și de gesticulația virilă a lui George Simion.
Rămâne o masă –importantă – de nehotărâți, unii dintre ei neinteresați de jocurile politice, alții destul de ușor de manevrat pe fondul nemulțumirilor legate de reformele în curs. Un mic efort de analiză ar arăta însă că partidul lui Grindeanu (care a rămas, în fapt, partidul lui Ciolacu) n-are nici un chef să schimbe ceva și mai ales nu vrea să se treacă la etapa a doua a reformelor, ce ar afecta zonele unde el are mari interese economice și de unde a tras profituri enorme. Dacă ar putea, ar pleca în clipa asta de la guvernare, numai că ar însemna să se sinucidă politic. Pregătește însă terenul pentru un astfel de demers și mai ales își construiește o imagine pozitivă, pozând în partidul care apără interesele celor mulți și săraci, partidul care se gândește la mămici, la veterani, la pensionari, la elevi și la studenți, reluând la nesfârșit retorica binecunoscută cu „să nu-i uităm pe bunicii noștri cărora le-am mărit pensiile pe când cei ce se află acum la putere vor să le taie” ca și cum nu tot ei, acceptând să intre în coaliție, au aprobat măsurile de austeritate. Protestează când li se amintește ce rol au avut în crearea uriașului deficit bugetar; nu am fost numai noi, repetă ei indignați, iar acum încearcă să se derobeze de la răspunderea colectivă, când se dorește salvarea a ceea ce se mai poate salva. Când ideologii acestei mișcări de revoltă și totodată purtătorii ei de cuvânt se numesc Fifor și Stănescu, nu poți să ai nici o pretenție. E totuși teribil să constați câtă inerție este în acest partid, câtă meschinărie și câtă falsitate.
Sigur, și președintele și prim-ministrul ar fi trebuit să facă un efort în plus pentru a explica de ce sunt inevitabile anumite reforme care afectează nivelul de trai al cetățeanului. E greu de spus dacă acest efort pedagogic ar fi avut succes. Trebuia, însă, măcar încercat.
Continuarea, în Ziarul de Iași
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
