Cazul Anastasiu a scos la suprafață nu doar putregaiul care roade statul român, ci și marile vulnerabilități ale guvernului Bolojan.
Faptul că de la pupitrul Palatului Victoria un (fost) vicepremier face filosofia „șpăgii de supraviețuire” în contrapartidă cu cea de „îmbogățire” este foarte grav pentru că reprezintă o banalizare a corupției.
Citește și: Chișinăul elimină influența Gazprom asupra furnizării de gaze din Republica Moldova
Întreaga pledoarie a lui Dragoș Anastasiu pentru a justifica mita pe care a dat-o timp de opt ani funcționarei de la ANAF are în miezul ei această componentă extrem de periculoasă: introducerea șpăgii în zona firescului, a normalității ca formă de răspuns la ineficiența și corupția statului.
Anastasiu susține că așa funcționează statul și că antreprenorii nu au altă soluție decât să ungă rotițele ANAF-ului, să plătească un soi de taxă de protecție pentru a scăpa de controalele incomode, de șicanele și abuzurile funcționarilor care îi împing spre faliment, de reaua-credință a statului-inamic.
Probabil că așa este, Anastasiu știe ce vorbește, dar nu cred că se poate generaliza folosind teoria vinovăției colective promovată cândva de dom’ profesor Voiculescu și, mai ales, nu cred că soluția este cea patentată de el, care nu face decât să perpetueze și justifice corupția.
Exemplul de urmat este mai degrabă cel al oierului din Brăila care i-a dat pe mâna poliției pe cei doi inspectori ANAF care i-au cerut șpagă (bani și brânză) pentru a închide ochii și care au primit doi ani de închisoare cu suspendare și interdicția de a mai profesa. Ideea e că se poate și altfel, nu doar cu „șpaga de supraviețuire” a fostului vicepremier care are școala victimizării.
Continuarea în Revista22
Citește și: După 50 de ani: moștenirea neașteptată a Acordului de la Helsinki
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
