Teatrele din Est-primul mare proiect cultural european
Suntem la sfârşitul secolului al XIX-lea. Parisul explodează, în Montmartre se cântă şi dansează noapte de noapte. La concursul pentru construirea operei din Paris participă 171 de arhitecţi. Întreaga Europă trăieşte frenetic. Şi în Viena, mai sobră de felul ei, mai gravă, se trezesc fiorii artei vii, orgoliile. Începe concurenţa între „capitalele culturale”. Paris sau Viena? Din efervescenţa acestei epoci şi din iubirea târzie a unui împărat pentru o actriţă se naşte primul „proiect cultural european” în care a intrat şi România. Iar ce s-a întâmplat atunci va rămâne, pentru multă vreme, o splendidă excepţie.
Podul iubirii. Cel mai neiubit dintre poduri
În satul lui George Coșbuc exista un pod de lemn acoperit, ultimul de acest tip din România, declarat de autorităţi monument istoric de arhitectură cu valoare maximă de patrimoniu. Construit în secolul XVIII, de ofiţeri italieni, și refăcut în 1937, Podul din Coşbuc, o bijuterie arhitecturală din lemn, poate să se prăbuşească în orice moment. Deși este declarat de autorităţi monument istoric de arhitectură cu valoare maximă de patrimoniu, sunt câțiva ani de când, autorităţile nu reuşesc să obțină autorizările și banii necesari pentru a trece la acțiune. Demersurile pentru obținerea autorizației de renovare a podului au început în 2012, dar n-au primit acordul Ministerului Culturii nici până astăzi. Studiile de fezabilitate s-au făcut de două ori, dar podul niciodată.
