Acolo unde România stă cel mai prost – mii de biblioteci închise, nefuncționale, abandonate – există și situații în care s-a investit mult în câte o bibliotecă rurală, dar a ajuns să funcționeze doar cu program minimal.
Sau, există situații unde, cu investiții minime și mult efort uman, biblioteca a rămas vie, dă tonul, ea este motorul în comunitate. Am pornit prin sate să vedem ce anume face diferența.
Citește și: Când n-ai parte de carte. De ce se închid bibliotecile și care este situația reală a cărții în România
Când bibliotecarul este un număr pe geam
Comuna Mihai Viteazu din județul Cluj se întinde la poalele Apusenilor, chiar la ieșirea de pe Valea Arieșului. Astfel că, aici se așază moții când, descurajați de viața grea de pe munte vin mai spre „civilizație”. Autoritățile locale spun că muntenii nu renunță însă la domiciliul lor din Apuseni, de unde au facilități, și astfel, deși „scriptic” comuna lor are 5.600 de locuitori, în realitate ar fi de peste 10.000.
Poate mai mult decât oricând, numărul locuitorilor contează în acest an, pentru toate socotelile care se fac în primăriile din țară. Bugetul de austeritate a impus reduceri de personal în administrația locală, iar criteriul principal a fost numărul de locuitori al unei comune. Prin mai toate primăriile a început agitația și fiecare a încercat să-și salveze posturile, angajații și bugetul, care mai de care mai hotărât și mai inventiv.
Primăria din comuna Mihai Viteazu este o construcție modernă, finalizată în 2021. A costat 5,560 de milioane de lei. Pe lângă corpul principal are atașată o aripă destinată bibliotecii comunale. Pe ușă i se distinge cu greu denumirea, stilizată și decolorată, iar programul și un număr de telefon sunt afișate pe o foaie lipită de sticlă.
Biblioteca este deschisă doar o zi pe săptămână, lunea, și doar două ore. Iar numărul de telefon aparține fostei bibliotecare care acum este angajată în Primărie, pe un post ce presupune: „relația cu Consiliul Local”.
Secretarul primăriei ne explică și cum s-a ajuns la această „soluție”. Ar fi trebuit, conform restructurării prin OUG 7 din 2026, să reducă personalul primăriei de la 45 de angajați la 33.
Monica Sonica-Toader era angajată ca bibliotecară cu studii de biblioteconomie. De curând a dat concurs pe un post de funcționar în Primărie și a câștigat. Iar primăria a desființat postul de bibliotecar, rămas liber.
Tudor Stăvariu, secretarul Primăriei, spune că era mai firesc să se renunțe la un post de bibliotecar decât la unul de funcționar. „Dacă am fi avut postul de bibliotecar încadrat la Cultură, nu-l puteam reduce, că nu ne dădea voie Ordonanța, dar nu a fost prins în organigramă la capitolul cultură, atunci, demult, când s-a făcut organigrama și de aceea s-a putut”, ne explică secretarul.
Opțiunea pentru un post de funcționar și nu de bibliotecar este dată și de salariu. „Diferențele la salariu între un funcționar, consilier superior, și un bibliotecar pot să meargă până la 2000-3000 de lei. Cine n-ar vrea un post mai bine plătit? Noi nu o puteam împiedica pe doamna să vină la concurs! Nici să-și dorească un salariu mai mare! Greșeala s-a făcut prin Legea 153 care a stabilit salariile mici în cultură, în special pentru bibliotecari. Dacă nu pune statul preț pe cultură, cum să pună cei de jos, noi stabilim salariile? ”, explică Tudor Stăvariu.
Monica Sonica-Toader deschide ușa cu cheile și intrăm în biblioteca luminată, curată, frumos organizată. Spațiul generos, modern amenajat, adăpostește 11.775 de volume.
Pe sfori încă mai sunt desenele copiilor de la concursurile din trecut. „Înainte puteam să fac activități săptămânale aici, acum nu mai reușesc, pentru că nu mai am timp. Am activități în primărie, mă ocup de starea civilă, de relația cu consiliul local și de arhivă. Dar vin la bibliotecă atunci când sunt chemată, am pus numărul meu de telefon pe ușă”, ne explică fosta bibliotecară, cum funcționează acum lucrurile.
Ea spune că numărul celor care împrumută cărți nu s-ar fi redus: 30-40 de persoane cu vârste între 7 și 70 de ani. Iar anual, Consiliul local aloca 20.000 de lei pentru achiziția de carte nouă, doar anul acesta a alocat 15.000, din care pot cumpăra 140-200 de volume. Sunt preferate cărțile noi, cu coperți lucioase, literatură pentru copii, și cărțile vedetă – cum ar fi Matilda sau Jurnalul unei tinere fete.
Fosta bibliotecară Monica Toader spune că va continua să facă activitățile „impuse” de Biblioteca Județeană, dar nu va mai avea timpul necesar ca atunci când se ocupa doar de bibliotecă.
Comuna are 590 de elevi. Amalia a ieșit de la școală și așteaptă autobuzul în stație, să se întoarcă acasă. Are 12 ani, locuiește la Buru în Munții Apuseni, dar acolo nu mai au școală. Așa că face naveta la Mihai Viteazu pentru că „aici e școala mai bună și mai frumoasă”. Nu îi e ușor, autobuzele nu vin chiar la programul ei și sunt aglomerate. Dar nu există microbuz școlar pentru cei șase elevi din Buru care fac astfel naveta- pentru că Buru e departe și microbuzul școlar nu merge până acolo. (De la primărie ne vor explica că localitatea de munte este în același UAT și nu poate fi folosit microbuzul și pentru ei.)
Amalia împrumuta deseori cărți de la Bibliotecă, le lua și după două săptămâni le aducea înapoi. Acum merge acolo și „dacă e ușa închisă, mă duc altădată”.
Îi plac mai mult cărțile de istorie și de acțiune. Ultima pe care a citit-o a fost „Războiul care m-a învățat să trăiesc”. ( n.r. Cartea e scrisă de Kimberly Brubaker Bradley și urmărește povestea unei fete, Ada, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Amalia își dorește să învețe bine, să meargă la facultate la Cluj și să se facă actriță.
În episodul următor: Povestea bibliotecarei care a transformat o clădire rece și pustie în inima unui sat. De la prăjituri pentru copii la robotică, șezători, școală de vară și un muzeu al comunității, o demonstrație că o singură bibliotecă poate schimba destinul unui loc.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
