România are câteva „insule” de normalitate în sistemul de sănătate, mai are și medici dedicați sau inițiative locale care funcționează pe ici pe colo. Dar când vine vorba de prevenție – mai ales în oncologie – intrăm într-o zonă în care lucrurile se întâmplă, prea des, după ce e târziu. Nu pentru că oamenii nu sunt preocupați, ci pentru că prevenția nu e încă o rutină simplă, firească și ușor de accesat.
Un sondaj național realizat de IRES arată clar această fractură: doar 5% dintre români spun că au participat, în ultimii cinci ani, la un program gratuit de screening pentru depistarea precoce a cancerului, în timp ce 95% nu au participat deloc.
Participarea e minusculă, dar interesul există
Partea care ar trebui să pună pe gânduri decidenții nu e doar cifra de 5%, ci contrastul ei cu „cealaltă Românie” din același sondaj: 61% declară că sunt interesați în mare și foarte mare măsură să participe la programe gratuite de screening.
Cu alte cuvinte: problema nu pare să fie o populație complet indiferentă, ci o prevenție care nu reușește să se transforme în gest concret – din motive ce țin de acces, comunicare și încredere.
Pentru ce tipuri de cancer ar merge românii la screening
Când sunt întrebați concret pentru ce tipuri de cancer i-ar interesa screeningul (întrebare cu răspuns multiplu), românii indică, în ordinea frecvenței: cancer de sân – 41%, cancer de col uterin – 39%, cancer pulmonar – 34%, cancer de prostată – 32%, cancer colorectal – 28%.
Sondajul demonstrează că oamenii au deja „harta” fricilor și priorităților, ceea ce presupune că sistemul ar avea, teoretic, un punct bun de plecare.
Din micuțul segment care a participat la programe gratuite, cele mai des menționate sunt:
- screening pentru cancer de col uterin (Pap/HPV) – 49%
- screening pentru cancer de sân (mamografie/ecografie) – 31%
- screening pentru cancer colorectal – 11%
Nu e surprinzător: sunt zone unde campaniile publice, caravanele și inițiativele punctuale au existat mai vizibil. Dar rămâne întrebarea mare: de ce rămân ele excepția, nu regula?
De ce spun românii că nu se duc
Sondajul a întrebat și care sunt principalele motive pentru care unii respondenți spun că nu sunt interesați să participe la screening (întrebare adresată celor care declară interes mic sau deloc). În top apar: „Nu este necesar în cazul meu / îmi fac analize periodic” – 47%; „Nu am suficient timp” – 45%; „Nu am fost informat despre astfel de inițiative” – 20% și mai anxiosul „Mi-e teamă de rezultat” – 19%
Ceea ce înseamnă, de fapt, că mulți respondenți nu se simt „în risc”, mulți sunt prinși în ritmul zilnic, iar o parte relevantă fie nu află, fie amână din teamă. Iar asta arată cât de mult contează un sistem care să fie prezent înainte de boală, nu doar după.
În același tablou, 12% dintre respondenți spun că au în prezent o persoană apropiată din familie diagnosticată cu cancer, iar 2% declară că sunt ei înșiși diagnosticați. Pentru aceștia, prevenția nu e o idee abstractă: pentru mulți, e o realitate cotidiană.
Ce spune, de fapt, sondajul despre stat
Mesajul implicit al datelor e dur: România nu duce prevenția în viața de zi cu zi, ci o lasă să apară sporadic, sub formă de campanii. Iar screeningul nu înseamnă doar existența unor teste – înseamnă informare constantă, acces real, programări simple și încredere că sistemul funcționează și pentru cei sănătoși, nu doar pentru cei care au ajuns deja pacienți.
Sondajul a fost realizat telefonic (CATI) pe un eșantion de 1.152 de adulți, în perioada 2 iunie – 2 iulie 2025, cu o marjă de eroare de ±2,94%.
În Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului, concluzia devine greu de ignorat: prevenția oncologică nu mai poate fi tratată ca un eveniment, ci ca o politică publică permanentă – cu infrastructură, comunicare și responsabilitate instituțională. Altfel, rămânem în același paradox: o populație dispusă, dar un sistem care nu reușește s-o pună în mișcare.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
