Bosnia și Herțegovina nu și-a încheiat războiul, ci mai degrabă l-a înghețat. Acordul de la Dayton, semnat în 1995 după un conflict care a ucis aproximativ 100.000 de oameni, a împărțit țara în două entități: Federația Bosniei și Herțegovinei, locuită în principal de bosniaci și croați și Republika Srpska, dominată de sârbi.
Bosnia are astăzi o președinție formată din trei membri, două entități cu guverne proprii, cantoane cu competențe extinse și un Înalt Reprezentant internațional cu puterea de a interveni direct în procesul politic.
Totul a fost negociat ca să oprească un război, nu ca să construiască un stat.
În acest context, liderul Republika Srpska, Milorad Dodik, a forțat constant limitele sistemului. Din 2021, a vorbit în repetate rânduri despre retragerea entității din instituțiile comune ale statului, cu precădere sistemul judiciar și structurile fiscale.
Tensiunile au crescut și mai mult în 2023, când autoritățile din Republika Srpska au adoptat o lege prin care nu mai recunosc deciziile Curții Constituționale a Bosniei și Herțegovinei. La momentul respectiv, Christian Schmidt, Înaltul Reprezentant, a declarat că „aceasta este o încălcare clară a acordului de la Dayton”, iar Uniunea Europeană a condamnat măsura și a cerut revenirea asupra ei. Chiar și așa, legea nu a fost retrasă iar conflictul instituțional a rămas deschis.
Dodik nu se limitează la politica internă. În ultimii ani, el a construit o relație apropiată cu Rusia și a criticat în mod constant pozițiile occidentale.
După invazia Ucrainei, a declarat că „Republika Srpska nu va susține sancțiunile împotriva Rusiei”, poziție preluată de mai multe publicații internaționale, inclusiv Politico și Al Jazeera.
În același timp, Dodik a afirmat în repetate rânduri că „Bosnia nu este un stat funcțional”, susținând că actuala structură nu poate funcționa pe termen lung.
Citește și: În butoiul cu pulbere al Balcanilor, Vučić își etalează rachetele supersonice chinezești
În Republika Srpska, autonomia față de Sarajevo este o platformă electorală câștigătoare. Dodik știe asta de douăzeci de ani. Ceea ce face situația mai dificil de ignorat este faptul că aceste evoluții nu sunt complet noi pentru regiune.
În anii 90, destrămarea Iugoslaviei a început printr-un proces similar. Republicile au început să ignore autoritatea centrală și să se retragă din instituțiile federale, construindu-și legitimitatea politică în opoziție cu statul.
Pe lângă dinamica internă, Bosnia este influențată și de contextul regional.
Relația dintre Serbia și Kosovo rămâne nerezolvată. Nu există recunoaștere reciprocă și nici un acord final, iar tensiunile reapar periodic.
În 2025, Croația, Albania și Kosovo au format o alianță militară, percepută la Belgrad ca o mișcare îndreptată împotriva sa. Serbia nu a reacționat militar, dar și-a consolidat relațiile cu Rusia și China și a crescut presiunea diplomatică.
În paralel, discuțiile despre posibila redesenare a granițelor din Balcani au reapărut în spațiul public. În 2021, un document neoficial cunoscut drept „Slovenia White Paper” a circulat în presa europeană și propunea reorganizarea regiunii pe criterii etnice. Printre scenariile menționate se aflau unificarea Albaniei cu Kosovo și alipirea Republika Srpska la Serbia. Documentul nu a fost asumat oficial, dar a fost suficient de discutat încât să rămână relevant în dezbaterea publică. Ideea este respinsă oficial de Uniunea Europeană și Statele Unite.
Bosnia a primit statutul de stat candidat la Uniunea Europeană în 2022, însă procesul de aderare avansează lent. Reformele sunt greu de implementat, în special în domeniul statului de drept și al funcționării instituțiilor.
Sistemul politic actual face ca orice decizie importantă să depindă de negocieri între comunități cu interese diferite, ceea ce duce frecvent la blocaje. Comisia Europeană a transmis în mod repetat că „Bosnia și Herțegovina trebuie să implementeze reforme esențiale pentru a avansa pe drumul său european” dar progresul rămâne limitat.
Citește și: Putin cere din nou ajutorul oligarhilor pentru finanțarea războiului din Ucraina
Bosnia are încă un Înalt Reprezentant internațional.
La aproape treizeci de ani de la sfârșitul războiului, statul funcționează în continuare sub o formă de supraveghere externă. Christian Schmidt a intervenit în mai multe rânduri pentru a bloca decizii ale liderilor din Republika Srpska, în timp ce Dodik a contestat legitimitatea acestei instituții și a declarat că „Înaltul Reprezentant nu are legitimitate în Bosnia”. Cele două poziții sunt dificil de reconciliat și reflectă, de fapt, lipsa unui consens real asupra modului în care ar trebui să funcționeze statul.
Dayton a creat un stat pe hârtie.
Treizeci de ani mai târziu, nimeni nu a reușit să construiască unul în realitate. Înaltul Reprezentant există încă, legile Republika Srpska contrazic constituția centrală, iar liderul celei mai mari entități a țării se întâlnește periodic cu Putin. Procesul de aderare la UE avansează, reformele nu.
Bosnia nu duce lipsă de instituții, însă duce lipsă de un acord real asupra a ce este și ce ar trebui să fie.
(Sursa foto: Milorad Dodik / X)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
