Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Republica Moldova a discriminat organizația Genderdoc-M prin restricțiile impuse unui marș LGBT organizat la Chișinău în 2013. Judecătorii au stabilit că autoritățile nu au protejat dreptul la întrunire pașnică fără discriminare și că amenințările venite din partea opozanților manifestației nu justificau limitarea acestui drept. Curtea a acordat organizației despăgubiri de 4.500 de euro pentru prejudiciul moral.
Vezi: Istoria marșurilor LGBT din Moldova
Hotărârea privește modul în care autoritățile Republicii Moldova au gestionat marșul „Pride” organizată în 2013 de Genderdoc-M, organizația care apără drepturile persoanelor LGBT. În contextul unor amenințări și al opoziției față de eveniment, autoritățile au impus restricții asupra traseului marșului.
Organizația a contestat măsurile, susținând că acestea au afectat posibilitatea de a-și exercita libertatea de întrunire în condiții egale cu alți organizatori de manifestații publice.
În hotărârea pronunțată în cauza Genderdoc-M împotriva Republicii Moldova, cererea nr. 40235/15, Curtea a examinat dacă restricțiile aplicate au respectat obligațiile statului privind protejarea întrunirilor pașnice și interzicerea discriminării. Analiza s-a concentrat asupra raportului dintre drepturile organizatorilor și invocarea unor riscuri generate de persoane care se opuneau evenimentului. Judecătorii au considerat că reacția autorităților nu a asigurat protecția necesară exercitării libertății de întrunire fără discriminare.
Distincția juridică este relevantă deoarece articolul 11 al Convenției nu garantează numai posibilitatea de a participa la o manifestație în absența unei intervenții nejustificate a statului. În anumite circumstanțe, el presupune și obligații pozitive pentru autorități, care trebuie să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a permite desfășurarea pașnică a unei întruniri legale. Această protecție se aplică inclusiv manifestațiilor ale căror mesaje provoacă dezacord, ostilitate sau proteste din partea altor persoane.
Riscul unor confruntări poate justifica măsuri de securitate, iar autoritățile beneficiază de o marjă de apreciere în organizarea acestora. Totuși, simpla existență a amenințărilor din partea opozanților nu poate transforma restrângerea libertății celor care doresc să manifeste pașnic într-o soluție automată. O asemenea practică ar permite persoanelor care amenință cu violența să influențeze indirect exercitarea drepturilor altora, determinând autoritățile să limiteze manifestația contestată în loc să gestioneze riscul de securitate.
În cazul Genderdoc-M, Curtea a constatat că reacția autorităților la amenințările opozanților a afectat dreptul organizației de a manifesta fără discriminare. Încălcarea stabilită privește articolul 14 în combinație cu articolul 11, ceea ce înseamnă că judecătorii au analizat caracterul discriminatoriu al tratamentului aplicat în exercitarea libertății de întrunire. Hotărârea nu trebuie interpretată ca o constatare separată a încălcării fiecărui articol invocat de organizație în plângerea inițială.
Implicațile victoriei Genderdoc-M
Cauza prezintă o importanță care depășește evenimentul din 2013, deoarece privește modul în care sunt protejate manifestațiile organizate de grupuri expuse ostilității publice. Libertatea de întrunire presupune posibilitatea exprimării colective a unor opinii, inclusiv atunci când acestea sunt controversate în societate. Autoritățile au responsabilitatea de a asigura un tratament nediscriminatoriu și de a evalua individual riscurile reale, fără a permite ca opoziția altor persoane să devină, prin ea însăși, motivul restrângerii unei manifestații.
CEDO a acordat organizației Genderdoc-M suma de 4.500 de euro pentru prejudiciul moral. Aceasta reprezintă satisfacția echitabilă stabilită prin hotărâre, fără a demonstra că plata a fost deja efectuată.
Hotărârea a fost adoptată la 24 septembrie 2026 de un comitet al Secției a cincea a Curții și notificată la 15 octombrie. Deciziile pronunțate de comitete de trei judecători sunt definitive potrivit Convenției, spre deosebire de hotărârile de cameră pentru care, în condițiile prevăzute de articolul 43, poate fi solicitată trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Noua cauză trebuie diferențiată de hotărârea Genderdoc-M împotriva Moldovei din 2012, referitoare la o altă manifestație și înregistrată sub cererea nr. 9106/06. În acel dosar, Curtea constatase încălcări ale dreptului la libertatea de întrunire, ale dreptului la un recurs efectiv și ale interdicției discriminării. Hotărârea notificată în octombrie 2026 privește evenimente distincte și stabilește răspunderea statului pentru restricțiile aplicate manifestației din 2013.
Punerea în executare a noii hotărâri presupune achitarea despăgubirii stabilite și examinarea eventualelor măsuri necesare pentru evitarea unor încălcări similare. În cadrul Convenției, statele sunt obligate să execute hotărârile definitive ale Curții, iar Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei supraveghează executarea lor. Măsurile generale pot privi practica administrativă, instrucțiunile de aplicare a legii sau alte ajustări, în funcție de problemele identificate și de evaluarea autorităților competente. Nu există în documentația disponibilă o confirmare a plății despăgubirii sau a adoptării unor asemenea măsuri de către Republica Moldova după notificarea hotărârii.
