Când cineva vrea să descrie Uniunea Europeană birocratică, intrusivă și, în ultimă instanță, absurdă, va invoca „disputa despre Camembert” sau „curbura castraveților”, deși, de cele mai multe ori, aceste regulamente se refereau fie la protejarea mediului (prin reciclare/reducerea ambalajelor de unică folosință), fie la protejarea consumatorilor (fiind vorba de clasificarea produselor).
Acum s-a ajuns la macrou, un pește popular mai ales în nordul și vestul Europei, unde face parte din tradiții culinare vechi și din industrii importante de pescuit și procesare. Ceea ce încearcă UE, în această problemă, este să medieze un acord care să niveleze capturile (în conformitate cu recomandările științifice) și să garanteze aplicarea unor măsuri rapide pentru refacerea stocului.
Cine vrea un macrou?
Macroul din Atlanticul de Nord-Est este una dintre cele mai valoroase pescării pelagice din lume.
Captura anuală totală este estimată la aproximativ 800.000 – 1 milion tone în anii recenți, dar mai important, valoarea totală a pescuitului este estimată la 1 – 1,5 miliarde euro anual, în funcție de capturi și prețuri.
Pentru unele state pescărești (de exemplu Norvegia sau Marea Britanie), macroul reprezintă una dintre cele mai importante specii comerciale.
Citește și: Portul Skagen din Danemarca face pasul spre pescuit verde
Macroul este însă și o specie amenințată, iar prezervarea ei/ exploatarea rațională este și una din preocupările UE în acest moment.
Ce se negociază?
Pe 5-6 martie, Comisia Europeană a condus o nouă rundă de negocieri între statele costiere, care – s-a plans Bruxelles-ul – nu a dus la niciun progress. Scopul consultărilor este de a ajunge la un acord cuprinzător de împărțire a capturilor și de asigurare a gestionării sustenabile a acestei pescării.
Principalele țări participante sunt Marea Britanie, Norvegia, Islanda, Insulele Feroe, Groenlanda și uneori Rusia.
UE este unul dintre cei mai mari consumatori de macrou din lume, atât din pescuit propriu, cât și din importuri. Consumul total anual este estimat la aproximativ 700.000–900.000 tone, incluzând macrou proaspăt, congelat și conservat.
Consumul mediu pe cap de locuitor este relativ modest la nivel european, dar în anumite state depășește 2–3 kg/an (Msrea Britanie, Irlanda, Spania, Portugalia sau țările nordice).
Ce nu s-a obținut?
Executivul european a spus că regretă faptul că, în ciuda unor asigurări anterioare din partea mai multor părți implicate că vor arăta flexibilitate constructivă, nu a fost posibil niciun avans. Comisia a susținut că UE a intrat în negocieri cu intenția de a facilita un acord, manifestând deschidere și flexibilitate.
Bruxelles-ul afirmă că Uniunea Europeană și-a demonstrat în mod constant angajamentul față de obligațiile sale ca stat costier, în conformitate cu principiile Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Potrivit Comisiei, în cursul consultărilor din ultimii cinci ani, UE a fost un susținător ferm al sustenabilității și al unei gestionări responsabile a stocului.
În mod particular, Comisia afirmă că UE a fost singura parte care a ridicat în mod constant problema necesității respectării recomandărilor științifice formulate de Consiliul Internațional pentru Exploatarea Mărilor (ICES) și a limitării supraexploatării practicate de Rusia.
Executivul european descrie această rundă de consultări drept o oportunitate ratată, dar spune că va continua să lucreze în mod constructiv și cu spirit de flexibilitate pentru o soluție care să recunoască interesele legitime ale Uniunii și ale Groenlandei, amintind în același timp că UE rămâne singura parte care și-a stabilit în mod constant partea legitimă într-o manieră stabilă.
Comisia spune că se așteaptă ca toți partenerii să facă pași imediați și semnificativi pentru a sprijini refacerea stocului. În absența unor astfel de măsuri, avertizează Bruxelles-ul, atât resursa, cât și sectorul care depinde de ea rămân în pericol.
Câteva date despre peștii noștri
World Wide Fund (WWF) avertizează că pescuitul excesiv și lipsa managementului regional au dus la declinul biodiversității marine în Marea Neagră, afectând atât specii comerciale, cât și întregul lanț trofic.
Food and Agriculture Organization (FAO) estimează că aproximativ 75% dintre stocurile evaluate din Marea Neagră sunt exploatate la nivel biologic nesustenabil. Stavrizii și hamsiile sunt cele mai periclitate.
Comisia pentru protejarea Mării Negre (Commission on the Protection of the Black Sea Against Pollution ) subliniază că pescuitul excesiv a contribuit la prăbușirea prădătorilor pelagici mari, ceea ce a modificat profund ecosistemul marin.
Specii pelagice mari precum tonul sau macroul au dispărut aproape complet iar speciile dominante astăzi (anșoa și șprot) sunt și ele supuse unei presiuni intense de pescuit.
(Sursa foto: Marco Allasio / Pexels.com)
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
