Pe această problemă putem avea două direcții de acțiune. Prima – o simplificare a organizări ce duce la eliminarea schemelor de drenare a banilor statului. A doua – o consolidare a companiilor energetice care devin puternice pe plan regional și transparentizarea lor.
S-au (și am) scris tone de articole care au relatat anomaliile din Consiliile de Administrație (CA), Consiliile de Supraveghere (CS), directorii și Directoratele din companiile de stat și în special din cele din energie.
Cel mai deranjant aspect este că birocrația statului a inventat, sub acoperirea cerințelor UE de bună guvernanță corporativă, fel de fel de posturi bănoase pentru sinecuri care nu au ce caută în aceste poziții deoarece dăunează bunei funcționari a acestor companii. S-au inventat CA-uri și CS-uri stufoase și fără sens. … Și peste toate acestea a fost inventată o supra-instituție care va legitima pe toate aceste personaje sinistre din CA-uri și CS-uri: AMEPIP, adică Agenția pentru Monitorizarea Performanțelor Întreprinderilor Publice.
Memoria instituțională din Ministerul Energiei (cândva fostă bucată din Ministerul Economiei) arată că a existat o structură care administra participațiile statului. În aceasta lucrau specialiști din toate domeniile care reprezentau statul în toate AGA (Adunarea Generală a Acționarilor), Consiliile de Administrație sau de Supraveghere. Se realizau analize asupra activității companiilor din subordine și se luau deciziile strategice din companii, puse în operă de directori sau directorate. Dacă statul avea 100% acțiuni era un reprezentant, dacă statul deținea 51% tot un reprezentat era, care avea 51% din voturi.
Dacă facem o analiză a activității membrilor AGA, CA sau CS, aceștia nu sunt decât niște simpli poștași care votează conform mandatelor date de minister.
Întrebare: de ce trebuie ca să existe actualul corp de sinecuri cu remunerații mari?
Soluția este un model asemănător cu cel care funcționa acum 20 de ani: reînființarea Direcției de administrare a participațiilor statului care se va ocupa de cele (încă) 32 de companii de sub Ministerul Energiei.
Citește și : Arta falimentului etern în energie: cum se scurg banii statului în insolvențe fără sfârșit
Sunt 32 de companii din care 10 sunt în faliment. Despre cum se scurg banii din ele am scris aici. Și celelalte 22 de companii sunt în mare parte cu probleme.
Să ne amintim cum Hidroelectrica sau Elcen au trecut razant pe lângă falimente răsunatoare care ar fi putut atrage după ele falimentul intregului sistem energetic național. Cum s-a ajuns la marginea prăpastiei? Niște băieți cu gulere albe au tras sfori ca să ajungă în CA-uri și directorate niște habarniști care au semnat fel de fel de contracte în defavoarea statului.
Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE) trebuie desființată pentru că este o companie care dublează competențele ministerului și unde s-a strâns baronimea cea mai sinecuristă din toata industria energetică românească.
Știu că modelul companiilor monocombustibil nu este bun dar măcar în cele mari se (mai) găsesc profesioniști și de aceea scriu urmatoarea judecată.
Pentru gaz, știu sigur că în Elcen există un corp profesional de ingineri capabili și bine intenționat. (Reiterez întrebarea: de ce Elcenul trebuie să aibă 5 membrii în CA (uitati-vă și la cv-uri), din moment ce statul deține 100% din acțiuni?) Sunt convins că poate prelua activitățile din alte companii ale Ministerului Energiei.
Să începem cu SAPE care are micul parc fotovoltaic din Prahova. Continuăm cu Electrocentrale Grup și Uzina Termoelectrică Midia care trebuie să fuzioneze cu Electocentrale București (Elcen).
Ar mai trebui să adăugăm și Termoenergetica (companie municipală a Bucureștiului) și CET Grivița (companie a Sectoruli 1). Toate acestea ar putea funcționa împreună, cu o performanță mai mare și la un moment dat compania rezultată să poată fi listată la Bursă. Sunt convins ca statul ar caștiga enorm în câțiva ani.
Pe partea de industrie nucleară cred că Societatea Radioactiv Mineral Măgurele, Compania Națională a Uraniului, RAAN Turnu Severin și RATEN Mioveni pot să fie absorbite fără probleme de Nuclearelectrica și sunt convins că lucrurile ar merge mult mai bine.
Toate companiile legate de cărbune (inclusiv activele celor aflate în insolvență) trebuie să fie absorbite de CE Oltenia, cu toate bubele ei încă neexplorate de DNA. Un asterix – poate pentru Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Mine pe Lignit SA ar trebui să analizăm o alipire de Universitatea de la Petroșani.
Am spus mai sus că este nefericită formarea companiilor monocombustibil. Norocul este că două companii mari au acționariat 100% statul – CE Oltenia și Elcen. Acestea pot fuziona cu companiile listate la BVB, Nuclearelectrica și Hidroelectrica. Probabil cea mai fericită împerechere este hidro cu cărbunele și nuclearul cu gazul. De ce? Pentru a mixa cel mai mic preț (la Hidroelectrica) cu el mai mare (la CE Oltenia) și al doilea cel mai mare preț, gazul (Elcen) cu al doilea cel mai mic pret (Nuclearelectrica). … Și astfel formăm doi mari coloși energetici puternici regional cărora le putem scoate pe bursă pachete de acțiuni atractive pentru marii investitori internaționali.
Doar voință politică să existe și România ar elimina marile hoții din energie, ar câștiga bani la buget și ar scădea prețul pentru consumatori.
Citește și: “Afacerea Eximbank” din energie
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
