Facultatea de Istorie şi Ştiinţe politice (FISP) din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa (UOC) a organizat, astăzi, lansarea volumului „Nicolae Iorga şi seducţia fascismului italian” semnat de istoricul Georgiana Ţăranu şi apărut, luna aceasta, la Editura Humanitas.
Despre carte au vorbit – în contextul lansării – istoricul britanic Dennis Deletant, profesor emerit al School of Slavonic and East European Studies, University College of London și Woodrow Wilson Public Policy Fellow, precum și Doctor Honoris Causa al UOC, și prof. univ. dr. Florin Anghel de cadrul FISP. Evenimentul a fost moderat de conf. univ. dr. Daniel Citirigă, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe politice a UOC. În opinia acestuia din urmă, impresionantă la lucrarea Georgianei Ţăranu este, pe lângă tema abordată, capacitatea analitică a istoricului. La acestea se adaugă, susţine Citirigă, o foarte bogată bibliografie.
„Despre Iorga s-a scris mult, dar nimeni nu a scris atât de detaşat, de obiectiv, ştiiţific. Georgiana Ţăranu este istoricul care analizează, nu condamnă”, a declarat decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe politice a Universităţii Ovidius, subliniind, totodată, evoluţia ca istoric a Georgianei Ţăranu, de la prima variantă a manuscrisului său şi până la forma finală, publicată la Humanitas. Nu mai puţin important, decanul FISP a ţinut să menţioneze că Georgiana Ţăranu a analizat unul dintre subiectele extrem de sensibile din istoria noastră.
„Rolul istoricului este să interogheze trecutul”
Explicând, iniţial, faptul că pentru occidentali e dificil de înţeles ce a presupus viaţa sub un regim totalitar, istoricul Dennis Deletant a atras atenţia asupra relaţiei pe care e indicat ca istoricii să o aibă cu trecutul, în sensul anulării oricărei posibile idealizări a acestuia. „Rolul istoricului este să interogheze trecutul, să pună întrebări incomode (…). Este foarte important, dacă eşti istoric, să vii în contact cu oamenii. Dacă te bazezi doar pe documente, n-o să înţelegi istoria. Cartea Georgianei Ţăranu m-a ajutat foarte mult să înţeleg paradoxurile carierei lui Nicolae Iorga”, a declarat Dennis Deletant.
În ceea ce priveşte volumul lansat azi, la UOC, istoricul britanic consideră că prin acesta Georgiana Ţăranu „face un serviciu public atrăgând atenţia cititorilor asupra unui aspect adeseori trecut cu vederea din activitatea lui Nicolae Iorga: admiraţia şi susţinerea sa pentru Mussolini”.
„Ea îşi plasează demersul în contextul mult mai larg al discuţiei despre Iorga «istoricul» şi Iorga «politicianul», reamintindu-ne că, până la sfârşitul vieţii, catedra universitară pe care o ocupa, ca şi publicistica sau funcţiile deţinute în parlament şi guvern i-au permis lui Iorga să exercite o influenţă uriaşă asupra generaţiei sale”, explică Deletant pe coperta a doua a volumului publicat la Humanitas.
„Un idiot util al Romei fasciste şi al lui Benito Mussolini”
Referindu-se tot la lucrarea „Nicolae Iorga şi seducţia fascismului italian”, care reprezintă, de altfel, teza de doctorat a Georgianei Ţăranu, conf. univ. dr. Florin Anghel a declarat că aceasta „deschide o dezbatere referitoare la relaţiile lui Nicolae Iorga în calitate de intelectual, ideolog şi om politic cu unul dintre totalitarismele europene: fascismul italian”, în sensul în care analizează, dintr-o perspectivă critică, trecerile lui Iorga de la bine la rău, ignorând normele morale general acceptate şi „promovând antisemitismul, naţionalismul extremist, regimuri şi lideri din afara valorilor democratice”.
Despre Nicolae Iorga ca personaj istoric, Florin Anghel a precizat că acesta nu a fost un fascist în sens politic, reprezentând, mai degrabă, „un instrument mediocru şi ridicol utilizat la nevoie de fascismul Italian pentru obţinerea de avantaje la Bucureşti”. „Astăzi, în limbaj colocvial, el ar putea fi desemnat drept un idiot util al Romei fasciste şi al lui Benito Mussolini”, a declarat istoricul Florin Anghel.
„Scopul demersului meu nu a fost să condamn, ci să înţeleg această rătăcire a unei figuri intelectuale”
Despre teza sa de doctorat, publicată, acum, cu titlul „Nicolae Iorga şi seducţia fascismului italian”, Georgiana Ţăranu a spus, astăzi, în contextul lansării, că reprezintă rezultatul unei documentări începute în 2011, pe parcursul căreia s-a simţit constant un Sherlock Holmes. Totodată, istoricul de la UOC a menţionat că lucrarea sa este concepută ca o acumulare constantă de evenimente şi nuanţe şi că se bucură că nu a publicat-o în urmă cu zece ani, pentru că ar fi fost o abordare mult mai radicală.
Referitor la Nicolae Iorga, pe care l-a studiat printr-o lentilă critică, lipsită de impulsuri de partizanat, dar şi de judecăţi de valoare, Georgiana Ţăranu a explicat că, deşi a rămas în mentalul colectiv ca cel mai cunoscut intelectual public al primei jumătăţi a secolului XX, Iorga a fost, de fapt, un eşec din punct de vedere politic, ajungând acolo unde, în realitate, nu ar fi vrut: în vecinătatea dictaturii şi a revizionismului.
„Scopul demersului meu nu a fost să condamn, ci să înţeleg această rătăcire a unei figuri intelectuale. Nu a fost o demitizare de dragul demitizării”, a explicat Georgiana Ţăranu. Nu mai puţin important, aceasta a ţinut să precizeze că Nicolae Iorga nu a fost „un fascist adevărat, dar a fost sedus de fascism”.
Am întrebat-o pe Georgiana Ţăranu, asist. univ. dr. la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe politice a Universităţii Ovidius din Constanţa, ce efect crede că are pentru memoria colectivă o analiză „dezvrăjită” a lui Nicolae Iorga, o analiză care îşi permite distanţa critică a cercetătorului.
„Pot să spun ce efect mi-aș dori eu să aibă: unul revigorator. Pentru că Iorga a înfierbântat mințile și condeiele multora, fiind invocat inclusiv de fostul candidat prezidențial Călin Georgescu, mi-ar plăcea ca analiza mea să aibă efectul unui duș rece, vara. Cu alte cuvinte, mi-ar plăcea să învioreze o dezbatere asupra interbelicului, în acest caz despre biografia politică a lui Iorga și relația dintre naționalism, mesianism, fascism. Obiectivul meu a fost să arăt că cei despre care avem impresia că știm aproape totul sunt încă în mare măsură necunoscuți sau nediscutați critic, deși s-a scris foarte mult despre ei. Un astfel de exercițiu de reinterpretare critică pune sub semnul întrebării multe elemente din ceea ce a reținut memoria colectivă despre Iorga. Cel mai bun exemplu este convingerea că Iorga ar fi fost antifascist și atât. Pe termen scurt, este posibil să existe și o reacţie de respingere (n.r. a cărţii), ca în cazul mai tuturor «dezvrăjirilor». Oricum vor sta lucrurile, cartea deschide o ușă și ne invită să privim onest dincolo de ea. Putem să acceptăm invitaţia și să vedem dacă ce este acolo ne pune pe gânduri sau putem să o zidim la loc și să ne închidem în fața noilor argumente. Și eu sunt curioasă care va fi, de fapt, efectul pe termen mediu și lung al cărții”, a declarat, pentru Presshub, Georgiana Ţăranu.
„Demitizarea personalităților istorice este esențială pentru sănătatea memoriei collective”
Am vorbit şi cu studenţi de la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe politice din cadrul UOC despre exerciţiul critic de asumare a trecutului cu onestitate, pe care Georgiana Ţăranu susţine că a încercat să-l facă prin cartea sa. „Demitizarea personalităților istorice este esențială pentru sănătatea memoriei colective. Nu este vorba doar despre demontarea miturilor construite de propaganda regimurilor totalitare, care ridicau indivizi la rang de zei, ci şi despre reevaluarea critică a unor figuri considerate «incontestabile». Nicolae Iorga, adesea prezentat exclusiv ca un titan al naționalismului românesc, a manifestat și o admirație reală față de regimul lui Mussolini – un aspect adesea trecut sub tăcere sau tratat superficial. În acest sens, lucrarea doamnei Georgiana Țăranu reprezintă un demers necesar, aducând o contribuție valoroasă la înțelegerea nuanțată a acestei figuri. Astfel de perspective nu demolează, ci completează în mod onest memoria istorică”, susţine Andrei Țîcu, student la specializarea Relatii Internationale şi Studii europene din cadrul FISP.
Lavinia Marcu, masterandă la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe politice, este de părere că „deseori avem tendința de a proiecta în trecutul nostru eroi, figuri ilustre, aproape mitologice, iar imaginea lui Nicolae Iorga în conștiința românească este unul dintre cele mai grăitoare exemple de acest fel”. „Demitizarea nu înseamnă demolarea unei statui, ci coborârea ei de pe soclu pentru a-i observa fisurile cu onestitate și spirit critic. A-l privi pe Iorga în integralitatea sa – cu meritele și limitele ideologice deopotrivă – nu înseamnă a-l judeca, ci a-l înțelege și a-i recunoaște derapajele. Cartea Georgianei Țăranu se înscrie tocmai în această direcție – nu de condamnare, ci de umanizare, de recitire a trecutului fără o reverență oarbă, ci cu rigoare și luciditate”, a declarat masteranda.
Asist. univ. dr. Georgiana Țăranu predă istorie la Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității Ovidius din Constanța. Și-a susținut teza de doctorat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. Asist. univ. dr. Georgiana Țăranu a întreprins stagii de cercetare în arhivele din Roma și Vatican. Totodată, pe lângă studiile și articolele de specialitate, din revistele de profil, a publicat lucrarea „Nicolae Iorga și Italia lui Mussolini. Studii” (2015) și a coordonat, alături de conf. univ. dr. Daniel Citirigă și asist. univ. dr. Adrian-Alexandru Herța, volumul „Intelectualii politicii și politica intelectualilor” (2016).
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(foto: Tiberius Stanciu, Ada Codău)
