Guvernul de la Chișinău a decis să naționalizeze partea cea mai importantă pentru securitatea statului a activelor Lukoil din Republica Moldova – terminalul petrolier de la Aeroportul Internațional Chișinău. Lukoil era furnizor monopolist de kerosen pentru aeronave. Infrastructura a fost vândută către compania rusă de fosta guvernare comunistă în 2005, iar actualele autorități pro-europene contestă contractul de acum 20 de ani și spun că ar putea da Lukoil în judecată.
Premierul moldovean Alexandru Munteanu a anunțat că statul va prelua în 20 de zile infrastructura companiei Lukoil-Moldova, din cauza neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor investiționale, dar și din cauza că întreprinderea nu a exclus din structura corporativă entitățile vizate de sancțiunile impuse de SUA.
„Revenirea infrastructurii în proprietatea statului este necesară pentru a asigura funcționarea sigură a alimentării aeronavelor cu combustibil și pentru protejarea securității naționale și a infrastructurii critice”, a declarat premierul Alexandru Munteanu.
Statul nu naționalizează, ci readuce un bun preluat abuziv
În același timp, ministrul Infrastructurii, Vladimir Bolea, a declarat într-o emisiune la TV8, că autoritățile se așteaptă la un proces în instanță după decizia de a lua în proprietatea statului terminalul de combustibil a Lukoil de la Aeroportului Internațional Chișinău. În același timp, Bolea a declarat că organele de anchetă examinează circumstanțele tranzacției, iar suspiciunile ar putea duce la dosare penale atât pe numele companiei, cât și al funcționarilor care au luat deciziile în 2005.
„În 2005, guvernul de atunci a luat decizia de a vinde o infrastructură strategică, importantă pentru dezvoltarea propriului aeroport de stat. În ultima lună se analizează cum a fost vândută și privatizată, dacă au fost respectate de către companie condițiile contractului și obligațiile investiționale. Trebuie stabilit cum s-a ajuns ca toate posibilitățile de dezvoltare ale aeroportului să depindă de o singură companie”, a declarat Bolea.
„Statul nu ia aceste active, ci le readuce. În prezent se analizează documentele, iar mai departe instanțele de judecată își vor spune cuvântul, inclusiv în privința faptelor funcționarilor publici”, a declarat ministrul.
Riscurile imediate sunt minime
Rezilierea contractului cu Lukoil comportă riscuri minime, susțin experții consultați de TVR Moldova.
Decizia Guvernului aduce mai multe avantaje importante pentru Republica Moldova: readuce în gestiunea statului un obiectiv strategic pentru securitatea energetică a țării, asigură continuitatea operațională fără riscuri imediate pentru economie sau transportul aerian și deschide calea pentru investigarea modului în care această infrastructură strategică a fost înstrăinată în 2005.
Expertul economic Marin Gospodarenco spune că R. Moldova a asigurat deja continuitate operațională, preluând încă de luna trecută gestiunea terminalului petrolier prin contract de comodat, asta înseamnă că nu vor exista blocaje în alimentarea Aeroportului, iar impactul imediat asupra economiei sau a transportului aerian va fi minim. Pe termen mediu şi lung, avantajele sunt şi mai relevante. „Statul îşi crează posibilitatea de a administra direct infrastructura sau de a o reconcisiona, ulterior, printr-un proces transparent, către un operator care respectă standardele europene şi regimul de sancţiuni”, spune Marin Gospodarenco.
Decizie în logica de război
Decizia Guvernului Republicii Moldova de a naționaliza compania deținută de Lukoil are o logică – logica războiului și a sancțiunilor, scrie pe Facebook fostul premier moldovean Ion Sturza.
Vorbim despre o infrastructură strategică, iar într-un context regional instabil nimeni nu își poate permite riscul disfuncționalității acesteia. După declanșarea războiului din Ucraina, Aeroportul Internațional Chișinău a devenit un hub regional extrem de important, ajungând la aproximativ 6 milioane de pasageri anual, dintre care mai mult de jumătate sunt cetățeni ucraineni.
„În acest context, autoritățile moldovene au invocat neîndeplinirea obligațiilor investiționale și au recurs la o premieră aproape mondială: renaționalizarea unei infrastructuri privatizate în anul 2005. Cât de elegant este acest demers? Nu prea, sincer vorbind – chiar dacă vorbim despre un activ aparținând unei companii dintr-un stat agresor”, scrie Ion Sturza.
Acesta subliniază că Lukoil, care și-a început operațiunile în Republica Moldova în 1995, a contribuit la modernizarea sistemului de distribuție a carburanților. „Lukoil a jucat un rol crucial nu doar în apariția stațiilor moderne, ci și în asigurarea aprovizionării cu carburant, în special pentru agricultură și instituțiile statului. Timp de mulți ani, compania a oferit cele mai bune prețuri și a tolerat neplățile pe termen lung — uneori ani la rând. Ceilalți operatori au fost mai riguroși, dar și mai scumpi”, scrie Ion Sturza.
Acesta avertizează asupra tentației pentru partidul de la putere, PAS, de a folosi noua achiziție pentru scheme de îmbăgățire.
„Nimeni nu mă poate convinge că statul este, prin definiție, un bun gestionar”, spune Ion Sturza.
Un model corect, potrivit lui, ar fi ca statul să păstreze în proprietate doar infrastructura — conducte, rezervoare — iar restul activităților să fie desfășurate, prin concurs, de doi–trei operatori privați, aflați în competiție reală. Activitatea acestora trebuie reglementată strict de Agenția Națională pentru Reglementări în Energetică.
„Specialiștii știu că într-un mediu concurențial prețul la Jet A-1 ar putea scădea chiar și cu 30 USD pe tonă, ceea ce ar fi un argument extrem de important pentru reducerea prețurilor biletelor de avion. Acest model este utilizat cu succes în țările baltice și funcționează perfect”, scrie Ion Sturza. „Terminalul de carburant de la aeroport, reintrat în posesia statului, va fi o hârtie de turnesol pentru actuala guvernare”, scrie fostul premier modlovean.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sursă foto: Inquam Photos
