Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a motivat soluția dată într-un dosar care are ca obiect „plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată”. Plângerea a fost făcută de compania GRIVCO a lui Dan Voiculescu și alți trei foști condamnați în 2014 în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) și o vizează pe fosta judecătoare Camelia Bogdan, cea care i-a condamnat în urmă cu 11 ani.
De-a lungul raționamentului întins pe 55 de pagini, un judecător de Cameră preliminară de la ÎCCJ, adică șefa instanței supreme Lia Savonea, a jucat trei roluri: avocat, procuror și judecător.
Printr-o adevărată demonstrație de forță, un potențial abuz al unui judecător a fost „corectat” cu un abuz și mai mare din partea altui judecător. Petenții din dosarul 2655/1/2023 al ÎCCJ au cerut un singur lucru: schimbarea temeiului clasării dispusă de procuror, în sensul de a se reține ca unic temei al clasării intervenirea prescripției răspunderii penale, nu și faptul că „fapta nu există”. Lucru pe care Savonea l-a făcut.
Astfel, judecătoarea a constatat „că premisa soluției de clasare (data de Parchetul General n. red.) este una profund greșită, întrucât autoritatea de lucru judecat și opozabilitatea față de stat și societate a hotărârilor definitive nu este echivalentul sustragerii magistraților care le pronunță de la vreo formă de răspundere, de orice fel, inclusiv penală, atunci când săvârșesc fapte ilicite în exercitarea atribuțiilor judiciare. Altfel spus, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive nu implică faptul că judecătorul este independent și față de lege”, susține Savonea.
Citește și: Politizarea Camerei de Conturi Bihor: oameni de partid și condamnați, în funcții-cheie
Sprijin internațional pentru a demonstra teoria ÎCCJ
În susținerea acestei teorii ea citează din Avizul nr. 3 a Consiliului Consultativ al judecătorilor europeni care arată că „judecătorii care în exerciţiul funcțiunii comit fapte care ar fi considerate infracţiuni în orice circumstanţe nu pot solicita imunitate faţă de procesul penal normal”.
Savonea mai arată că „independenţa judecătorului nu poate constitui un paravan pentru abateri grave de la lege” și că „independența magistratului nu este una nelimitată, limitele fiind trasate de cadrul legal ce trebuie aplicat cu bună credință, depășirea acestor limite plasând conduita magistratului în sfera ilicitului penal”.
Mai mult, „simpla pronunțare a unei hotărâri greșite nu este prin ea însăși un act abuziv, dacă nu se dovedește reaua-credință a judecătorului, care presupune că acesta a cunoscut caracterul vădit abuziv al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane” și „independența judecătorului nu exclude responsabilitatea acestuia în exercitarea funcției pe care o deține.”
Invocarea Comisiei de la Veneția
Sceneta continuă și șefa instanței supreme susține cu fermitate că „independența judecătorului nu constituie și nu poate fi interpretată ca o putere discreționară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii sale în condițiile legii, indiferent că este vorba despre răspundere penală, civilă sau disciplinară”.
Ea mai citează din opiniile Comisiei de la Veneția, opinii ignorate până acum de majoritatea magistraților din România. În Opinia privind imunitatea judecătorilor, adoptată la 8-9 martie 2013, Comisia de la Veneția „a pledat în mod constant în favoarea unei imunități funcționale limitate a judecătorilor: «Magistrații (judecătorii, procurorii și anchetatorii) nu trebuie să beneficieze de imunitate generală […]. Potrivit standardelor generale, aceștia necesită în mod cert protecție împotriva acțiunilor civile care vizează activitățile efectuate cu bună-credință în exercitarea funcțiilor lor. Însă, ei nu trebuie să beneficieze de o imunitate generală în caz de urmărire penală pentru infracțiunile pentru care trebuie să răspundă în fața instanțelor”, mai scrie negru pe alb Savonea.
Verdict final și îndestularea statului
După ce desfășoară acest raționament, șefa ÎCCJ ajunge la concluzia fatală că „Înalta Curte constată că acțiunile intimatei Camelia Bogdan, realizate atât cu prilejul judecării cauzei în care a pronunțat decizia penală nr. 888/A/08.08.2014, cât și ulterior pronunțării deciziei, au pus în evidență încălcarea cu știință a o serie de dispoziții legale, de drept penal și procesual penal, încălcare ce a avut ca urmare, prejudicierea gravă a petenților, inculpați în cauză, dar și a unor terțe persoane”.
Mai apoi, ÎCCJ explică faptul că prin decizia luată de Bogdan s-a produs „a doua și a treia îndestulare a statului”, deși statul a recuperat o mica parte din prejudiciul de 60 milioane de euro. „Procedându-se astfel, s-a ajuns nu la o dublă îndestulare a statului, pentru pachetul de acțiuni deținut prin ADS la J. București, ci chiar la una triplă (obligarea inculpaților la despăgubiri, reprezentând echivalentul în lei al pachetului de acțiuni, calculat în funcție de valoarea de piață a activelor imobiliare, actualizat și întregit și cu beneficiul nerealizat; confiscarea activelor imobiliare ale fostei J. și ale unor terți; confiscarea de la cele două fiice ale inculpatului N. a contravalorii acțiunilor ale căror destinatari finali au fost)”, mai susține savonea în motivare.
Eam ai arată că „sub pretextul „confiscării produsului infracţiunii” s-au aplicat, în realitate, dispoziţii legale care nu erau în vigoare la data faptelor, substituind instituţiei din art. 112 alin. (6) cod penal, regulile de la confiscarea extinsă, aplicabilă doar faptelor săvârșite după anul 2012”. Astfel, Savonea a dovedit abuzul săvârșit de Camelia Bogdan, fără ca aceasta să participle la proces, fără să aibă posibilitatea să se apere.
„Fiecare judecător răspunde pentru propriile fapte”
În același document, judecătoarea ÎCCJ Lia Savonea face trimitere la hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) din 8 februarie 2017 prin care Camelia Bogdan a fost exclusă din magistratură, Savonea fiind atunci membru al CSM când a și votat pentru excluderea lui Bogdan.
În motivare se mai susține că „drept urmare, a aplicat retroactiv norme europene, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată, ceea ce contravine principiului nullum crimen, nulla poena sine lege”.
În final, pentru a explica de ce spune doar despre Bogdan că a comis un abuz deși Dan Voiculescu a fost condamnat de doi judecători, Lia Savonea susține că „fiecare judecător răspunde pentru propriile acte și fapte. În acest caz, culpa este personală și exclusivă. Prin urmare, răspunderea nu putea fi extinsă colegului de complet, în condițiile în care acesta s-a delimitat explicit de excesele constatate”.
Apoi, aproape ironic, ea vorbește despre un presupus „abuz de interpretare” din partea Cameliei Bogdan. „Au fost invocate aceste instrumente europene pentru a fundamenta o confiscare cu caracter extins, deși faptele erau anterioare adoptării lor și transpunerii în legislația română. O asemenea interpretare a transformat un proces penal într-un teren de experiment normativ, folosind instrumente netranspuse pentru a justifica o măsură severă. Procedând în acest fel, s-au încălcat nu doar drepturi individuale, ci și principiul general al securității juridice”.
Decizia este definitivă.
Cu acest document la mână, Voiculescu și complicii pot cere revizuirea deciziei de condamnare.
Consecințe
Dacă este acceptată, condamnații vor primi înapoi sumele confiscate de stat până în acest moment și, în plus, pot cere despăgubiri de la statul român. Miza revizuirii procesului? 9 milioane de euro recuperate efectiv din cele 60 de milioane prejudiciu constatat de Camelia Bogdan și alte 9 milioane de euro obținute de ANAF prin vânzarea turnului Grivco din Băneasa către Antena Group SA, firmă deținută de fiicele lui Dan Voiculescu. Anul trecut, Antena Group S A, a avut un profit de 169 milioane de lei.
În februarie anul trecut, un judecător de la Tribunalul București a declarat admisibilă în principiu cererea de revizuire a verdictului definitiv de condamnare formulată de unele dintre persoanele condamnate în dosarul ICA, iar în mai a suspendat executarea de către ANAF a recuperării prejudiciului de 60 de milioane de euro. Pe 20 august 2024, Curtea de Apel București a confirmat decizia de suspendare a executării prejudiciului până la soluționarea cererii de revizuire. Dosarul de revizuire are termen la tribunal pe 26 septembrie.
Ce spune Bogdan
Camelia Bogdan ne-a comunicat că „decizia pronunțată de doamna judecător Lia Savonea în dosarul nr. 2655/1/2023 reprezintă o încălcare gravă a principiilor statului de drept. În lipsa unei acțiuni penale puse în mișcare, fără audiere, fără calitate procesuală și fără dreptul la apărare, s-a reținut abuziv o faptă penală prescrisă, într-o cauza în care însăși judecătoarea Savonea își judeca propria conduita, fiind direct implicată în repartizarea dosarului ICA în anul 2014, achitandu-se de săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
Este inadmisibil ca un magistrat să fie „condamnat” definitiv cu reținerea prescripției în cameră preliminară, fără să fi fost cercetat penal, acuzat sau judecat. Doamna Savonea contrazice propria jurisprudență, ignoră incompatibilități constatate de CSM și se substituie organelor de urmărire penală, într-un demers care sfidează orice garanție procesuală.
„Mai grav, judecătorul Mihai Mihalcea, cu care am solutionat dosarul ICA era menționat în plângerea penală și în ordonanța de clasare, însă nu a fost citat de către doamna Lia Savonea, pentru a respinge cererea mea de recuzare a doamnei Lia Savonea, intervenind și el în propria cauză. Acest tip de complicitate instituțională nu poate fi tolerat. Nu am fost incompatibilă la judecarea dosarului. Nu am semnat niciun contract cu Ministerul Agriculturii, iar documentele oficiale depuse la dosar confirmă acest lucru. În anul 2017, CSM constatase incompatibilitatea doamnei Savonea de a judeca faptele de incompatibilitate si conflict de interese. Doamna Savonea se abținuse. Aici nu s-a mai abținut, deși avea de judecat aceleași fapte. Dar Parchetul General nu a schițat vreun gest față de incompatibilitatea vădită a judecatorilor Mihalcea și Savonea. Nici macar nu a antamat inadmisibilitatea reținerii acuzației penale în privința unei persoane care nu fusese nici măcar cercetată penal în cauză”.
„Dacă nu plătesc infractorii, plătește societatea”
„Confiscarea dispusă în dosarul ICA a fost validată de CEDO, iar insinuările privind aplicarea retroactivă a normelor europene sunt nefondate. În sistemul nostru de drept, confiscarea nu e pedeapsă. Părțile civile trebuie indemnizate în procesele având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor cu caracter autonom, în privința căruia domnul Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Dacă nu plătesc infractorii, platește societatea. Am mai fost sancționată de doamna Savonea și pentru că m-am mai apărat ulterior în procesele cu fundațiile domnului Dan Voiculescu înființate prin FACIAS si GRIVCO, solicitand intervenții în dosare pentru a-mi apăra drepturile procesuale. În viziunea doamnei Savonea, săvârșesc infracțiuni când exercit dreptul la apărare.
Din postura de președinte al Înaltei Curți, doamna Savonea transmite un semnal periculos: în România anului 2025, se poate pronunța o „condamnare” fără proces, fără probe, fără apărare. Este un precedent toxic, care subminează încrederea în justiție și deschide calea abuzurilor judiciare.
Solicit intervenția urgentă a Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiției, Avocatului Poporului și Președinției României pentru a opri această deriva autoritară și pentru a restabili respectul față de drepturile fundamentale”, mai susține Camelia Bogdan.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
