Sistemul energetic național este gândit în perioada comunistă. Arhitectura sistemul energetic nu mai este de actualitate.
În anii 50, sistemul energetic a fost gândit pentru întreprinderi mari, care se aprovizionau cu energie din combinate energetice mari. (Ulterior s-a făcut și greșala de a le face monocombustibil!)
Astfel astăzi am rămas cu companii energetice din gigant. Acestea aparțin statului. 70 % din producția de energie este a statului.
Experiența Ucrainei, aflată în război și care a avut o arhitectură a sistemului energetic asemănătoare cu cea a României, ne arată că trebuie să schimbăm filosofia în energie. Trebuie să schimbăm arhitectura sistemului energetic pentru ca acesta să facă față problemelor tehnice care au apărut, care pot apare și de asemenea, noilor provocări, ca să nu le numim potențiale atacuri. Provocările actuale mai provin și din capacitățile regenerabile, din cererea din ce în ce mai mare de energie și din gestionarea rețelelor de transport și distribuție.
Zone de sărăcie energetică
Capacitățile de producție de energie electrică este concentrată în Dobrogea și în sudul României. Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și toată Moldova sunt zone aflate în sărăcie energetică, aceste zone neavând capacități importante de producție de energie electrică.
Rețeaua de transport a companiei Transelectrica nu este gândită pentru a transporta multă energie, existând multe linii de transport, și aici mă refer la cele de 220 kVA, care au pierderi mari și consumuri tehnologice mari.
Ucrainenii ne-au demonstrat că o rețea de transport vastă are multe vulnerabilități și riscul ca aceasta să fie deteriorată este foarte mare.
Lecția Ucrainei
Este adevărat că motivele ucrainenilor sunt altele decât cele din România, de mai bine de trei ani, țara este atacată zilnic de Federația Rusă. Dacă Rusia a atacat sistemul energetic ucrainean arătând cât este de fragil și Ucraina a atacat elemente din industria energetică rusească arătând ca și nici aceasta nu este rezilientă.
Soluțiile găsite de ucraineni sunt de atomizare a producției și de minimizare a transportului energiei către consumatori.
O altă lecție pe care trebuie să o învățăm de la Ucraina este și aceea de a regândi sistemele de asigurare a energiei termice.
Un alt motiv pentru a schimba vechea filosofie comunistă a sistemului energetic național este acela de a renunța la conducerea ministerială a marilor companii și combinate energetice, de a renunța la numirile nu întotdeauna fericite ale consiliilor de administrație și supraveghere și a directoratelor, de a renunța la butaforia căreia îi zicem piață de energie.
S-a demonstrat că companiile de stat se dezvoltă mult mai greu decât companiile private. S-a demonstrat ca transparența din companiile de stat nelistate la bursă este un motiv de proliferare a corupției.
Care ar fi soluția fiabilă
Autosuficiența energetică individuală și locală pe care o observăm în special în zonele de conflict din Ucraina și experimentată și de către vestul Ucrainei arată o reziliența mult mai mare ai sistemului energetic național.
Această autosuficiență energetică este rezultatul indisponibilizării multor capacități de producție mari, a distrugerii rețelelor de transport sau distribuție sau a sistemelor de transformatoare.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
