Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a transmis Curții de Justiție a Uniunii Europene, la 1 septembrie 2026, că renunță la sesizarea „Lin III”, formulată într-un dosar în care prima instanță a reținut un prejudiciu de 7,2 milioane de lei din rambursări de TVA.
Potrivit informațiilor redacției, judecătorii Andrei – Cosmin Mitrache și Luminița Criștiu – Ninu ar fi votat pentru renunțare, iar judecătoarea Rodica Aida Popa, care semnase trimiterea inițială, ar fi formulat opinie separată. Ordonanța de radiere confirmă demersul ÎCCJ. Instanța condusă de Lia Savonea nu a răspuns solicitării trimise de redacție la 6 noiembrie.
Pe 5 iunie 2025, Completul nr. 10 al Secției penale a Înaltei Curți a decis să sesizeze CJUE și să suspende judecarea apelurilor din dosarul 682/2/2016. Cererea, datată 18 iulie 2025, a ajuns la Luxemburg pe 21 iulie și a fost înregistrată sub numărul C‑496/25, cu denumirea „Lin III”. Completul ceruse o procedură accelerată, invocând atât nevoia de a lămuri interpretarea dreptului Uniunii în mai multe cauze penale, cât și durata procesului în care erau implicați cei 11 inculpați vizați de trimitere.
Un an mai târziu, pe 21 iulie 2026, grefa CJUE a trimis Înaltei Curți hotărârea „Lin II”, pronunțată cu cinci zile înainte, și a întrebat dacă, în lumina ei, instanța română își mai menține cererea. Pe 1 septembrie, ÎCCJ a comunicat prin sistemul e‑Curia că „nu intenționează să mențină această cerere de decizie preliminară”. Pe 19 octombrie, președintele CJUE, Koen Lenaerts, a radiat cauza în temeiul articolului 100 din Regulamentul de procedură al Curții.
Ordonanța consemnează răspunsul ÎCCJ, fără să prezinte motivele pentru care completul a renunțat la întrebări.
Cine ar fi votat
Cererea inițială poartă semnăturile judecătoarelor Rodica Aida Popa, Oana Burnel și Simona Elena Cîrnaru. Popa prezida completul. Burnel s-a pensionat pe 15 iulie 2026, iar Cîrnaru pe 16 iulie, chiar în ziua pronunțării hotărârii „Lin II”. Andrei – Cosmin Mitrache promovase la Secția penală a ÎCCJ pe 10 iulie, de la Curtea de Apel Craiova, iar Luminița Criștiu – Ninu era deja judecătoare la instanța supremă.
Potrivit informațiilor redacției, Mitrache și Criștiu – Ninu le-ar fi înlocuit pe Burnel și Cîrnaru în acest dosar și ar fi format majoritatea care a decis renunțarea la trimitere. Popa ar fi susținut menținerea sesizării. În fișa ÎCCJ, ultima încheiere afișată la data documentării este cea din 5 iunie 2025, prin care instanța a dispus sesizarea CJUE și suspendarea judecății.
Dosarul de 7,2 milioane de lei
Dosarul a fost înregistrat în 2016 și a ajuns la Înalta Curte în apel, în noiembrie 2024. Potrivit cererii trimise la Luxemburg, Curtea de Apel București a dispus, pe 7 octombrie 2024, achitarea inculpaților vizați de acuzația de asociere în vederea fraudei fiscale. Pentru frauda fiscală care ar fi constituit scopul asocierii, prima instanță a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripției și a reținut un prejudiciu de 7.208.216 de lei, reprezentând TVA rambursată. Acuzarea susținea că mai multe firme ar fi fost folosite într-un circuit de tranzacții fictive și facturi supraevaluate pentru a obține rambursările.
Pe segmentul descris în sesizare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a atacat exclusiv achitarea pentru asociere. Procurorul a susținut că erau întrunite elementele acelei infracțiuni și a cerut încetarea procesului și pentru această acuzație, din cauza prescripției. Distincția explică prima întrebare adresată CJUE. Înalta Curte voia să știe dacă asocierea în vederea fraudării TVA poate intra, prin ea însăși, sub incidența normelor europene de protecție a intereselor financiare ale Uniunii, independent de realizarea fraudei urmărite.
Ce a lămurit „Lin II”
A doua întrebare din „Lin III”, formulată pentru situația în care răspunsul la prima ar fi fost afirmativ, privea calculul prescripției. ÎCCJ întreba, între altele, dacă trebuie să lase neaplicată interpretarea națională mai favorabilă inculpaților, potrivit căreia actele de procedură efectuate înainte de invalidarea normei privind întreruperea prescripției își pierd efectul întreruptiv. Instanța invoca și interdicția de a combina legi penale succesive pentru a crea o a treia regulă, precum și ipoteza în care prescripția ar fi fost deja împlinită potrivit interpretării naționale.
În „Lin II”, Marea Cameră a CJUE a stabilit că, în cauzele privind fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii, instanțele române trebuie să lase neaplicat standardul național care înlătură retroactiv efectul întreruptiv al unor acte de procedură legal efectuate. „Lin II” a lămurit astfel mai multe aspecte de prescripție ridicate și în „Lin III”. Întrebarea distinctă despre infracțiunea autonomă de asociere a rămas fără un răspuns în cauza C‑496/25. Radierea a închis procedura de la Luxemburg.
Soluționarea apelurilor din dosarul românesc revine Înaltei Curți.



