Avem un nou Președinte care va genera o nouă Strategie Națională de Apărare (SNAp) și vom avea un nou Guvern care va genera un nou Program de Guvernare! Industria energetică are câteva probleme majore care trebuie rezolvate urgent de noii decidenți pentru a preveni orice mișcare de stradă!
”Nu este o criză superficială, este o criză profundă. Este o criză de leadership, este o criză de viziune, este o criză de valori, este o criză de strategie şi chiar şi de tactică politică” este un citat dintr-un interviu dat de Valeriu Stoica în noiembrie 2021. Nu este prima dată când folosesc acest citat, care (din nou) descrie realitatea imediată.
Un echilibru între geopolitică și politică trebuie să existe!
Situația economică și implicit cea energetică sunt critice. Dar înainte de ele, cea politică este … sub orice critică! Mesajele date de scrutinele din noiembrie și decembrie 2024 nu au fost înțelese de către politicieni. În mai 2024 este clar că ne-a trecut glonțul pe la ureche. Speranța este mare azi, dar dacă va fi înșelata în următoarele luni, parcă văd că vor ieși oamenii în stradă și ceea ce nu își dorește nimeni! Politicienii trebuie să înțeleagă că sobolănimea trebuie să fie eliminată, că interesele grupurilor de presiune trebuie să fie extirpate.
Probabil Președintele Dan a început să-și facă echipa. Împreună cu ea are de rezolvat, pe langă problemele politice, trasarea liniilor directoare ale viitoarei Strategii Naționale de Apărare (SNAP), care conform legii, trebuie să o prezinte în fata Parlamentului în următoarele luni. Această Strategie trebuie să includă și problematică industriei energetice naționale. Acum cinci ani, dupa ce Președintele Iohannis a elaborat SNAp pentru cel de-al doilea mandat, am scris că era loc de mai bine. Am citit programul de Guvernare ce a urmat și am analizat agenda ministrului de atunci Virgil Popescu, întrebându-mă retoric „Ce se întâmplă cu cei care nu respecta Strategia Naționala de Apărare?” Am văzut: Popescu a devenit europarlamentar în loc să raspundă pentru politicile sale dezastruoase.
Prima problemă gravă este ca Ministerul Energiei (care normal și logic ar trebui comasat cu cel al mediului) trebuie să fie parte a CSAT! Argumentele nu le reiau deoarece au fost scrise acum 15 luni într-o analiză.
România este parte dintr-un sistem european de productie și transport de produse energetice, este interconectata cu Turcia (prin Bulgaria), cu Serbia, cu Republica Moldova și Ucraina, se proiecteză interconexiuni energetice pe sub Marea Neagră cu state din zona Mării Caspice și Munților Caucaz. România este un important coridor de transport către și dinspre Ucraina, este coridor de transport nord – sud, ambele cu aplicații militare. În România, Statele Unite vor exporta noua tehnologie nucleară a SMR-urilor. Nu uităm și Proiectul ALFRED (Advanced Lead Fast Reactor European Demonstrator), tot un SMR care are răcire cu plumb, ce se dezvoltă la Mioveni, la care mai participă Italia și Cehia. Nu se poate ca în SNAp să nu existe această problematică a geopoliticii energetice. Jucătorii externi importanți sunt Rusia, China, Ucraina, Turcia și Azerbaijanul, Ungaria, Austria și Germania. Problematica se poate extinde și către spațiul MENA (Orientul Mijlociu și Nordul Africii). Dar energie înseamnă și transporturi, deci problematica se extinde la întreg spațiul european.
Cel mai evident lucru este că dacă unii (nespecialiști) vorbesc despre independență energetică, aceasta nu poate exista în actuala configurație geopolitică, subiect pe care l-am tratat cu mulți ani în urmă, introducand termenul de „smart dependency”, o noțiune pe care nimeni dintre decidenți nu a luat-o în seamă. De asemenea, UE trece încă din 2021 printr-o criză energetică severă. Sistemele energetice ale țărilor componente trebuie cunoscute de decidenți, la fel și cauzele care au generat criza, pentru ca România să aibă un cuvânt de spus în Consiliul ministrilor energiei al UE.
Energia trebuia să fie o prioritate a tuturor guvernelor.
De-a lungul anilor am scris despre programele de guvernare ale guvernelor care s-au succedat. În primul articol, scris acum cinci ani pe această temă, spuneam că acestea trebuie să fie generatoare de politici care să se subordoneze strategiei generale cuprinse în SNAp. De fiecare dată nu a fost așa! Toate programele de guvernare (nu mă refer la propuneri) au fost niște documente scrise pe genunchi, doar pentru a se respecte legislația, să fie trecute prin Parlament și pentru ca să fie laudați viitorii ministri. Nici un program de guvernare nu a fost respectat în totalitate, unele neavând nici un punct din atins. (Am o colecție de programe de guvernare începand cu 2008, de când mă ocup exclusiv de energie.) Acestea au fost racordate mai puțin la angajamentele europene pe care România trebuie să le respecte. În 2020 sigura linie directoare era PNIESC-ul (planul național integrat în energie și schimbări climatice), care a ținut loc o lungă perioadă de Strategie Energetică și care a tot fost revizuit nu demult. Apoi a intervenit și PNRR-ul (numit de mine planul național de rateuri și regrete), care ar trebui revizuit din când în când.
Vedem că există o fluiditate a situației regionale și naționale, de aici rezultând că trebuie să avem o Strategie Energetică care trebuie revizuită de câte ori este nevoie.
Citește și: CSM explică de ce a încălcat legea privind alegerea șefului instanței supreme
A doua problemă gravă este crearea de echipe competente care să conduca Ministerul Energiei, Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (fostul ANRM). Echipa ministerială ar trebui să genereze consilii de administratie (și supraveghere) și directorate competente în companiile de stat care dețin peste 70% din producția de energie electrică și peste 45% în producția de gaze naturale și care detin monopolul transportului de energie. Atenție, aceste persoane nu trebuie să fie din partida rusă din energie! … și nici parte din corupția din energie! Sper ca cohorta de juriști care se cred energeticieni să dispară, să nu mai desființeze posturile de directori de producție în detrimentul directorilor de resurse umame sau directorilor de direcții juridice, fiecare având alocate mașini cu șoferi, secretare … (Eu înțeleg foarte bine rolul fiecărei meserii dar fiecare trebuie să își aibă locul pe care îl merită!)
A treia problemă gravă trebuie să aibă rezolvarea pornind de la planificarea viitorului mix energetic național, unde energia termică să-și găsească locul cuvenit, în toți acești ultimi ani fiind tratată cu indiferența neprofesioniștilor. De aici ar rezultă câteva provocări structurale.
La nivel structural trebuie gândită o nouă organizare a companiilor de stat care au ca obiect de activitate producția de energie electrică și producția de gaz. Transgazul și Transelectrica, după exemplul Franței, trebuie să fie sub autoritatea Ministerului Energiei. De asemenea Dispeceratul Energetic Național trebuie să fie sub autoritatea Ministerului Energiei. OPCOM-ul (piața de energie electrică) trebuie să fie scos de sub autoritatea Transelectrica și gândită o formă de organizare aptă pentru a garanta o piață liberă. Asta trebuie făcută cât mai repede deoarece la sfârșitul lunii iunie 2025 expiră mecanismul de plafonare și subvenție, după cum am explicat într-un articol anterior deoarece ne putem aștepta la o creștere nejustificată a prețurilor. Într-unul din articolele de pe PressHub mă întrebam: care este partea rușilor din piața de energie?
Rezultă că a patra problemă gravă ce trebuie rezolvată urgent este regândirea legislației privind piața energiei.
Într-un alt articol semnalam că odată cu închiderea pentru retehnologizare (pentru trei ani) a Reactorului 1 de la Cernavodă, este posibil ca România să intre în apcalipsa energetică. Nu va fi în 2026 ci de la 1 ianuarie 2027. Până atunci nu va fi finalizată nici o investiție în energia securitară pentru a umple golul de 720 de MW. Acest fapt se datorează legislației extrem de proaste ce se referă la achizițiile necesare noilor investiții planificate în special în centrale pe gaz, singurele care se pot realiza mai repede. De aici rezultă a cincea problemă urgentă a sistemului energetic: simplificarea legislației privind achizițiile.
Ultima problemă gravă pe care o semnalez este de a păstra un echilibru între energia securitară și energia regenerabilă intermitentă. Este fals ceea ce se spune de către cei ce se autointituleaza „specialiști” și care nu sunt ingineri: energia regenerabilă este ieftina. Eu afirm de mult timp că energia regenerabilă intermitentă este și mai scumpă și extrem de nesigură. Aceasta problemă se poate rezolva prin simplu: prin autosuficiența energetică bine calculată în a nu dezechilibra rețelele de distribuție și transport prin folosirea resurselor locale / regionale care pot fi altele decat solarul și eolianul, care evident nu sunt excluse.
Urgențele industriei energetice sunt mai multe …
Enumerarea de mai sus reprezintă doar primele măsuri urgente care trebuie luate pentru stabilitatea funcționării sistemului energetic, pentru a nu trece prin ”rușinea spaniolă” și a avea prețuri acceptabile la gaze și electricitate.
Evident că mai sunt si alte probleme ce trebuie depășite. Ar trebui să urmeze o revigorare a industriei de apărare. Aceasta nu poate funcționa fără energie. Domeniul construcțiilor va avea nevoie de un surpus energetic. Ambele industrii sunt energofage, gândindu-ne la producția de arme și munitii sau de ciment. Este firesc ca România să ajute Ucraina. Ajutorul poate fi în energie sau la reconstrucția efectivă a infrastructurilor distruse de Federația Rusă. Azi nu avem capacități disponobile să acopere aceste potențiale cereri. Trebuie făcut ceva urgent!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
