Începând din luna decembrie a anului trecut s – a repus pe tapet, ca o ciorbă reîncălzită, problema relațiilor româno – ruse. Majoritatea părerilor exprimate pe Tik – Tok sau pe alte canale de social – media sunt cam puerile. Din acest motiv este necesară o scurtă rememorare istorică.
Ascensiunea Rusiei ca mare putere a început abia odată cu domnia lui Petru cel Mare
Tot atunci, datorită alianței cu domnul Moldovei Dimitrie Cantemir, putem vorbi despre primele relații directe cu Rusia. Jocul oarecum dublu practicat de Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu cu otomanii pe de o parte și cu austriecii pe de altă prte, au determinat instaurarea domniilor fanariote.
La 2 decembrie 1779, ca efect al Tratatului de pace de la Kuciuk Kainargi din 21 iulie 1774, a fost înființată la București prima reprezentanță diplomatică permanentă pe teritoriul Principatelor Dunărene, care aparținea Rusiei. Înființarea consulatelor Marilor Puteri în capitalele celor două principate, la sfârșitul secolului 18, semnifica recunoașterea autonomiei lor.
Tot în aceeași perioadă, au avut loc pe teritoriul nostru unele dintre cele mai mari bătălii între ruși și turci. Nu degeaba unul din titlurile nobiliare ale lui Aleksandr Suvorov era conte de Râmnic, datorită luptei de la Râmnicu – Sărat, câștigată de el în octombrie 1789.
Din păcate, comportamentul trupelor rusești cu populația civilă a fost la fel de brutal cum a fost și ulterior.
În 1812, Rusia ar fi vrut să ne anexeze de tot, dar am avut noroc cu invazia lui Napoleon
Rusificarea Basarabiei (Moldovei de Est) a fost foarte dură, teritoriul fiind organizat în gubernii. Finlanda, încorporată în 1809 avut o situație mai bună, fiind un ducat autonom în cadrul imperiului.
Tudor Vladimirescu și Eteria s -au încrezut în promisiunile mincinoase ale rușilor când au început mișcarea din 1821.
Ocupația rusească din timpul lui Pavel Kiseleff, a fost la fel de nocivă, chiar dacă pe plan politic prezența generalului rus a aut un efect pozitiv. Se poate spune că a fost singurul rus care a făcut ceva bun pentru noi.
Înăbușirea revoluțiilor din 1848 din Estul Europei a fost opera trupelor țariste. La fel ca până la Războiul Crimeii trupele și administrația țaristă au avut același comportament de satrap asiatic.
Acest război a avut un efect benefic pentru noi, fiind unul dintre principalii factori care au faclitat Unirea de la 1859
Primul tratat bilateral încheiat în 1860, de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, a fost cel cu Rusia țaristă
Din punct de vedere practic era ” Convenția telegrafică ” sau ” Aranjamentul telegrafic” româno-rus ”.
La începutul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, relațiile româno-ruse au fost bune, dar se vor răci ca rezutat al sprijinului acordat de domnitor insurgenților polonezi în 1863. Abdicarea lui Cuza și înlocuirea lui cu Carol de Hohenzollern-Sigmaringen nu au avut un ecou pozitiv la Sankt Petersburg. Rusia a susținut masiv și tentativa de secesiune de la Iași din 1866.
Cu toate acestea, Consulatul General al Rusiei la București, a fost ridicat în vara anului 1868 la rangul de agenție diplomatică.
Îmbunătățirea relațiilor bilaterale a durat până în 1878
În urma războiului din 1877 – 1878, Rusia a jucat dublu și nu și-a respectat promisiunile. Șansa noastră a fost faptul că celelalte mari puteri nu prea vedeau cu ochi buni o putere prea mare.
A urmat Congresul de la Berlin din 1878, un fel de Război al Crimeii pe plan diplomatic.
Ca rezultat al comportamentului Rusiei, mulți oameni politici români vedeau cu ochi buni apropierea de Germania. În aceeași ordine de idei, s-a semnat, în 1883, tratatul secret cu Germania, Austro – Ungaria și Italia.
După 1917 noua putere sovietică ne – a confiscat tezaurul, iar în decembrie 1917, trupele rusești bolșevizate au încercat la Iași răsturnarea regelui și a guvernului. În perioada 1918 – 1919 noua Uniune Sovietică și – a coordonat eforturile cu Republica Ungară a Sfaturilor în scopul dezmembrării României Mari.
În decembrie 1947, URSS a impus abolirea monarhiei și instaurarea regimului comunist.
România a fost modelată ulterior după model sovietic
Cu sprijinul sovietic s-a creat în 1952 Regiunea Autonomă Maghiară (care a existat până în 1960, înlocuită până în 1968 de Regiunea Mureș – Autonomă Maghiară). Gheorghe Gheorghiu-Dej a început în anii 60 desprinderea de tutela marelui frate, ceea ce i – a atras moartea în 1964.
Nicolae Ceaușescu a continuat acest proces, culminând cu momentul invaziei Cehoslaovaciei din 1968.
Până în 1989 a continuat frăția sovieto – ungară împotriva României
Momentul 1989 marcat revenirea României în sfera de influență rusească. Marea șansă a României și a celorlalte țări din regiune a fost dezintegrarea URSS în decembrie 1991.
Venirea la cârma Rusiei a lui Vladimir Putin în 2000 a marcat începutul de restaurare a imperiului, proces devenit mai evident în 2008, în conflictul cu Georgia și în 2014, prin invazia Crimeii. Avantajele obținute de Rusia se datorează miopiei strategice a liderilor europeni, mai ales a fostei cancelare germane Angela Merkel. Până de curând și Donald Trump i-a facilitat lui Vladmir Putin toate acțiunile sale.
Dacă ne referim la noi, vedem că Rusia ne consideră unul din principalii ei inamici.
Dar, în ultimii 10 ani, metodele sale s-au rafinat
Principalele sale atuuri din punct de vedere geopolitic împotriva noastră sunt ortodoxia, energia, crima organizată Asistăm la o amplificare a retoricii anti-americane, anti-europene și suveraniste. În completare vine o corupție instituționalizată (facilitate de complicitatea justiției), birocrația exacerbată și clientelismul politic generalizat.
Toți acești factori au determinat prăbușirea încrederii în democrație.
Nivelul de educație, de cultură generală, de educație civică sunt foarte scăzute. Media socială se adrează mai ales oamenilor cu un nivel redus de educație și inteligență. O parte a clerului ortodox încurajează un climat de obscurantism medieval și de neîncredere în știință. Tot atitudinea unei părți a clerului a determinat absolvirea de orice vină a foștilor legionari.
Urmașii lor au și ei o viziune medievală asupra realității
Nu trebuie să ne mire faptul că în anii 50, sovieticii încercau să acrediteze ideea că noi suntem un popor slav, iar limba română este o limbă slavă.
Latinitatea noastră este unul din factorii care ne – au apărat cel mai mult în fața expansiunii ruse. Din păcate, în prezent s – au păstrat unele din miturile istorice din perioada comunistă. Probabil că și actualele manuale de Istorie și modul în care se predă această materie au contribuit la confuzia mentală a multor oameni.
Dar chiar și în aceste condiții, la nivelul opiniei publice predomină ideea că Rusia este o amenintare. Datorită acestor factori, ambasadorul rus Kuzmin are altă abordare. A efectuat numeroase vizite în țară, întâlnindu – se cu oameni politici locali, preoți, profesori universitari, etc. Fostul ministru de Externe Titus Corlățean a facilitat înființarea mai multor centre culturale ruse în România
Politica Rusiei are drept scop distrugerea încrederii oamenilor, pentru a îi împinge să se îndoiască de tot ce e în jurul lor
Diplomația rusă moștenește ideea imperială țaristă și comunistă conform căreia toate statele din jur trebuie să aibă acordul Moscovei pentru tot ceea ce fac în domeniul politicii externe și de securitate.
Avântul pe care îl are Rusia pe scena internă românească a fost mult facilitată de amatorismul, aroganța și miopia fostului președinte Klaus Johanis.
Chiar mai mult decât atât, unii dintre prietenii și foștii săi colaboratori au relații încă neclare cu rușii. Nu este încă foarte clar în ce măsură sunt penetrate serviciile secrete.
Acțiunile din ultimele zile arată că acestea au început să acționeze mai coordonat și mai eficient. Să sperăm că vor continua așa.
Un alt aspect la care trebuie să fim atenți este reluarea colaborării ruso – ungare împotriva noastră Expansionismul rusesc aparține fibrei lor naționale, iar comunismul nu a schimbat asta deloc.
Dacă mai mulți dintre noi vor înțelege asta, putem evolua. Dacă nu , vom behăi asiatic și mioritic.
” Omul fără duşmani e ca râul fără bolovani. ” – proverb românesc
” Este mai bine să ai o sută de duşmani în afara casei decât unul în casă. ” – proverb arab
” Lupul mai adoarme, dar duşmanul nu. ” – proverb albanez
” Mă pot încrede mai mult în dușmani cinstiți decât în prieteni falși. ” – Lorenzo de Medici
” Relaţiile cu un prieten fals expun la primejdii, în măsura încrederii pe care o avem în el. ” – Axel Oxenstierna
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
