Invazia care țintea Kievul: Borodianka, Bucha, Irpin în 2025. Bucha, septembrie 2025, memorialul viu al războiului

De-a lungul drumului, la intrarea în Bucha, pădurea de pini, cu arbori înalți și tulpini drepte și goale, cu coroanele suspendate cumva ca niște umbrele mari din ace, dau o notă distinctivă orașului de suburbie de lângă Kiev, păstrând totodată cumva o notă provincială și liniștită. Din păcate, această pădure rămâne periculoasă și accesul este interzis, deoarece procesul de deminare după invazia din 2022, nu a fost finalizat. Tragismul locului este adâncit de faptul că, în anii 1930, în timpul Marii Epurări staliniste, au mai existat gropi comune (cum este și pădurea de la Bykivnya, cel mai mare loc de înhumare a victimelor represiunii sovietice din Ucraina.

Suburbia Kievului ascunde un spațiu care a fost martor la suferințe de-a lungul generațiilor. Astăzi, în Bucha, viața încearcă să revină la normal: străzile sunt în reconstrucție, iar casele și blocurile avariate de invazie sunt renovate de echipe locale și internaționale. Unele clădiri păstrează încă urme ale invaziei și memoria traumei revine dar dorința de a merge înainte rămâne neschimbată.

Bucha în martie, 2025

În prima fază a invaziei la scară largă a Rusiei, în 2022, Bucha era importantă strategic pentru forțele rusești, fiind situată imediat lângă Aeroportul Hostomel (Antonov) și pe ruta principală spre capitala Kiev, servind astfel ca un punct esențial de logistică, iar cucerirea era esențială pentru avansarea rapidă în încercarea de a încercui și ocupa capitala.

Masacrul din Bucha, din martie 2022, a rezultat cu moartea a sute de civili. Conform procuraturii ucrainene și rapoartelor ONU, un număr semnificativ de victime au fost descoperite. Până în ianuarie 2024, autoritățile ucrainene au raportat peste 1.400 de cadavre de civili găsite în regiunea Kiev, majoritatea în Bucha și în zonele învecinate.

Doar în Bucha, bilanțul stabilit de autoritățile locale a depășit 400 de civili uciși.

Organizațiile pentru drepturile omului, precum Human Rights Watch și Amnesty International, au documentat cazuri de execuții sumare, tortură și viol, stabilind că forțele ruse (în special Brigada 64) sunt responsabile pentru aceste atrocități.

Curtea Penală Internațională a deschis o investigație privind presupusele crime de război și crime împotriva umanității comise în Ucraina, iar Bucha reprezintă o parte esențială a acestei anchete. Aceasta colectează dovezi, identifică suspecți și, potențial, va emite mandate de arestare împotriva celor responsabili. De asemenea, misiunea ONU a documentat și verificat sistematic execuțiile sumare din Bucha.

Documentarea crimelor de la Bucha și a atrocităților din regiunea Kiev a costat viața unor jurnaliști care lucrau ca non-combatanți și care au luat interviuri și au documentat activitățile civililor și a personalului militar înainte de invazie și după.

Max Levin, colaborator Reuters, a dispărut pe 13 martie 2022, iar cadavrul său, alături de cel al însoțitorului său, Oleksiy Chernyshov, a fost găsit pe 1 aprilie 2022 în apropierea satului Huta-Mejyhirska. Investigațiile, inclusiv cele realizate de Reporteri Fără Frontiere (RSF), au indicat că Levin a fost executat deliberat de forțele ruse cu două gloanțe, moartea sa fiind considerată o crimă de război îndreptată împotriva libertății presei și a documentării adevărului.

Cimitirul din Bucha, la fel ca majoritatea cimitirelor din Ucraina, reflectă acum realitatea războiului: numeroase morminte noi, au pe lângă flori și cruci steaguri mari, indicând persoane căzute pe front sau decedate după invazia din 2022. Această pată mare de culoare albastru-galbenă domină peisajul, iar steagurile în care bate vântul cu putere, încarcă liniștea dintre morminte făcând-o și mai apăsătoare.

Dincolo de pietrele funerare, spre câmp, se întinde o mare de cruci simple din fier, purtând doar câte un număr. Acestea marchează locul de veci al persoanelor neidentificate, găsite în groapa comună din fața bisericii Sf. Andrei, din centrul orașului Bucha.

La unele cruci sunt lăsate bucăți de jucării, flori, obiecte personale sau poze. Acestea nu aparțin neapărat defuncților, ci reprezintă un omagiu lăsat în urma unei căutări din partea celor care nu și-au mai regăsit rudele.

Monumentul comemorativ (ridicat în 2024) se află în curtea Catedralei Sfântul Apostol Andrei din oraș. Biserica încă poartă urme vizibile de la impactul cu obuze și artilerie, acestea fiind lăsate ca mărturie. Chiar în fața ei, terenul a fost folosit de forțele ruse pentru a săpa o groapă comună, deoarece, în timpul ocupației, armata interzisese orice fel de ceremonii și înmormântări.

La exhumare, reacția oficială a Organizației Națiunilor Unite (ONU), imediat după retragerea forțelor ruse, a fost una de condamnare fermă, solicitare de investigare urgentă și șoc.

Secretarul General al ONU, António Guterres, s-a declarat „profund șocat de imaginile civililor uciși în Bucha” și a cerut o anchetă independentă care să garanteze o răspundere efectivă. Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) a confirmat că echipa sa de monitorizare a început imediat să adune informații, subliniind necesitatea de a păstra dovezile pentru a sprijini investigațiile Curții Penale Internaționale.

ONU a cerut transparență, o investigație rapidă și independentă și tragerea la răspundere a celor vinovați, considerând descoperirea un semnal de alarmă privind atrocitățile comise împotriva civililor.

Yablonska Street – după 3 ani

Conform arhivelor municipale și verificărilor efectuate de RFE/RL,130 de persoane au fost ucise pe această stradă, în perioada 2-6 martie, cu un vârf de violență în primele zile, (între 3 și 15 martie 2022.)

Investigația RFE/RL, bazată pe supraveghere video, înregistrări de drone și mărturii ale supraviețuitorilor, a stabilit că strada a fost scena uciderilor sistematice de civili, confirmând că violența a fost concentrată în perioada de la începutul până la mijlocul lunii martie.

Pe lângă uciderile în masă, investigațiile au stabilit că forțele ruse din Bucha au desfășurat o campanie de epurare politică și militară țintită. Soldații ruși mergeau din ușă în ușă, interogând și căutând civili pe care îi suspectau de rezistență sau influență, inclusiv membri ai Apărării Teritoriale, veterani din Donbas, jurnaliști, activiști și lideri locali. Multe dintre cadavrele găsite pe Strada Yablonska și în gropile comune erau ale unor bărbați civili care fuseseră torturați, cu mâinile legate la spate și executați, indicând faptul că nu au murit în lupte, ci în urma unei astfel de operațiuni. Cadavrele au stat pe stradă unele câteva săptămâni fiind sfâșiate de câinii din oraș. În tot acest timp, militarii ruși circulau prin zonă fără probleme. Azi, Yablonska arată aproape ca o stradă normală, dar dacă te apropii de gardurile din tablă sau de zidurile pereților, se poate vedea că urmele de la atac au ciuruit mare parte din ele. Nu există nici o proprietate pe stradă, fără urme vizibile.

Memorialul de la nr.144, Yablunska Street

Unul dintre locurile cele mai tulburătoare din Bucha este clădirea cu nr. 144, unde în prezent își desfășoară activitatea un centru care susține cursuri și calificări tehnice. În 2022, Regimentul 234 rus și-a stabilit cartierul general. În această clădire era improvizat un spital, camere de interogatoriu și tortură în beci și ca loc de detenție pentru civilii pe care nu îi considerau periculoși.

Aici au fost aduși și executați opt bărbați, membri ai gărzilor voluntare și luptători, capturați. Inițial, aceștia se ascunseseră, neînarmați, într-o casă de pe strada Yablunska. După ce unii dintre ei au fost interogați și torturați, au fost executați în spatele clădirii. Corpurile lor au rămas acolo timp de două săptămâni după execuție și au fost descoperite abia după retragerea forțelor ruse. Acest loc a fost transformat acum într-un memorial.

Stând lângă un memorial atât de recent, este imposibil să-l compari cu altele, istorice deși mintea încearcă să îl încadreze la ceva din trecut. Din păcate, acesta este un memorial ”viu”: războiul încă nu s-a încheiat. Obiectele și mesajele lăsate printre pomi, ghivecele de flori și lucrurile noi, atestă faptul că totul a fost acum puțin timp, ceea ce îl face și mai ”real”, și mai îngrozitor.

Memorialul este improvizat și se află ascuns în spatele clădirii. Accesul, similar cu o scurtătură între străzi, te duce cumva la locul faptei, direct. Urmele de gloanțe se văd încă pe scările de lângă zic (unde sunt multe lumânări lăsate) și în pereții pe care sângele a fost acoperit de vopseaua galben-albastră.

Aceast loc, m-a forțat să mă întreb, cu groază: oare nu se întâmplă exact aceleași lucruri chiar acum, în zonele de conflict sau sub ocupație, în spatele unui zid oarecare?

Câte gropi comune se sapă chiar acum, și câți civili sunt executați în aceste clipe, după modelul atrocităților de la Bucha?

Memorialele ar trebui să existe în trecut. Din păcate, în Ucraina, nu e cazul.

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți PressHUB și pe Google News!