În urma crimei din Timiș, mai multe voci din spațiul public, reunite în jurul petiției „Legea Mario” au cerut reducerea vârstei de răspundere penală de la 14 la 10 ani pentru omor premeditat. Luni, Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a anunțat crearea unui grup de lucru care să dezbată modificările legislative privind răspunderea penală a minorilor. Totuși,un număr de specialiști susțin că scăderea răspunderii penale reprezintă mai pericole pentru societate pe termen lung.
Contactați de PressHUB, Vlad Zaha (specialist în criminologie publică intervenționistă) și Gabriela Groza (avocat și psiholog) au oferit perspective alternative cu privire la problemele din jurul „Legii Mario”.
Problema aplicării: Când are un copil discernămânnt și când nu?
Vlad Zaha susține că propunerile din petiția „Legii Mario” sunt neclare, deoarece solicită coborârea pragului de răspundere penală doar pentru infracțiuni grave. Asta ar putea duce la o disonanță legislativă, în care prezumpția lipsei de discernământ s-ar putea aplica în unele cazuri, dar nu și în cele mai grave.
„ Să luăm un exemplu prin absurd în care un omor este comis de un minor de 10 ani, care ulterior omuciderii, fură portofelul victimei. Teoretic, pentru infracțiunea de furt, statul ar prezuma că nu are discernământ – dar pentru infracțiunea de omor, că ar putea avea totuși discernământ.”
El mai avertizează că astfel de prevederi se izbesc de mai multe obstacole, inclusiv constituționale.
„O astfel de modificare de lege ar fi, cel mai probabil, imposibil de adoptat ori neconstituțională, sau ar putea duce chiar la pierderea de procese în instanțele europene.”
Expunerea copiilor la sancțiunile statului nu va da mai multă siguranță. Dimpotrivă
Conform criminologului, aplicarea pedepselor penale minorilor reprezintă, adesea, o rampă de lansare a copiiilor expuși în lumea infracțiunilor.
„Copiii trebuie protejați de latura punitivă a statului, pentru că inclusiv o simplă experiență cu polițiști, procurori, medici legiști, judecători sau în cel mai rău caz, centre de detenție, îi poate face pe copii să devină ceea ce numim ‘infractori de carieră’.
Adică, dacă etichetăm oficial un copil drept hoț, îl închidem sau plasăm lângă alți hoți, avem toate șansele ca toată viața lui să fie un hoț și să împrumute și din alte comportamente infracționale – asta este pe scurt una dintre cele mai relevante descoperiri criminologice, teza etichetării.”
Viitori criminali irecuperabili
El a mai avertizat că împingerea copiiilor spre acea zonă infracțională are anse mari să îi transforme în criminali irecuperabili.
„Este cvasi-unanim acceptat în comunitatea științifică că pedepsele penale, mai ales pentru copii/minori, nu reușesc nici să descurajeze infracțiunile, nici să repare răul făcut, nici să reabiliteze (efectul este chiar invers) – tot ce fac pedepsele penale este să incapaciteze (adică să taie din prospectele/șansele vieții sau să închidă propriu-zis după gratii) și respectiv să ofere o oarecare retribuție (un fel de răzbunare pentru societate).
În uriașa majoritate a miilor de cazuri de copii care ar ajunge la porțile justiției pentru fapte deloc grave, am avea doar garanția că vor ieși mult mai rău decât au intrat.”
Până și alternativele sunt supra simplificate și nerealiste
Zaha a elaborat acordând exemplul a două soluții optime: expertizarea fiecărui caz individual sau reducerea pragului pentru orice infracțiune. Totodată, a atras atenția că și aceste soluții „mai corecte legislativ” sunt incomplete.
„ Ambele ‘soluții’ alternative sunt însă anti-științifice, reducționiste, și putem spune cu certitudine din dovezile altor țări că pot genera mai multă suferință decât ar reuși să prevină. Pericolul principal este tocmai că pornim de la o tragedie care se produce o dată la (zeci de) ani și că am ajunge la a atrage în sistemul de justiție mii de copii (inclusiv din clasele primare) pentru infracțiuni absolut minore.”
Se riscă suprasolicitarea sistemului de justiție
Un alt avertisment indicat este riscul suprasolicitării sistemului de justiție, care ar urma, în viziunea expertului, să fie suprasolicitat. Motivul ar fi faptul că, prin răspunderea penală, părinții ar putea depune plângeri pentru accidentări/conflicte superficiale dintre copii. Astfel de jocuri, de altfel normale pentru copii, sunt în contrast clar cu cazul actual, care este foarte grav, dar extrem de rar întâlnit.
„Fără un prag de răspundere penală, sau cu un prag mai redus, s-ar ajunge ca inclusiv pentru accidentări din jocuri copilărești (zgârieturi, loviri la v-ați-ascunselea), sau farse absolut banale (schimbarea unui ghiozdan cu alt ghiozdan) unii părinți să depună plângeri penale.
Cum ar fi ca un copil de 9 sau 10 ani să aibă o condamnare penală sau cazier pentru jocuri copilărești? Aceasta este o realitate dacă am deschide ușa penală către o populație de sute de mii de copii care sunt momentan prezumați a nu avea discernământ.”
Părerile la nivel de instituții internaționale
Imposibil descoperirile și părerile specialiștilor la nivel global (reprezentați de organismele internaționale) contrazic teza coborârii pragului.
„Comitetul pentru Drepturile Copilului din cadrul ONU, cel care veghează asupra respectării Convenției pentru Drepturile Copilului, pe care și România a semnat-o, transmite statelor semnatare că vârsta de răspundere penală nu ar trebui să fie scăzută în nicio circumstanță, dacă ea este deja de la 14 ani în sus.”
Dar, totuși, care ar fi soluțiile?
Contactată de PressHub, Gabriela Groza ( avocat și psiholog expert judiciar, cadru didactic din cadrul Universității Babeș Boylai din Cluj) a declarat că cea mai recomandată metodă este investirea în prevenție.
„Dacă ne dorim scăderea probabilității ca astfel de tragedii să se întâmple, trebuie să investim în prevenție. Să facem ceva cu copii de 7,8,9 ani când apar primele comportamente violente.
Direcțiile de Asistență Socială și Protecție a Copilului (care au atribuții pentru copii sub 14 ani care comit fapte penale) sa desfășoare programe, măsuri, să aibă specialiști formați constant. Să încercăm să evităm escaladarea violenței. S-a ajuns aici pentru ca nu s-a intervenit la timp.”
„Elefantul din cameră”: răspunderea penală nu i-a oprit pe doi dintre autori să comită fapta
Groza a indicat faptul că doar unul din cei trei autori ai crimei din Timiș nu răspunde penal. Ceilalți trei nu au fost descurajați de sancțiunile penale.
„Dacă cei ce susțin coborârea vârstei de răspundere penală sub 14 ani cred ca o astfel de măsură reduce infracționalitatea, să explice de ce răspunderea penală nu i-a oprit pe cei doi minori de 15 ani să comită crima. Din păcate, acești copii nu au fost opriți de pedeapsă. Pentru că pedeapsa penală nu modifică comportamentul infracțional.”
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
