De la începutul invaziei ruse din Ucraina, Marea Neagră a devenit una dintre cele mai periculoase regiuni maritime din lume, transformată într-un câmp minat care amenință nave civile, ecosisteme și vieți omenești.
Mine istorice din cele două războaie mondiale, muniții aduse de inundațiile provocate de distrugerea barajului Kahovka, dar și câmpurile minate plasate de Rusia și Ucraina au creat un război subacvatic ascuns, cu efecte transfrontaliere. În ultimii doi ani, au avut loc explozii lângă porturi din Ucraina și România, iar sute de mine au fost neutralizate de forțele navale ale țărilor riverane. Pentru a contracara pericolul, Turcia, Bulgaria și România au format un grup comun de deminare, menit să curețe apele, să apere libertatea de navigație și să protejeze infrastructura energetică din regiune (redacția Presshub).
„Război subacvatic ascuns: de ce Marea Neagră a devenit cea mai periculoasă regiune din lume”, a fost scris de jurnalista ucraineană Oleksandra Andrienko, cu participarea CFI, Agence française de développement médias, în cadrul proiectului Yak Vdoma Hub Bucharest, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din Franța.
Războiul subacvatic ascuns
Probabil toată lumea a auzit că minele din Marea Neagră sunt acum mai frecvente decât delfinii. Desigur, aceasta este o exagerare, dar știrile doar anunță că o altă mină a fost aruncată pe plaja Odesei sau că „amenințarea cu coarne” plutește spre țărmurile Turciei. Există chiar și postări pe rețelele de socializare despre explozia unei mine pe una dintre plajele din Batumi.
Toate acestea se datorează faptului că Marea Neagră, de la începutul invaziei extinse a Rusiei asupra Ucrainei vecine în februarie 2022, a devenit una dintre cele mai minate mări din lume și o adevărată zonă de război. Apele sale sunt pline de mine, iar cerul zumzăie de drone și rachete.
Situația este complicată și de faptul că în apele Mării Negre coexistă simultan mai multe surse de amenințare cu mine. Și vom încerca să ne dăm seama despre toate aceste realități mai târziu.
Minele istorice
În Marea Neagră și pe coasta sa, chiar înainte de invaziei extinse, s-au păstrat mine neexplorate și neexplodate, rămășițe ale perioadelor militare anterioare – în special, câmpuri de mine navale și muniții de mine din primul și al doilea război mondial.
Acest lucru a fost confirmat de Căpitanul de Rezervă de Grad I, adjunct al Șefului de Stat Major al Marinei Forțelor Armate ale Ucrainei (2004-2020) și în prezent expert asociat la Centrul pentru Studii Globale „Strategia XXI”, Andriy Rîzhenko.
„Pot spune că, de exemplu, forțele navale au găsit aceste mine marine și obiecte explozive în Crimeea practic în fiecare an până în 2014”, a remarcat expertul.
Astfel de mine pot fi atât mine de adâncimi, care sunt instalate pe fundul unui rezervor, de obicei la o adâncime de până la 60 de metri, cât și mine plutitoare, care nu sunt fixe și se mișcă liber în apă sub influența curenților, a vântului sau din cauza distrugerii lanțurilor de ancoră. Cercetările și monitorizarea efectuate de organizațiile de mediu și de forțele navale din regiune confirmă faptul că muniția istorică continuă să reprezinte o amenințare locală în zona Mării Negre.
Minele care au fost aduse în Marea Neagră după explozia de la Centrala Hidroelectrică de la Kahovka
Multe mine ar fi putut intra în Marea Neagră după explozia de la Centrala Hidroelectrică de la Kahovka din 6 iunie 2023, care a provocat o inundație masivă în cursul inferior al Niprului. Un val puternic de apă a râului a spălat pur și simplu fortificațiile și câmpurile de mine pe care rușii le instalaseră pe malul stâng al Niprului. Așadar, muniția, resturile și alte obiecte periculoase s-au deplasat în aval.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Forțelor Navale ale Forțelor Armate ale Ucrainei, Dmitri Pletenciuk, Niprul a fost minat destul de dens, iar după explozia hidrocentralei Kahovka de către ocupanți, „bineînțeles, apele înalte le-au spălat pe toate” în estuarul Nipru-Buz.
„Ultimele cifre oficiale anunțate de autorități sunt de patru sute de mine, dar acesta este un număr estimativ, având în vedere câte mine și dispozitive explozive au fost găsite în urma distrugerii centralei hidroelectrice de la Kahovka de către ruși, este dificil de calculat”, a remarcat el. „Numărul de mine va fi determinat doar în timpul operațiunilor de deminare din Marea Neagră. Experiența mondială în astfel de conflicte arată că aceasta este o treabă care va dura ani.”
Conform estimărilor misiunilor de mediu și umanitare, unele dintre obiectele explozive ar fi putut cădea nu numai în apele de coastă, ci și mai departe în Marea Neagră. Acest lucru crește riscul apariției de mine și obuze în gurile râurilor și în zona de coastă.
Acestea reprezintă nu numai o amenințare de explozie, ci și în cazul neutralizării mecanice a muniției, precum și al degradării lor treptate în apă, mercurul, antimoniul, arsenicul și alte metale toxice pot pătrunde în apă din ele.
Minarea zonei acvatice efectuată de Ucraina
În timpul invaziei extinse, Ucraina a folosit câmpurile minate ca măsură defensivă pentru a împiedica avansarea inamicului. Aceasta a inclus și amplasarea de mine în zonele de coastă și amplasarea controlată a minelor în zonele militare.
„Odată cu începutul războiului, utilizarea minelor a devenit foarte relevantă. Am amplasat câmpuri minate în Marea Azov și Marea Neagră. Acestea erau mine ancoră maritimă și mine anti-debarcare. În principiu, datorită acestui fapt, am reușit să împiedicăm debarcarea forțelor inamice în zonele Odesa și Mykolaiv”, spune Andriy Ryzhenko.
Tot el a adaugat că, câmpurile minate sunt încă în picioare, coordonatele lor sunt cunoscute de armata ucraineană și, după încheierea ostilităților, acestea pot fi dezactivate.
„Dar uneori se întâmplă ca furtunile să le rupă și să le arunce pe coastă, unde vor pluti în derivă. Un număr mic, dar se întâmplă. Conform surselor deschise, geniștii noștri navali au distrus peste o sută de mine maritime în zona Odesa”, a explicat expertul.
Plasarea de mine de către Rusia
Rusia utilizează pe scară largă mine marine în Marea Neagră din 2022: atât aruncarea aeriană a minelor în adâncimi, cât și plasarea de mine plutitoare de pe nave sau drone. În acest fel, se dorește blocarea accesului la porturile ucrainene, crearea de bariere în calea transportului maritim și provocarea de daune economice, de mediu și psihologice.
Utilizarea deliberată a minelor marine plutitoare de către Federația Rusă le transformă de facto în arme de acțiune fără discriminare, amenințând în primul rând transportul maritim civil și viața umană pe mare în întreaga zonă acvatică nu numai a Mărilor Negre și Azov, ci și a Strâmtorilor Kerci și „Mării Negre” (aceasta este denumirea generală pentru sistemele de strâmtori maritime care leagă Marea Neagră de alte bazine acvatice, care includ Bosforul și Dardanelele, alături de Marea Marmara).
Conform surselor deschise, observatorii internaționali și țările din regiunea Mării Negre au înregistrat sute de mine, multe dintre ele plutitoare, care au necesitat să fie neutralizate de forțele României, Bulgariei, Turciei și Ucrainei.
Citește și: Rusia distruge mediul din Ucraina. Și vecinii sunt afectați. Reacțiile chimice pe care nu le vedem
Lansarea de bombe ghidate pe Dunăre și Marea Neagră
„Rușii operează în Marea Neagră, la fel ca «husiții» în Marea Roșie. Acum, principala amenințare o reprezintă atacurile aeriene cu racheta Iskander-M din partea de nord a Crimeei. Racheta este foarte rapidă – 1,5 km pe secundă. Rușii lovesc portul Odesa, navele”, spune Andriy Ryzhenko.
Armata rusă folosește, de asemenea, intensiv bombe ghidate în atacuri de la sol. Potrivit părții ucrainene, în perioada 2024-2025, Rusia a lansat zeci de mii de astfel de muniții în operațiuni în toată Ucraina. Unele dintre aceste muniții sunt folosite pentru a mina căile de acces de coastă și pentru a ataca ținte maritime sau de coastă în Marea Neagră. În plus, au existat incidente care au implicat utilizarea de drone, atacuri aeriene și amplasarea de mine în bazinul hidrografic, inclusiv delta Dunării.
„Cu ajutorul aviației de luptă strategice, aceste KAB-uri sunt lansate pentru a împiedica coridorul cerealier din Ucraina către țările civilizate ale lumii. Ocupanții împrăștie în mod regulat aceste bombe de-a lungul Dunării și al Mării Negre. Serviciile noastre autorizate lucrează constant la acest aspect, detectându-le. Dar înțelegem că există un curent, există o deplasare a solului, există fluxuri și refluxuri. Acest obiect exploziv, pe care inamicul îl lansează pentru a avaria o navă civilă, poate pluti în derivă de-a lungul coastei. Și, prin urmare, este extrem de periculos. Este periculos să vizitezi acele locuri care sunt oficial închise cu semnale corespunzătoare”, a declarat Oleksandr Kharlov, prim-adjunct al șefului Administrației Militare Regionale din Odesa.
Mine plutitoare, riscuri transfrontaliere și incidente recente
Minele plutitoare pot călători pe distanțe lungi în săptămâni sau luni datorită curenților Mării Negre. Conform proiectelor independente de monitorizare, până în august 2025, aproximativ 105 mine plutitoare au fost descoperite în regiunea Mării Negre. În special, aproximativ 85 au fost găsite în largul coastei Ucrainei, 6 în România, 5 în Bulgaria, 5 în Turcia, 3 în Federația Rusă și 1 în Georgia (explozie lângă Batumi în februarie 2023).
Această circumstanță este un element transfrontalier separat al războiului și reprezintă o amenințare pentru locuitorii țărilor din regiunea Mării Negre – Bulgaria, România, Georgia și Turcia, precum și pentru navele a zeci de țări care utilizează porturile dunărene.
Până în prezent, au fost înregistrate 4 cazuri de explozii de mine la nave civile:
- nava de marfă uscată MV Helt (scufundată lângă Odesa, 3 martie 2022);
- nava de marfă uscată Seama (a explodat lângă Sulina, România, 20 septembrie 2023);
- petrolierul Ali Najafov sub pavilion liberian (a suferit de la explozia unei mine marine în largul coastei românești pe 15 octombrie 2023);
- vrachierul panamez Vyssos (a explodat la gura canalului Bîstroe în timp ce trecea prin portul Izmail de pe Dunăre, 28 decembrie 2023).
În plus, obiectele explozive din apa de mare vor rămâne o amenințare pentru o lungă perioadă de timp și pot afecta negativ mediul înconjurător n următorii ani și în viitorul îndepărtat și pot provoca tragedii umane.
Riscurile reprezentate de mine au dus deja la mai multe incidente tragice în rândul civililor din Ucraina și România. În timpul exploziei minei menționate mai sus pe vrachierul Vyssos, doi marinari au fost răniți. Există informații conform cărora un membru al echipajului a fost rănit în urma unei coliziuni cu o mină pe nava Seama. În august 2023, în România s-a raportat că o mină a explodat lângă debarcaderul din stațiunea Costinești – o persoană a fost rănită. Pe 10 august 2025, trei persoane au murit și doi turiști au fost răniți în regiunea Odesa din cauza exploziilor minelor plutitoare.
Minele sunt adesea aduse de valuri în regiunea Odesa. Potrivit lui Ivan Rusev, ecologist și șef al departamentului științific al Parcului Național Natural Tuzlivski Limany, chiar înainte de invazia la scară largă, Rusia a lansat aproximativ o mie de mine antinavă în partea de nord-vest a mării pentru a bloca navigația. Din 2022, cel puțin 18 mine au fost descoperite și neutralizate în parcul național.
Unele dintre mine au fost, de asemenea, eliminate de forțele navale ale țărilor de coastă. Marinele române și bulgare raportează zeci de mine pe care le-au detonat în cadrul unor acțiuni comune cu Turcia. Cel mai recent incident a avut loc pe 22 august în largul coastei Ucrainei – o unitate a Marinei Ucrainene a distrus două mine marine prin detonare controlată.
Citește și: Rusia distruge mediul din Ucraina. Apa contaminată: risc de epidemii, recolte puține, risc de foamete (II)
Aliații Mării Negre în lupta împotriva amenințărilor reprezentate de mine
Pe 11 ianuarie 2024, Turcia, Bulgaria și România au înființat un Grup de lucru comun pentru distrugerea minelor, semnând un acord pentru dezamorsarea în comun a minelor marine care au reprezentat o amenințare pentru transportul maritim din Marea Neagră de la începutul războiului din Ucraina.
Ideea creării unei astfel de „inițiative trilaterale” a fost exprimată pentru prima dată de miniștrii apărării a statelor membre NATO pe 12 octombrie 2023. La acea vreme, ministrul bulgar al Apărării, Todor Tagaryov, a declarat că scopul operațiunii ar fi crearea unei zone de securitate fără mine pentru a proteja navele care transportă exporturi ucrainene.
Și deja în 2024, ministrul turc al Apărării, Yasar Guler, a anunțat că memorandumul prevede crearea unui grup operativ de contramăsuri împotriva minelor între cei trei aliați NATO pentru a combate minele în derivă.
„Am decis împreună să semnăm un protocol între cele trei țări pentru a combate mai eficient amenințarea reprezentată de minele din Marea Neagră, prin îmbunătățirea cooperării și coordonării strânse existente”, a declarat Guler la o conferință de presă la Istanbul cu ministrul român al Apărării de atunci, Angel Tâlvar, și ministrul adjunct al Apărării din Bulgaria, Atanas Zaprianov.
În urma invaziei extinse a Ucrainei de către Rusia, echipele de scafandri militari români, bulgari și turci au curățat în mod regulat minele aflate în derivă în apele lor. Această forță de deminare nu va fi considerată o operațiune NATO, dar va fi prima acțiune comună majoră a aliaților de la Mării Neagră de când președintele rus, Vladimir Putin, a ordonat o invazie extinsă asupra Ucrainei în februarie 2022.
Anul acesta, România, Bulgaria și Turcia intenționează să își extindă grupul operativ comun de deminare a Mării Negre. Acest lucru a fost anunțat de noul ministru al Apărării al României, Ionuț Moșteanu.
Țările vor include în grup unități de patrulare pentru a proteja instalațiile energetice și rutele comerciale maritime de posibile atacuri ale Rusiei.
Potrivit lui Moșteanu, Marea Neagră va rămâne un „câmp de luptă” pentru Rusia, așa că aliații regionali trebuie să își consolideze măsurile de descurajare.
„Trebuie să protejăm infrastructura energetică, comerțul maritim și libertatea navigației. Acestea sunt obiectivele noastre și le vom apăra”, a subliniat ministrul.
Articolul a fost creat cu participarea CFI, Agence française de développement médias, în cadrul proiectului Yak Vdoma Hub Bucharest, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din Franța.
Autor: Oleksandra Andrienko
Articolul original: „Război subacvatic ascuns: de ce Marea Neagră a devenit cea mai periculoasă regiune din lume”
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
