Minele marine din Marea Neagră, lăsate în urma războiului, au devenit o amenințare ecologică majoră: ele se transformă în „recife artificiale” care atrag viața marină, dar o singură explozie distruge instantaneu ecosisteme întregi — de la midii și crabi la delfini și păsări.
Ecologiștii avertizează că fiecare detonare provoacă moartea organismelor pe o rază de zeci de metri, eliberează substanțe toxice precum TNT și afectează lanțurile trofice și echilibrul chimic al apei. În zonele protejate, cum este Parcul Național Tuzlivski Limany, exploziile sperie păsările migratoare și distrug habitatele marine. Specialiștii consideră că deminarea Mării Negre nu mai este doar o problemă de securitate, ci o urgență de mediu crucială pentru supraviețuirea ecosistemelor marine (redacția Presshub).
„Cum devin minele marine din Marea Neagră „recife artificiale” și capcane ecologice” a fost scris de jurnalista ucraineană Oleksanda Andrienko, cu participarea CFI, Agence française de développement médias, în cadrul proiectului Yak Vdoma Hub Bucharest, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din Franța.
Cum se transformă o mină într-un „recif artificial”
La prima vedere, minele marine sunt doar o armă capabilă să distrugă o navă. De fapt, impactul lor este mult mai amplu și mult mai insidios. După ce ajung în apă, minele devin parte a peisajului subacvatic și încep să interacționeze cu ecosistemele marine.
Când o suprafață metalică se află în apă pentru o perioadă lungă de timp, este rapid colonizată de microorganisme care creează o bio peliculă subțire. Acesta este un semnal pentru alți locuitori marini că este posibil să se stabilească aici. Așadar, mai târziu, apar colonii de midii Mytilus edulis, Mytilaster lineatus, „ghinde de mare” – crustacee Balanus și alte nevertebrate. Pe un astfel de plan se formează un ecosistem în miniatură, unde trăiesc, se hrănesc și se ascund peștii și crustaceele.
Potrivit șefului departamentului științific al Parcului Național Natural Tuzlivski Limany, ecologul Ivan Rusev: „o astfel de mină cu un diametru de jumătate de metru și o lungime de până la 1 m este locuită de o mie de hidrobionți”. Astfel, mina devine un „recif artificial”. Dar când este dezamorsată de o explozie, întregul ecosistem este distrus instantaneu.
Un efect similar este cunoscut în practica mondială de creare a recifelor artificiale. În multe țări, nave vechi, platforme sau chiar avioane întregi sunt scufundate special pentru a stimula dezvoltarea vieții marine. De exemplu, în SUA, navele de război scufundate în largul coastei Floridei au devenit locuri de scufundări populare, pline de pești și corali, iar în Marea Roșie, navele scufundate au devenit „oaze” subacvatice. Japonia și Australia folosesc blocuri de beton pentru a reface populațiile de recife de corali.
Totuși, în Marea Neagră, un proces similar are loc spontan: minele se transformă în substraturi artificiale care atrag viața acolo unde fundul este nisipos sau noroios și există o lipsă de suprafețe solide.
De ce sunt o capcană
Spre deosebire de recifele artificiale controlate, minele marine rămân a fi deosebit de periculoase. În orice moment, pot exploda sau pot fi distruse de geniști. În acel moment, un întreg ecosistem care se formează de luni de zile dispare în câteva secunde.
Angajații Parcului Național Tuzlivski Limany au declarat că în luna ianuarie curent, la intervale de o săptămână, în timp ce monitorizau coasta Mării Negre în cadrul zonei protejate a parcului național, unde iernează acum zeci de mii de păsări din diferite părți ale continentului european, inclusiv gâște rare cu burtă roșie, flamingo, cocori gri și alte păsări, au fost descoperite și apoi neutralizate două mine.
„Când o altă mină a fost detonată, ne aflam în apropiere, într-un loc sigur. O explozie puternică a provocat stres tuturor ființelor vii: zeci de mii de păsări au zburat din locurile lor de cuibărit. Unele se întorc mai târziu, dar există și unele foarte sensibile care părăsesc teritoriul pentru totdeauna. Minele anti-aterizare și anti-navă sunt o energie incredibil de puternică care ucid și distrug toate ființele vii din jur”, împărtășesc oamenii de știință.
Citește și: Minele, bomba ecologică din Marea Neagră (I)
Potrivit ecologistului Ivan Rusev, pe întreaga perioadă a războiului extins, din 24 februarie 2022 până în prezent, cel puțin 18 mine au fost aruncate pe țărmurile „Tuzlivsky Limans”. Angajații parcului național au informat armata despre aceste descoperiri periculoase, iar aceștia au aruncat dispozitivele explozive de pe țărm.
Cu toate acestea, chiar dacă deminarea are loc în largul mării, acesta este, de asemenea, un factor de stres pentru fauna sălbatică.
Pentru a scăpa de minele de contact, se folosesc traule speciale care taie minrepul (Minrepul este un cablu sau lanț conceput pentru a ține o mină marină ancorată la o anumită adâncime sau distanță de suprafața apei, – nota red.), în urma căruia mina plutește în sus. Apoi este pur și simplu împușcată cu arme de foc. Uneori, în loc de nave, elicoptere și avioane servesc drept distrugătoare de mine. Este foarte posibil ca în viitor chiar și dronele să poată îndeplini această sarcină.
Pentru a elimina minele de adâncime, se folosesc traule (un traul este un dispozitiv folosit în afaceri militare și hidrografie pentru a detecta, extrage sau distruge minele subacvatice, – nota red.), care creează câmpuri fizice ce declanșează fitiluri, un anumit sunet sau simulează trecerea unei nave într-un alt mod. Dacă se știe unde se află minele, se pot instala încărcături explozive speciale pentru a le elimina, ceea ce provoacă detonarea.
„După ce o mină este detonată, nimic viu nu rămâne în nisip, iar păsările speriate din parcul național zboară departe de locul exploziei”, notează Ivan Rusev. Și în cazul minelor de adâncime, acest efect este și mai puternic, deoarece baza de jos a ecosistemului este cea care este distrusă, care este restaurată de-a lungul anilor.
Exploziile ca sursă de distrugere
Când minele sunt dezamorsate în largul mării, în special cele de adâncime, acest lucru creează o serie de consecințe ecologice grave pentru flora și fauna subacvatică a Mării Negre.
În special, duce la moartea directă a organismelor marine, deoarece unda de șoc ucide pești, moluște, crustacee și alte nevertebrate de adâncime pe o rază de zeci de metri. Tot ceea ce nu poate părăsi rapid zona exploziei moare, de asemenea: de la plancton și larve de pește până la stridii, crabi și stele de mare. Studiile efectuate în alte mări arată că, chiar și la o distanță de până la 500 de metri, exploziile pot provoca răni grave sau moartea peștilor mari și a mamiferelor marine.
Dacă minele de fund sunt detonate direct pe fundul mării, acestea distrug zone întregi de macrofite (alge) și biocenoze. Așezările de midii, scoici și viermi, care formează „filtre vii” și stabilizează ecosistemele de fund, sunt distruse. Solul este deteriorat, se formează pâlnii, iar acest lucru duce la distrugerea locurilor de reproducere a peștilor și reduce caracterul adecvat al fundului mării pentru viața organismelor.
Exploziile creează unde sonore super-puternice (decibeli de sute de ori mai mari decât nivelul natural de zgomot al mării) – acesta este așa-numitul stres acustic și vibrațional. Victime devin mamiferele din Marea Neagră: delfini cu bot gros, delfini cu nas alb, marsuini și alte animale care percep sunetul ca principal canal de orientare. Aceștia suferă de leziuni ale auzului și, în special, de dezorientare, ceea ce duce la moartea lor directă din cauza impactului undei de șoc, iar animalele sunt aruncate pe țărm.
Potrivit oamenilor de știință, mii, poate zeci de mii de delfini au murit în timpul războiului, iar exploziile minelor sunt unul dintre factorii acestui proces.
De asemenea, din cauza vibrațiilor acustice puternice, peștii își pierd capacitatea de orientare și comunicare, iar bancurile lor (bancurile) se dezintegrează.
Zgomotul și vibrațiile sperie păsările, care sunt forțate să părăsească locurile de cuibărit sau hrănire (acest lucru este valabil mai ales pentru rezervațiile de coastă, cum ar fi „estuarele Tuzlivski”).
Citește și: Rusia distruge mediul din Ucraina. Și vecinii sunt afectați. Reacțiile chimice pe care nu le vedem
Exploziile de mine creează un efect în lanț pentru ecosistem, atunci când moartea nevertebratelor și a organismelor de adâncime privează peștii și păsările de hrană. Iar distrugerea desișurilor de plante, care sunt locuri de hrănire și de depunere a icrelor, devin improprii pentru refacerea populațiilor. Distrugerea „pășunilor subacvatice” reduce, de asemenea, capacitatea mării de a absorbi carbonul și de a produce oxigen.
În plus, după detonarea minelor, în apă se eliberează reziduuri explozive toxice: TNT, hexogen și produse de ardere. În locurile detonărilor în masă, se înregistrează o creștere a conținutului de nitrați, nitriți și metale în solul de fund. Aceste substanțe se depun în sedimentele de fund, afectează microalgele și fitoplanctonul, modifică echilibrul lanțurilor trofice și, în general, echilibrul chimic al zonei acvatice.
Chiar și fără detonare, minele reprezintă un pericol pentru biodiversitate: coroziunea metalelor îmbogățește apa cu fier și alți compuși metalici; scurgerile de explozibili (de exemplu, TNT) pot avea un efect toxic asupra peștilor și nevertebratelor; prezența constantă a minelor în mare schimbă comportamentul animalelor, care evită anumite zone.
Minele aruncate la țărm de furtuni reprezintă, de asemenea, o amenințare pentru natura terestră. În zona de coastă, unde explodează, mor crabi, păsări și alți locuitori ai litoralului. Explozia distruge structura plajei, ceea ce poate accelera eroziunea.
Pentru ecologia Mării Negre, care suferă deja de numeroase stresuri, amenințarea minelor are un efect combinat: pierderi directe de faună și floră din cauza exploziilor, otrăvirea mediului cu produse de coroziune și explozibili, perturbarea conexiunilor trofice și a rutelor de migrație ale mamiferelor și păsărilor marine. Impactul asupra ariilor protejate, cum ar fi Parcul Național Natural Tuzlivski Limany, unde mine au fost aruncate la țărm de zeci de ori, este deosebit de dramatic.
Potrivit ecologistului Ivan Rusev, astfel de procese reprezintă o amenințare suplimentară pentru ecosistemele deja vulnerabile ale Mării Negre, care suferă de eutrofizare, pescuit excesiv și poluare cu plastic.
Problema minelor marine depășește cu mult dimensiunea militară. Este o bombă ecologică cu ceas, ale cărei consecințe abia începem să le conștientizăm.
Prin urmare, deminarea Mării Negre nu este doar o chestiune de siguranță a transportului maritim, ci și o sarcină cheie de mediu de care depinde supraviețuirea unor ecosisteme marine unice.
Articolul a fost creat cu participarea CFI, Agence française de développement médias, în cadrul proiectului Yak Vdoma Hub Bucharest, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din Franța.
Autor: Oleksandra Andrienko
Articolul original: „Cum minele devin marine din Marea Neagră „recife artificiale” și capcane ecologice”
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
