Ilie Ilaşcu, fost senator român și una dintre cele mai cunoscute figuri ale mișcării de eliberare națională din Republica Moldova, a murit luni, la București. Avea 73 de ani.
Figura lui Ilie Ilașcu rămâne inseparabil legată de unul dintre cele mai dure și controversate episoade ale anilor ’90 din regiune: războiul de pe Nistru și represiunile regimului separatist de la Tiraspol.
Condamnat la moarte în 1992 de regimul separatist de la Tiraspol, Ilașcu a fost închis într-o cușcă de fier în sala de judecat. Au urmat nouă ani în închisoare, în condiții inumane. A fost ales parlamentar în timp ce se afla în lanțuri. Cazul Ilaşcu avea să intre în istoria CEDO, schimbând jurisprudența europeană privind responsabilitatea Rusiei pentru abuzurile din Transnistria, scrie Liliana Barbăroșie pentru RFI.România.
Condamnarea: cușca de fier și regimul de teroare
Ilaşcu a devenit cunoscut internațional în 1992, când a fost arestat și condamnat la moarte într-un proces catalogat de comunitatea internațională drept o mascaradă judiciară. Momentul a fost marcat de o scenă care a făcut înconjurul lumii: Ilaşcu, adus în sala de tribunal într-o cușcă de fier, flancat de milițieni înarmați, ascultând sentința cu privirea fixă, în timp ce publicul adus de autorități huiduia.
Condamnarea lui—alături de colegii din ceea ce avea să fie cunoscut drept Grupul Ilaşcu: Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc și Tudor Petrov-Popa—a generat proteste internaționale, intervenții diplomatice și rapoarte ale organizațiilor pentru drepturile omului. Timp de ani, cei patru au împărțit celule reci, au fost mutați în izolatoare, au fost ținuți fără lumină, fără acces la corespondență și fără informații despre familiile lor.
În relatările apărute ulterior, foștii săi colegi au vorbit despre orele lungi în care, în izolare totală, își recitau poezii românești pentru a nu-și pierde mințile; despre felul în care își transmiteau bilete rulate în firimituri de pâine; despre sărbătorile
petrecute în tăcere, în celule fără ferestre, marcate doar printr-un ciob de lumânare ascuns de gardieni.
Relatările din presă au descris cu detalii vii atmosfera claustrofobă: pereți umezi, pat metalic fără saltea, o fereastră cât palma, calorifere reci chiar și iarna și singurătatea apăsătoare a condamnării la moarte.
Deținut, dar ales parlamentar la Chișinău și București
Paradoxul vieții lui Ilaşcu rămâne unic în Europa postcomunistă: el a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994–1998 și 1998–2000) în timp ce se afla în închisoare — iar mai târziu, tot din detenție, a devenit senator al României pe listele PRM (2000).
A fost membru al delegației parlamentare române la Consiliul Europei în timp ce gardienii îi controlau scrisorile, îi confiscau notițele și îl țineau în lanțuri.
Eliberarea
Eliberarea lui Ilaşcu, în 2001, a fost ea însăși o scenă de film. La ieșirea din penitenciarul de la Hlinaia, slab, îmbătrânit, dar cu gesturi ferme, Ilaşcu s-a oprit pentru câteva secunde și a sărutat pământul. Pe imaginile difuzate în România și Moldova se vede cum își strânge soția și fiica, apoi ridică mâna în semn de victorie, în timp ce jurnaliști din mai multe țări îl înconjoară.
Presa de atunci descria încă o scenă neobișnuită: doi dintre gardienii care îl supravegheaseră ani întregi ar fi plâns la eliberare, spunând că ordinul venise „de sus” și că „nu pot face nimic”. La puțin timp, a fost preluat de un avion oficial al României, care îl aștepta pe aeroportul de la Tiraspol cu motoarele pornite.
Pe 9 mai 2001, a fost primit în plenul reunit al Parlamentului României, într-o ședință istorică pe care el însuși a deschis-o. În aceeași zi, Ion Iliescu l-a decorat cu „Steaua României”.
CEDO: un proces istoric
Cazul său a ajuns în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, unde, în 2004, judecătorii au pronunțat una dintre cele mai dure hotărâri din istoria instituției privind abuzurile comise în regiunea transnistreană. CEDO a stabilit că Ilie Ilaşcu și colegii săi au fost supuși unui proces inechitabil, tortură, tratament inuman și
detenție arbitrară, iar responsabilitatea a fost atribuită atât Moldovei—pentru incapacitatea de a-i proteja—cât și Federației Ruse, pentru controlul efectiv asupra regiunii și implicarea directă în menținerea regimului de la Tiraspol.
Hotărârea a transformat „cazul Ilaşcu” într-un precedent internațional și a consacrat, la nivel juridic, ceea ce activiștii și jurnaliștii spuneau de ani de zile: detenția lui fusese o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale.
Drumul său de după eliberare l-a dus în politica românească, unde a fost senator timp de două mandate. Deși uneori controversat, Ilaşcu a rămas asociat în memoria publică cu ideea de sacrificiu pentru o cauză națională. Portretele despre el accentuează un element constant: o credință nestrămutată în identitatea românească și în ideea unirii.
Ultimii ani: retragerea și discreția
După eliberare, Ilaşcu a locuit la București, unde ducea un trai discret, departe de viața politică. Avea doar apariții rare în spațiul public și refuza să ofere detalii ample despre anii de detenție — spunea că „nu are rost să mai pună sare pe rană”.
Foarte rezervat în privința vieții private, Ilaşcu intervenea tranșant ori de câte ori consideră că subiectele identitare sau regimul de la Tiraspol intră din nou în prim-plan.
Reacții
La vestea morții sale, foști colegi de detenție, membri ai societății civile și politicieni de pe ambele maluri ale Prutului au transmis mesaje de condoleanțe. Printre ei, Eugen Tomac, europarlamentar și consilier pentru relația cu românii de pretutindeni: „A fost condamnat la moarte pentru că a apărat limba română în fața tancurilor rusești. Nu s-a temut niciodată de amenințările Moscovei,” spune Tomac. Într-un alt omagiu se arată: „Ilie Ilașcu nu mai e printre noi. A plecat în altă dimensiune, iar noi, românii, am rămas cu frontiera pe Prut. Iartă-ne, Ilie…”
Trupul neînsuflețit va fi depus la capela Bisericii „Sfânta Sofia” din București între 18 și 20 noiembrie 2025.
Ilie Ilașcu va fi înmormântat în capitala României, orașul în care a locuit mulți ani.
Fotografie: Ilie Ilașcu, ținut în cușcă în timpul procesului din 1992 (Sursă: captură de ecran/Youtube).
Citește și: Cum se traduce la Chișinău repoziționarea militară SUA pe flancul estic
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
