Puţină lume mai ştie astăzi că în Dobrinăuţi-Hapăi, un cătun al satului Lunca din comuna Vârfu Câmpului, se află o bisericuţă din lemn, care, deşi pare construită în miniatură, are o istorie seculară şi o titulatură la care nu mulţi s-ar aştepta, cea de monument istoric.
Oamenii din sat, mai ales cei mai în vârstă, spun că, de când se ştiu ei, biserica este în acelaşi loc. Diferenţa este că acest loc era la un moment dat înconjurat de pădure, iar bisericuţa era de fapt într-un fel de poieniţă. Acum, casele au avansat tot mai mult spre pădurea ce dă spre Horlăceni, iar bisericuţa este şi ea vecină cu gospodăriile oamenilor.
Bătrânii au auzit din moşi strămoşi că pe timpuri biserica a fost prădată de tâlhari, iar mai apoi ştiu că a fost mutată de cel puţin două ori, o dată de pe malul Siretului, şi apoi de la Rediu, un alt cătun undeva între Călineşti şi Puhari, unde a căzut din nou pradă hoţilor şi aşa s-a ajuns ca pe la 1810 să fie adusă la Dobrinăuţi-Hapăi.
Înainte, lângă bisericuţa din lemn era şi un mic cimitir al satului, dar acum cimitirul s-a mutat şi el la biserica nouă.
Cei mai bătrâni oameni din sat spun că pe vremuri lăcaşul avea activitate ca orice biserică din piatră. Moş Mihai Silviu Damian, care are 90 de ani, îşi aminteşte că tot timpul se ţineau slujbe, iar la momente de grindină sau secetă se trăgeau mereu clopotele. Acum, cu greu se mai încumetă cineva să urce în clopotniţă, pentru că e totul şubred.
Continuarea în Monitorul de Botoșani
Citește și: Cum a ocupat UDMR conducerea fondului de garantare a creditelor cu membri de partid
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: monitorulbt.ro)
